Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 811/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.811/R-CONT
Ședința publică din 02 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ pentru OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ V cu sediul în Rm.V,-, -ranscozia,.B,.2, județul V, împotriva sentinței nr.96/CAF din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și ambii cu domiciliul în Rm.V,-, -ranscozia,.B,.2, județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuție excepția privind lipsa de interes în promovarea recursului și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 24 octombrie 2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V, pentru a se dispune anularea adresei nr.4762/16 septembrie 2008 prin care pârâta refuza acordarea tichetelor de masă și pentru a fi obligată aceasta la plata sumelor reprezentând contravaloarea acestui drept începând cu 01.01.2004 și în continuare, sume ce urmează să fie actualizate până la achitarea lor.
Prin sentința nr.96/CAF/2009, Tribunalul Vâlceaa admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă începând cu 01.01.2004 și până la data pronunțării, aplicându-se și indicele de inflație, iar cererea de acordare a dreptului pentru viitor a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că sunt incidente disp.art.1 din Legea nr.142/1998 și că pârâta, printr-un act de dispoziție, a achiesat pur și simplu la pretențiile reclamanților, achiesare permisă angajatorului care are atribuții în executarea bugetului instituției.
Pretențiile ce privesc acordarea dreptului și pe viitor nu s-au bucurat de aceeași achiesare, așa încât, ele au un caracter incert și nu pot fi acordate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta pentru motive încadrabile în dispozițiile art.3041și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținând în esență că dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998 și Legii nr.500/2002 au fost aplicate corect și nu se poate acorda mai mult.
În concluzie, s- cerut admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
Examinând calea de atac se rețin următoarele.
Din economia acesteia, care se limitează la citarea unor texte legale și la susținerea, pe de o parte, că nu se pot acorda drepturi mai mari decât cele plătite până la acest moment, ceea ce ar pleda pentru respingerea în tot a acțiunii, dar pe de altă parte, că se solicită admiterea recursului, dar și a acțiunii, se apreciază că trebuie să se rețină că poziția recurentei este aceea de admitere a căii de atac și respingerea acțiunii datorită inexistenței resurselor bugetare.
De altfel, art.1 din Legea nr.142/1998 stabilește numai o posibilitate de a se acorda o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, însă, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli ale angajatorilor, cu referire expresă la personalul contractual.
Această dispoziție legală este preluată nu numai în recursul declarat de pârâtă, dar și în precizarea de la fila 19, precizare ce a fost apreciată de către prima instanță ca un act de achiesare la pretențiile reclamanților.
Instituția recunoașterii parțiale, reglementată în mod expres în Codul d e procedură civilă (art.270), dă dreptul instanței să pronunțe o hotărâre parțială în baza acestei poziții procesuale și trimite la dispozițiile art.273 din același cod.
Înscrisul reținut de către instanță ca având o astfel de semnificație juridică nu poate primi această valoare, întrucât pârâta a susținut cu ocazia judecății în fond ". că ar fi de acord să dea contravaloarea tichetelor, dar nu au fost sumele prevăzute în buget pentru această categorie. În cazul unei hotărâri favorabile funcționarilor, AJOFM V va achita, începând cu data de 01.01.2004 și până în prezent, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective.".
Din acest punct de vedere nu se poate reține decât că pârâta ar fi fost de acord să facă plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, dacă acestea ar fi fost cuprinse în buget și că se va conforma dispozițiilor din hotărârile judecătorești.
O astfel de poziție, în condițiile în care legiuitorul condiționează plata alocației individuale de hrană de înscrierea și aprobarea sumelor necesare cu această destinație în bugete, și nu există o lege specială de recunoaștere a dreptului în favoarea funcționarilor publici, nu are valoarea unei achiesări parțiale și nu poate constitui prin ea însăși temei al admiterii acțiunii.
În sprijinul aceleiași aprecieri se impune să fie observate dispozițiile art.72 din Legea nr.188/1999, care nu permit acordurile colective decât atunci când prin ele se reglementează aspecte expres și limitativ prevăzute de actul normativ, printre care nu se regăsesc și tichetele de masă, atunci când nu există alocație bugetară în acest sens.
În această ordine de idei trebuie reținut și că reclamanții nu sunt beneficiarii unei dispoziții legale care să le acorde dreptul la obținerea tichetelor de masă, că drepturile salariale ale funcționarilor publici nu pot fi negociate în afara dispozițiilor art.72 din Legea nr.188/1999 și a normelor legale speciale, iar dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998 constituie o lege cadru, cu aplicarea expresă numai pentru personalul contractual.
În concluzie, se apreciază că în cauză nu s-a exprimat o recunoaștere parțială a pretențiilor formulate de reclamanți, pretenții care sunt nefondate față de inexistența resurselor bugetare și de faptul că dreptul nu este imperativ recunoscut, concluzii față de care recursul apare ca fiind întemeiat și, în baza art.312 alin.2 Cod pr.civilă, urmează a fi admis și modificată sentința în sensul respingerii în tot a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ pentru OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ V cu sediul în Rm.V,-, -ranscozia,.B,.2, județul V, împotriva sentinței nr.96/CAF din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și, ambii cu domiciliul în Rm.V,-, -ranscozia,.B,.2, județul.
Modifică sentința în sensul că respinge în tot acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red./10.09.2009
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
