Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 84/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.84/R/Dosar nr.1727/119/R/-./2008
Ședința publică din data de:-3 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
-- -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- --- președinte secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat deMinisterul Economiei șiFinanțelor, în numele și pentru pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr.1647 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului declarat deMinisterul Economiei șiFinanțelor, în numele și pentru pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 3 februarie 2009.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise, formulate de avocat pentru intimații reclamanți,
Față de actele, lucrările și probele administrate în cauză, coroborate cu motivele de recurs, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.1647/18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C; a fost obligată pârâta la plata către fiecare reclamant în parte, a suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând din 1 ianuarie 2004 și în continuare (corespunzător perioadei raportului de serviciu al fiecărui reclamant), până la încetarea raportului de serviciu ori până la noi reglementări legale, sumele datorate urmând a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație, calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata dobânzii legale aferentă sumelor datorate, dobândă calculată de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă și la recalcularea contribuțiilor la asigurările sociale, având în vedere drepturile salariale menționate.
S-a disjuns cererea formulată de reclamanții, G, G, și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C și s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acesta soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C, conform adeverințelor depuse la dosar.
Conform prevederilor art.31 din Legea nr.188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine însă prevederilor art.41 și prevederilor art.53, alin.2 din Constituția României, care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici, contravin dispozițiilor constituționale menționate, care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Prevederile art.15, alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat, nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege, deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale, precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, conform cărora nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
Instanța de fond a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.29, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 (devenit art.31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în dezlegarea unui recurs în interesul legii dat pe o chestiune de drept asemănătoare (suspendarea acordării primelor de vacanță - Decizia nr.23/2005) că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Dispozițiile art.38 din Codul muncii prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecință, instanța de fond a apreciat că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici, sunt contrare Constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a dispus obligarea pârâtei să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01 ianuarie 2004 și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu ori până la noi reglementari legale (în funcție de perioada raportului de serviciu pentru fiecare reclamant în parte), precum și la recalcularea contribuțiilor la asigurări sociale având în vedere drepturile salariale menționate.
În temeiul art.1084 și art.1088 Cod civil, pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamanților prin plata cu întârziere a sumelor pretinse, instanța de fond a obligat pârâta la achitarea dobânzii legale aferentă debitelor salariale datorate, de la data scadenței fiecărui drept și până la plata efectivă.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, deoarece părțile îndreptățite la obținerea acestora, conform art.274 Cod procedură civilă, nu le-au solicitat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentant legal al Direcției Generale a Finanțelor Publice C, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a reținut că dreptul de creanță al reclamanților nu există și, pe cale de consecință nu se poate spune că a fost îngrădit.
S-a susținut că dreptul de creanță în speța de față nu reprezintă un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Reclamanții nu au făcut dovada lichidității creanței, întrucât nu există prevederi legale în vigoare în care să se dispună cu privire la întinderea dreptului (câtimea obligației corelative). De asemenea, nu se poate realiza prin intermediul instanței judecătorești o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de o lege în vigoare pentru a fi determinat sau determinabil.
Cu privire la cererea reclamanților de acordare a dobânzii legale, recurentul a apreciat că soluția instanței de fond este vădit nelegală, întrucât reclamanților nu le-a fost creat niciun prejudiciu.
Intimații, și au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr.1647/18 noiembrie 2008 a Tribunalului Covasna este întemeiat în parte.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții, și, în calitate de funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C, sunt îndreptățiți la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art.31, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999, republicată (fostul art.29, lit.c și lit.d).
Aceste drepturi au fost suspendate prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006, însă nu au fost abrogate expres sau implicit.
Aceste suplimente sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, motiv pentru care se impune acordarea acestora odată cu încetarea motivelor care au dus la suspendarea acestora.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea constată că art.31, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 republicată, nu prevăd un cuantum de 25%, astfel cum a acordat instanța de fond.
Pe cale de consecință, Curtea va înlătura din dispozitivul sentinței atacate, mențiunea privind stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază, deoarece dispozițiile legale nu indică acest procent, ori, în lipsa acestor prevederi, instanța nu se poate substitui legiuitorului.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, va admite în parte recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant legal al Direcției Generale a Finanțelor Publice C, împotriva Sentinței civile nr. 1647/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că:
Va înlătura din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Va menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurentulMinisterul Economiei și Finanțelor(cu sediul), reprezentant legal alDirecției Generale a Finanțelor Publice(cu sediul), împotriva Sentinței civile nr.1647/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Înlătură din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/26.02.2009
Dact.:-/3 ex./26.02.2009
Jud.fond:-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Marcela Comșa, Georgeta
