Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 816/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--01.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.816
Ședința publică din 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Barbă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți, și împotriva sentinței civile nr. 14/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Comuna prin primar, Consiliul Local și Primarul comunei, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru reclamanții lipsă se prezintă mandatar, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâților intimați, care se comunică cu mandatara reclamanților.
Mandatara reclamanților- - depune la dosar procuri judiciare și arată că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara reclamanților- - solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe cale de consecință admiterea acțiunii reclamanților astfel cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.14/6.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins ca nefondată acțiunea reclamanților, G, și, împotriva pârâților Comuna, Consiliul Local al comunei și Primarul comunei, având ca obiect obligarea acestora pentru plata indemnizației de dispozitiv lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 1 03 2005, indexat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la achitarea integrală plății și în continuare, cât și obligarea în continuare a primarului de a dispune serviciilor competente de a efectua cuvenitele modificări în cartea de muncă.
În motivare instanța a reținut că reclamanții au calitate de funcționari publici în carul Primăriei comunei și se consideră îndreptățiți la plata acestui spor de dispozitiv prevăzut inclusiv în actul adițional la contractul colectiv de muncă art.16 pct.16 ( filele 41-44).
Instanța reține că prin Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 496/ 28 07 2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr.1 a Ordinul Ministerul Administrației și Internelor cu modificările și completările prin care au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Indemnizația de dispozitiv prevăzută la pct.9.2 din Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr.275/2002 cu modificările și completările ulterioare introduse prin Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 496/28 07 2003 este întemeiată pe dispozițiile art.13 din Legea nr. 138/1999, precum și pe dispozițiile art.17 alin.3 din nr.OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor aprobată și completată prin Legea nr. 604/2003 cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului.
De precizat este faptul că personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct.9.2 din nr. 275/2002 cu modificările și completările ulterioare și personalul oricăror alte structuri ale administrației publice centrale și locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În concluzie, personalului din aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile nr.275/202 cu modificările și completările ulterioare aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
În cauză au declarat recurs reclamanții, și, solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
Recurenții susțin că acțiunea trebuia admisă pentru că Ordinul nr.496/28.07.2003 al ministrului Administrației și Internelor la pct.9.2 stipulează: de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul Administrației publice". Apreciază că acest text al actului normativ este fără echivoc.
Acest text al actului normativ prevede că beneficiarii indemnizației de dispozitiv sunt, alături de cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract, categorie de personal ce beneficiază și anterior de această indemnizație și personalul civil.
Textul actului normativ este foarte clar și în privința personalului civil căruia i se acordă această indemnizație și anume celui ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a face distincție între administrația publică centrală sal locală și fără a aduce vreo altă limitare sau restrângere în ceea ce privește beneficiarii acestei indemnizații.
Potrivit reglementării cuprinse în Ordinul 496/2003 la pct.31.1 "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin lege ( Legea nr.138/1999) cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și cu cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar".
Din acest text precitat este definită noțiunea de personal civil, fiind incluse aici cele două categorii funcționarii publici și personalul contractual.
De asemenea foarte clar este reglementată și aplicabilitatea indemnizației de dispozitiv în sensul în care este menționat faptul că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază doar de dreptul prevăzute la art.13 din Legea nr.138/1999 adică de indemnizația de dispozitiv ( indemnizație definită la art.13, articolul care stabilește cuantumul acestuia).
Cu referire la categoria persoanelor cărora li se acordă această indemnizație, se poate observa că toți recurenții au calitatea fie de funcționar public fie de personal contractual, situație față de care îndeplinesc cerința prevăzută de lege pentru acordarea acestei indemnizații.
În textele legale menționate, nu se face nicio distincție între administrația publică centrală sau locală, ori este evident că toți salariații primăriilor, adică recurenții din prezenta cauză, fac parte din administrația publică locală.
În ceea ce privește cuantumul indemnizației, așa cum s-a arătat anterior este stabilit prin art.13 al Legii nr.188/1999 ca fiind de 25% din salariul de bază.
Solicită a se avea în vedere la pronunțarea soluției, faptul că, potrivit art.13 al Legii nr.188/1999 la nivel național în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi salariale, întrucât prevederile constituționale, în Cap. V impun premisa de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr.137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, în acest sens fiind și sentința civila nr.2191/2006 pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosar nr.1342/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.1977/R/2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosar nr.134/2006.
Examinând recursul se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitateșimilitarii angajați pe bază de contractau dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contractși salariații civilibeneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "se și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale.
În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
În privința efectelor Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, se impune constatarea că acest ordin nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
În acest sens, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome,precum și ordinele, instrucțiunileși alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitatese publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Singurele excepții de la regula publicării în Monitorul Oficial sunt prevăzute de art. 10 alin. 11din Legea nr. 24/2000, text conform căruia "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".
Întrucât Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003 nu este un act normativ clasificat, se impunea publicarea sa în Monitorul Oficial, în caz contrar acest ordin neproducând efect juridice.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este ilegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se faceîn conformitate cu prevederile legiiprivind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a indemnizației de dispozitiv către reclamanți.
Este irelevant în cauză invocarea unei practici judiciare existentă la nivelul unor instanțe din țară, atâta timp cât legislația incidentă cauzei nu permite acordarea indemnizației de dispozitiv, așa cum s-a arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.14/06.05.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.-18.09.2008
tehnored. /19.09.2008/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Chiu Mircea Ionel, Barbă
