Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 819/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 819
Ședința publică din 02 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, G, a, B, împotriva sentinței civile nr. 190/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Poliției de Frontieră T, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depu7se la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinări din partea pârâților intimați F T și
Față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- reclamanții, G, -, A, -, B, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, DIRECȚIA POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T au solicitat obligarea acestora, la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anii 2002 și 2003, precum și actualizarea cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectuării plății.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, faptul că au calitatea de polițiști, fiind astfel funcționari publici cu statut special conform dispozițiilor Legii nr. 360/2002 raportat la Legea nr. 188/1999, și potrivit art.37 pct.2 din OG. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Această prevedere legală nu a fost aplicată deoarece a fost suspendată prin fiecare lege a bugetului de stat. Arată că suspendarea dreptului privind prima de vacanță este neconstituțională și nelegală ducând la limitarea forțată a drepturilor lor, invocând în acest sens dispozițiile art.41 pct. 2 și 53 din Constituția României. De altfel, suspendarea dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Reclamanții invocă, de asemenea, Decizia nr. XII din 05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, depunând, în probațiune, practică judiciară.
Pârâtul a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând în esență cu aceea că prevederile din OG 38/2003 nu sunt aplicabile întrucât actul normativ a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, iar prin acțiunea de față reclamanții solicită primele de vacanță pentru anii 2002 și 2003, nu exista temeiul legal pentru acordarea drepturilor solicitate, fapt evidențiat și prin necuprinderea în bugetele de venituri și cheltuieli ale anilor în speță a acestor sume. Pentru anii 2002 și 2003 prevederile legale care stabileau modul de salarizare a polițiștilor erau cele ale Legii nr. 138/1999 și nu cele ale Legii nr. 188/1999, iar în baza acestor prevederi, polițiștii nu aveau dreptul la primă de concediu.
Pârâta DIRECȚIA POLIȚIEI DE FRONTIERĂ Tad epus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția tardivității, prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că se solicită drepturi bănești cu privire la care se pretinde că sunt cuvenite pentru anii 2002 și 2003, acțiunea fiind introdusă la 21 august 2008, precum și constatarea inexistenței temeiului în drept câtă vreme OG 38/2003 nu sunt aplicabile întrucât actul normativ a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. Pârâta mai arată că prevederile legale care stabileau modul de salarizare a polițiștilor erau cele ale Legii nr. 138/1999, iar în baza acestor prevederi, polițiștii nu aveau dreptul la primă de concediu.
Pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, prin întâmpinare, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru aceleași motive redate și în conținutul celorlalte întâmpinări depuse de către ceilalți doi pârâți.
Prin sentința civilă nr. 190/17.02.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanții, G, a, B, împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor (Ministerul Internelor și Reformei Administrative), Direcția Poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontiera
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Obiectul dedus judecății îl constituie plata primelor de concediu pe anii 2002 și 2003.
Reclamanții au calitatea de polițiști așa încât de principiu le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, completate, după caz, cu prevederile din Legea nr. 188/1999, în măsura în care nu ar exista reglementări prin legile speciale, potrivit art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Însă, raportat la obiectul dedus judecății, - plata primelor de concediu, deci drepturi salariale - pentru anii 2002 și 2003, prevederile legale care stabileau modul de salarizare al polițiștilor erau cele ale Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, și nu cele ale Legii nr. 188/1999, iar în baza acestor prevederi, polițiștii nu aveau dreptul la primă de concediu.
OG 38/2003 nu sunt aplicabile cauzei de față, întrucât, actul normativ a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, deci ulterior perioadei pentru care se solicită drepturile bănești (anii 2002 și 2003) de către reclamanți.
Ca atare, instanța își însușește apreciindu-l întemeiat, argumentul pârâților referitor la inexistenței temeiului în drept pentru anii 2002 și 2003, privind acordarea primelor de concediu către polițiști, sens în care raportat la inexistența dreptului în sine, nu mai poate fi analizată nemaiavând relevanță, excepția tardivității, a prescrierii dreptului la acțiune, din moment ce pentru analiza acestei excepții ar trebui să existe momentul inițial al nașterii dreptului, ori în cauza de față momentul nașterii dreptului (1 ianuarie 2004) este ulterior perioadei (anii 2002 și 2003) pentru care se solicită de către reclamanți plata primelor de concediu.
În baza tuturor celor prezentate supra în considerentele de față, văzând dispozițiile art. 18 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, s-a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, G, a, B,.
În susținerea recursului, aceștia au arătat, în esență, că în conformitate cu art. 28 alin. 1 lit. b din legea 360/2002, polițistul are dreptul la ajutoare și alte drepturi bănești ce se stabilesc prin lege, iar potrivit art. 78 alin. 1 din același act normativ, Legea 360/2002 se completează cu dispozițiile legii 188/1999.
Așadar, au precizat reclamanții, după intrarea în vigoare a Legii 360/2002(24.08.2002) polițistul nu mai are calitatea de militar și nu mai este plătit, în consecință, în baza dispozițiilor legale referitoare la personalul militar, ci este funcționar public și beneficiază de drepturile stipulate în legea 188/1999. De altfel, au arătat reclamanții, în baza art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003, s-a prevăzut dreptul polițiștilor de a beneficia de prime pentru concediu de odihnă.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că cererea reclamanților de a fi obligați pârâții la plata primelor de concediu pentru perioada 2002-2003 nu are o bază legală.
Problema care se pune în litigiu este legată de împrejurarea dacă pe perioada anilor 2002-2003, reclamanții, ca funcționari publici în poliție, a avut dreptul la primă de concediu.
În rezolvarea acestei chestiuni, instanța observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, - prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție "pentru a se asigura" - potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă - "interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De asemenea, instanța reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Din deciziile menționate anterior rezultă că polițiștii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 în baza dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamanții solicită însă acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară celei menționate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru anii 2002 și 2003, invocând dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Reclamanții susțin că dispozițiile din Statutul funcționarilor publici îi sunt aplicabile, întrucât polițiștii sunt funcționari publici cu statut special.
Așadar, problema în discuție este dacă până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003, sunt aplicabile polițiștilor dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici.
În soluționarea acestei chestiuni, Curtea observă că statutul reclamanților este reglementat prin Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, fiind ulterior modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 281/2003; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/2004); prin Legea nr. 101/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2004, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005); prin Legea nr. 562/2004; și prin Legea nr. 24/2005.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, "polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
De asemenea, potrivit art. 78 alin. 1 din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare".
Art. 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, prevede însă că "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În raport cu dispozițiile 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, instanța constată că reclamanților le sunt aplicabile - până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, respectiv a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003 - dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv dispozițiile Legii nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Așadar, instanța reține că pentru perioada 2002-2003 nu sunt aplicabile în cazul reclamanților dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind acordarea primei de concediu nu sunt aplicabile reclamanților pentru perioada 2002-2003, iar dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar nu prevăd acordarea primei de concediu, instanța constată caracterul nefondat al cererii formulate de reclamanți, motiv pentru care va fi respins recursul declarat de aceștia împotriva sentinței civile nr.190/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, conform art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, a, B, împotriva sentinței civile nr. 190/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Poliției de Frontieră T, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 Iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. IB - 09.06.2009
TehnortedM. - 09.06.2009
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Adina Pokker, Rodica Olaru
