Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 842/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/1999-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.842
Ședința publică din data de 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 125 pronunțată la 28 ianuarie 2009 de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamant fiind G.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinit.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, socotindu-se lămurită, constatând că recursul este în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal la data de 18.11.2008 reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25 % din salarul tarifar de încadrare, începând cu data de 1.01.2004 - 1.03.2006, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și dobândă legală prevăzută de Ordonanța Guvernului nr.9/2000.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr.188/1999, modificată, că prin nr.OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
A mai arătat reclamantul că anterior introducerii acțiunii a solicitat pârâtei, prin procedură prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea i-a fost refuzată.
În drept a invocat Constituția României, Legea nr. 53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr.554/2004 și s-au depus înscrisuri la dosar în dovedirea cererii.
Pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bad epus întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și precizând că în art. 3 din Ordonanța nr. 92/2004 se menționează că gestionarea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de ordonatorul de credite cu încadrarea în resursele financiare aprobate în buget.
Prin sentința nr. 125 din 28 ianuarie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să acorde acestuia suplimentul postului în procent de 25 % din salarul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salarul de bază, sporuri aferente perioadei efectiv lucrate de reclamant, funcționar public, începând cu data de 1.01.2004 și până la 1.03.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins cererea privind acordarea dobânzii prevăzută de Ordonanța Guvernului nr.9/2000.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, prin suspendarea succesivă până la 31.12.2006 conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2004 și Ordonanței Guvernului nr. 2/2006 a dispozițiilor care reglementează drepturile salariale solicitate de reclamant, obligația de plată a devenit exigibilă la 1.01.2007, dreptul la acțiune s-a născut la aceiași dată, putând fi valorificat în legătură cu aceste drepturi eferente perioadei 1.01.2004 - 31.12.2006.
Cum, conform celor reiterate dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la 1.01.2007, când a devenit exigibilă obligația autorității publice de plată a acestor drepturi, iar reclamantul a formulat acțiunea la data de 18.11.2008, instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârât.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componență a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiile art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța constată că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Prin urmare instanța a considerat că sporurile cerute prin acțiune sunt întemeiate începând cu data prevăzută expres prin art.25 din Legea nr. 161/2003 respectiv 1.01.2004 și până la 1.03.2006, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii, însă cum reclamantul a solicitat plata acestor drepturi începând cu data de 1.01.2004 instanța a admis cererea până la data de 1.03.2006.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța constată că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Față de lipsa prevederilor acestor sporuri prin OG nr.6/2007 privind salarizarea funcționarului public pentru anul 2007, instanța a constatat că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a legii în vigoare, întrucât abrogarea trebuie realizată doar în condițiile prevăzute de art. 62 din Legea nr.24/2000, respectiv printr-un act normativ de același nivel sau superior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului aceasta a arătat că plata acestor sporuri a fost suspendată de legiuitor prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
Prin preambulul ordonanței de urgență s- stabilit că măsurile de suspendare vizează interesul social, buna desfășurare a activității în administrația publică, creșterea calității serviciului public și constituie situații de urgență și extraordinare. Legiuitorul a prevăzut astfel doar suspendarea, și nu neacordarea în totalitate a acestor drepturi, urmând ca în momentul în care bugetul o va permite, să fie acordate efectiv aceste drepturi bănești.
Legiuitorul a dispus în mod imperativ că plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și al treptei de salarizare"se suspendă" și nu reprezintă voința expresă a acestuia de a prejudicia funcționarii publici, ci este doar o măsură datorată insuficienței creditelor bugetare aprobate, fiind astfel imposibilă ducerea la îndeplinire a prevederilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 care reglementează Statutul Funcționarilor Publici.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Drepturile reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, respectiv pentru perioada 8.09.2005 - 1.04.2007.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 125 pronunțată la 28 ianuarie 2009 de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamant fiind G.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./13.05.2009
Jud. fond
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Artene Doina, Galan
