Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 95/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 95/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 10 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte secție
- - - - - JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE - INSPECȚIA - PENTRU INSPECTORATUL DE MUNCĂ împotriva sentinței civile nr.1472/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 10 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 10.07.2008, reclamanții, -, a, -, -, -, C, G, I, -, și au chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C, solicitând obligarea pârâtului la acordarea drepturilor salariale - suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu 1.01.2004 și până la 1.01.2007.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna.
În acest dosar instanța de fond pe baza probelor de la dosar a dispus următoarele: a admis cererea formulată de reclamanții, -, a, -, -, -, C, G, I, -, și, in contradictoriu cu paratul Inspectoratul Teritorial d e Munca
A fost obligat pârâtul să acorde și sa plătească reclamanților suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, începând din data de 01.01.2004 si in continuare pana la încetarea raportului de serviciu ori până la noi reglementari legale (in funcție de perioada efectivă de timp în care fiecare reclamant a avut raport de serviciu cu pârâtul), sumele datorate vor fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plații efective; nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele: reclamanții sunt funcționari publici, salariați in cadrul instituției parate, astfel cum rezulta din adeverința depusa la dosar (pentru raportul de serviciu încetând la data de 24.04.2007, iar pentru reclamanta, raportul de serviciu încetând la data de 30.11.2006).
Conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicata, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine insa prevederilor art. 41 și prevederilor art. 53 alin. 2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
Instanța de fond a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art. 29 alin 1 lit. c si d din Legea nr.188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat in dezlegarea unui recurs in interesul legii dat pe o chestiune de drept asemănătoare (suspendarea acordării primelor de vacanta - Decizia nr. 23/2005) ca pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
În plus, tribunalul a reținut și dispozițiile art. 38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecință, instanța de fond a apreciat că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici, sunt contrare Constituției, astfel că reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea de chemare in judecata și a dispus obligarea pârâtului să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pe perioada 01.01.2004 și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu ori până la noi reglementari legale (în funcție de perioada efectivă de timp în care fiecare reclamant a avut raport de serviciu cu pârâtul), sumele datorate de pârât cu acest titlu urmând a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal, recurentul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă C prin Inspecția B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinică solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii și pentru că instanța și - a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În dezvoltarea celor două motive de recurs, pârâta a arătat următoarele:
Salarizarea funcționarilor publici și drepturile salariale cuvenite funcțiilor publice au fost stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007.
În aceste acte normative nu se regăsesc cele două sporuri în sistemul de salarizare, ca atare cererea reclamanților nu are temei legal.
În acest sens recurenta a susținut că nici o cheltuieli din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că drepturile salariale ale funcționarilor publici nu poate fi stabilită de instanța de judecată, deoarece ele sunt stabilite prin legislația aplicată funcționarilor publici și nu prin negociere.
Referitor la cele două sporuri - suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procente de 25% fiecare, au fost stabilite de instanța de fond în mod greșit, deoarece instanța nu-l poate negocia și nici stabili, decât legiuitorul.
În acest sens a statuata și Curtea Constituțională prin Decizia pronunțată în 2008, în sensul că instanța nu are competența de a se substitui legiuitorului și de a crea norme juridice, ci de-a realiza justiția.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului și în drept a invocat prevederile art. 304 pct. 4 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
În recurs nu a depus înscrisuri noi.
Față de recursul declarat de pârâtă, reclamanții au formulat Întâmpinare la recurs (60-66 dosar), solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Covasna ca legală și temeinică.
A ceștia au depus copii de pe hotărârii judecătorești, ca practică judiciară de la alte instanțe din țară ( 68-108).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă a Tribalului B nr. 1472/14.10.2008atactă în cauză prin prisma criticilor de recurs, formulate de recurentul nspecția uncii - pentru nspectoratul de uncă ovasna, constată recursul în pateu ca fondat, pentru următoarele considerente.
Acțiunea reclamanților vizează acordarea unor drepturi salariale sporul de suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare, sporuri care au fost prevăzute în Legea nr. 188/1999 la art. 29 alin.1 lit. c și
Aceste sporuri, ulterior prin acte normative succesive nu au mai fost acordate fiind suspendate prin Ordonanța Guvernului nr. 92/2005, 6/2007.
Însă suspendarea unor drepturi salariale, ca mod de realizare, nu poate înfrânge voința legiuitorului care le-a stabilit expres ca făcând parte din salariul de bază al funcționarilor publici.
Așadar, dreptul la aceste sporuri nefiind abrogat printr-o dispoziție de lege, nu se poate reține apărarea pârâtei, respectiv critica de la punctul 1 din recurs, motiv pentru care se va înlătura ca nelegală această critică.
În ce privește critica de la punctul 2 din recurs, se reține ca justifică în parte, în sensul că atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut că acest spor se pot acorda în cuantum până la 25 % din salariu de bază al funcției publice, desigur că stabilirea acestui procent de 25% pentru fiecare dintre cele 2 sporuri solicitate de reclamanți, apare ca nelegală doar sub aspectul cuantumului procentual, și nu sub aspectul dreptului la aceste sporuri care corect a fost reținut de instanța de fond.
Ca atare această critică se va reține, recursul fiind în parte fondat urmează a fi în parte admis.
În consecință, se va modifica sentința atacată în sensul că din hotărârea se va înlătura dispoziția cu privire la procentul de 25% pentru aceste sporuri, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Cuantumul acestor sporuri va rămâne să fie stabilit de angajatorul autoritatea publică, ținând cont de fiecare funcționarului public de atribuire lui, competență, cu condiția ca să nu depășească acest procent maxim legal de 25% pentru fiecare spor.
Cât privește apărarea intimaților reclamanți, ea nu poate fi reținută decât în parte în sensul celor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de nspecția uncii - pentru nspectoratul de uncă ovasna împotriva sentinței civile nr.1472/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte cererea formulată de reclamanții, -, a, -, -, -, C, G, I, -, și de la fond, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C și în consecință:
Înlătură din sentința recurată dispozițiile cu privire la cuantumul în procesul de 25% din salariu de bază pentru suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Menține restul dispozițiilor sentinței pronunțate de instanța de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi ședința publică de 10 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. I- 16.02.2009
Dact. - 17.02.2009/2 ex.
Jud. fond - C
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara Elena Ciapă
