Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 85/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 85/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR și INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR împotriva sentinței civile nr. 3665 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect - litigiul privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 12 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 3665/CA/16.XI.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚINARILOR PUBLICI, în contradictoriu cu pârâții OFICIUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B, AUTORITAEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B, și în consecință;
A obligat pârâții să plătească membrilor de sindicat, G a, și, drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001, 2002,2003,2004,2005,2006, sume actualizate cu rata inflației de la data când erau datorate și până la data plății efective.
A fost respinsă cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată de către pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că dispozițiile legale privind suspendarea aplicării prevederilor art. 34 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la acordarea primei de vacanță, nu conține nici o referire cu privire la desființarea dreptului respectiv, ci numai cu privire la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, ceea ce înseamnă că acest drept există.
Examinând dispozițiile de suspendare s-a constatat că acestea contravin art. 41 și art. 53 din Constituția României, deoarece prima de vacanță reprezintă un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză contravine și dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, conform cărora "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Având în vedere că normele de suspendare nu mai sunt în vigoare la data sesizării, nu mai este posibilă sesizarea Curții Constituționale, astfel că, controlul legalității lor, revine instanței care concluzionează în sensul celor de mai sus.
În consecință, se impune acordarea drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță, astfel cum au fost solicitate prin acțiune.
În ceea ce privește actualizarea sumelor reprezentând primele de vacanță, instanța a constatat că neachitarea lor în termenul legal, s-a cauzat celor îndreptățiți un prejudiciu, ca urmare a lipsei de folosință a banilor respectivi, prejudiciu care trebuie reparat potrivit art. 1082 și 1084 Cod civil.
Față de aceste considerente, apreciind ca fiind lipsită de efecte juridice suspendarea acordării primelor de vacanță pe anii 2001-2006 în baza art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 republicată, instanța a admis acțiunea si a obligat pe pârâte să plătească membrilor de sindicat indicați în tabelul de la fila 10, drepturi bănești reprezentând primele de vacanță pe anul 2001, 2002, 2003, 2004,2005 și 2006, conform dispozitivului de mai jos.
Instanța, nu a avut în vedere cuantumul drepturilor calculate de reclamant, având în vedere că pe de o parte această cuantificare nu emană de la pârâte, iar pe de altă parte, în cauză nu s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să stabilească întinderea drepturilor cuvenite fiecărui reclamant.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B și Inspectoratul Regional pentru Protecția consumatorilor
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că dreptul la prima de concediu a fost suspendat succesiv prin legile bugetului de stat astfel că pârâții nu puteau încălca dispozițiile legale care sunt de strictă interpretare.
Recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor S este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurent, precum și din prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Prin art. 34 din Legea nr. 188/1999 republicată, privind statutul funcționarilor publici s-a prevăzut că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat". Rezultă că, dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativele de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani. Aceste dispoziții legale au fost suspendate în mod succesiv, până la data de 31.XII.2006, prin art. 3 alin.1 din nr.OUG 33/2001, și ulterior, prin Legile de Stat. Textele prin care a fost suspendată succesiv plata primei de concediu nu mai sunt în vigoare, dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece, dreptul la prima de vacanță nu a fost înlăturat, ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea acestor suspendări succesive revine, potrivit art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus menționate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.41 și 53 din Constituția României. De asemenea, normele legale de suspendare contravin și art. 16 alin.1 din Constituția României, neputându-se suspenda retroactiv, un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Prima de concediu este un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajatori și reclamanți, iar, acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor bănești necesare, deoarece, s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamantei.
Față de aceste considerente Curtea va respinge recursul pârâtului, nefiind îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Referitor la recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B, se constată că acesta este netimbrat. Recurenta a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, însă aceasta nu s- conformat dispozițiilor instanței. În aceste condiții curtea, în baza art. 20 alin.2 din Legea 146/1997 va anula ca netimbrat recursul acestei pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor S împotriva sentinței civile nr. 3665/CA/16.XI.2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor B, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -- - - - - -
Grefier,
Red.: B/ 12.02.2008
Tehnored.: / 25.02.2008 /- 2 ex -
Judecător fond: C,
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Marcela Comșa, Silviu
