Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 817/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--01.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.817
Ședința publică din 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Barbă
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții recurenți, Aga, G, G, G, G, OG, și pârâtului recurent Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S împotriva sentinței civile nr.593/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți mandatar G, iar în reprezentarea pârâtului recurent, consilier juridic.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamanților- G depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică, precum și copia dispozitivului deciziei civile nr.798 din 3 iulie 2008 pronunțată de C de Apel Timișoara, în dosarul nr-.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților- G solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii reclamanților, în sensul obligării pârâtului la plata efectivă a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din data de 22.03.2004 și până la data plății, actualizarea acestei sume cu indicele de inflație, acordarea drepturilor pe viitor, precum și efectuarea înscrisurilor cuvenite în carnetul de muncă. Solicită respingerea recursului formulat de pârâtul C-
Reprezentantul pârâtului- solicită admiterea recursului formulat de C-S, casarea sentinței civile nr.447/08.04.2008 ca netemeinică și nelegală, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Solicită respingea recursului declarat de reclamanți.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.593/20.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, Aga, G, G, G, G, OG, împotriva pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, obligând pârâtul să le plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul costului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 22.03.2004 - 20.05.2008, corespunzător datei încadrării în funcția publică, în rest fiind respinse cererile reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă C-S, iar potrivit art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 au dreptul la cele două sporuri solicitate prin acțiune, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate a fost suspendată în perioada 2004-2006 prin acte normative succesive, iar reclamanții sunt îndrituiți să beneficieze de drepturile solicitate atâta vreme cât prin nicio dispoziție legală acestea nu au fost înlăturate, iar suspendarea exercițiului lor nu echivalează cu înlăturarea drepturilor.
Totuși, în condițiile în care dispozițiile legale prin care se consacră aceste drepturi nu stabilesc și cuantumul la care funcționarii publici au dreptul, legea vorbind de suplimente în cuantum de până la 25 % fiecare, instanța nu poate suplini voința legislatorului și să acorde reclamanților cuantumul maxim fiecăruia, pentru că ar încălca principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție, revenind autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe reclamanți la suplimente, prin stabilirea cuantumului în funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
Cererea reclamanților privind acordarea sporurilor pe viitor a fost respinsă deoarece creanța nu este născută și poate fi ulterior influențată de modificări legislative sau de modificări ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâtul.
În motivarea recursului lor reclamanții au arătat că în mod nelegal instanța de fond cu toate că le-a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu a stabilit procentul acestor suplimente, a respins cererile privind actualizarea sumelor în raport cu rata inflației și acordarea sporurilor pentru viitor, precum și înscrierea respectivelor sporuri în carnetul de muncă, fără o motivare în acest sens. Reclamanții au mai arătat că soluția instanței de a nu stabili cuantumul sporurilor este nelegală, lăsând la aprecierea debitorului modul în care acesta își va îndeplini obligația, acordarea drepturilor salariale solicitate în procent de 25 % nu încalcă principiul separației puterilor în stat, în condițiile în care dreptul lor la suplimentele solicitate a fost recunoscut fiind necesară stabilirea unui cuantum al despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligațiilor legale. Nu în ultimul rând, au mai arătat reclamanții, procentul de 25% a fost stabilit în practica judiciară prin hotărâri definite ale Tribunalului C-S, neacordarea acestui cuantum punându-i într-o situație de discriminare în raport cu persoanele care au dobândit acest drept prin hotărâri judecătorești.
Reclamanții au mai arătat că cererea privind actualizarea prejudiciului prin luarea în considerare a indicelui de inflație se întemeiază pe prevederile art.1082 din Codul civil și ale art. 161 alin.4 din Codul muncii, că acordarea drepturilor pe viitor se întemeiază pe aceleași motive care îndreptățesc acordarea drepturilor pentru perioada 22.03.2004- până în prezent, iar în ceea ce privește cererea privind efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, aceasta se justifică prin faptul că sporurile solicitate au caracter permanent fiind componente ale salariului, iar potrivit Decretului nr.92/1976 și nr.136/1976.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs pârâtul Inspectorul Teritorial d e Muncă C-S criticând soluția instanței de fond în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care normele juridice referitoare la salarizarea funcționarilor publici sunt de strictă interpretare și nu se admite negocierea drepturilor bănești și nici acordarea, automat, a acestor drepturi astfel cum a procedat instanța de fond, în cuantumul pretins de către reclamanți. Pârâta a mai arătat că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece drepturile bănești trebuie să se încadreze în bugetele aprobate, or, în bugetul nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentelor cerute de către reclamanți, iar cuantumul suplimentelor nu este prevăzut în nici un act normativ, iar pe cale de consecință nu avea temei legal pentru a prevedea aceste sume în buget.
Recursul pârâtului este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele motive:
Conform art.31 din Legea nr.188/1999 funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006 dispozițiile cuprinse la litera c și d din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive ( nr.OUG92/2004, Legea nr.76/2005, OUG2/2006 și Legea nr.417/2006).
C observă însă că, deși este prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislatorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art.31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației pentru a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă, marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Curtea, constată că, în lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
În ceea ce privește recursul reclamanților acesta este nefondat, în considerarea argumentelor dezvoltate de C în cuprinsul prezentei decizii.
Astfel, Curtea reținând că pârâtul nu poate fi obligat în condițiile descrise mai sus la plata suplimentelor salariale solicitate prin acțiune, rezultă cu puterea evidenței că discuția cu privire la cuantumul sporurilor astfel cum este susținută de către reclamanți în recursul lor, este superfluă. Așa fiind și celelalte critici formulate în recursul reclamanților în privința actualizării sumelor solicitate, prin aplicarea indicelui de inflație, precum și acordarea sporurilor pentru viitor, cereri cu caracter subsidiar în raport de cererea principală (acordarea sporurilor), ce urmează a fi respinsă și, prin urmare, nu vor fi examinate de către
Fața de cele ce preced, Curtea conform art.312 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 din același act normativ, va admite recursul pârâtului și va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă ca nefundat recursul declarat de către reclamanți împotriva aceleași hotărâri, sentința civilă nr. nr.593/20.05.2008.
PENTRU ACESE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S formulat împotriva Sentinței civile nr.593/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- și modifică sentința atacată, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, Aga, G, G, G, G, OG, ,.
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanți împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.-14.10.2008
tehnored. - 14.10.2008; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Chiu Mircea Ionel, Barbă
