Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 850/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 850/2008

Ședința publică de la 03 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liviu Ungur

JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac

JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar

Grefier: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 3848/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu pârâta intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) diminuare salariu.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare nu este legal îndeplinită, față de recurentul.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 25.03.2008 s-a depus la dosar, de către recurent un script intitulat întâmpinare.

Curtea constată că lipsa de procedură față de recurentul se acoperă prin prezența acestuia la prezentul termen de judecată.

Întrebat fiind, recurentul arată că a renunțat la serviciile apărătorului ales și depune la dosar copia adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, precum și un desfășurător privind lista confirmărilor/retururilor popririlor, precizând că suma este mult mai mică, având în vedere faptul că diferența s-a încasat, anterior listării actelor depuse la dosar.

La întrebarea instanței, recurentul arată că actele depuse la dosar sunt listate din calculatorul instituției, având în vedere calitatea sa de angajat în cadrul acesteia.

Nemaifiind alte cereri de solicitat, curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Recurentul solicită admiterea recursului și anularea hotărârii emisă de

Față de susținerea recurentului, curtea invederează acestuia faptul că prin motivele de recurs depuse la dosar, recurentul a înțeles să critice hotărârea pronunțată de către Tribunalul Maramureș.

Recurentul arată că susține scriptul intitulat întâmpinare.

Curtea invederează acestuia faptul că, dacă nu își susține motivele de recurs formulate există o serie de consecințe juridice, aducându-i recurentului la cunoștință de faptul că apărătorul ales al său a declarat recurs în numele recurentului, prin care a înțeles să atace - pentru motive de nelegalitate și netemeinicie - hotărârea pronunțată de Tribunalul Maramureș.

Recurentul arată că nu este de acord cu hotărârea dată de M și nici cu hotărârea pronunțată de Tribunalul Maramureș.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 3848 din 17 decembrie 2007 pronunțată în dosarul - al Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin decizia 493 din 25 septembrie 2007 emisă de către pârâtă reclamantul a fost sancționat în baza art.77 alin.3 lit.b din Legea nr.188/1999 republicată, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de o lună, respectiv pe luna septembrie 2007.

În decizia atacată se reține că reclamantul în calitate de consilier superior al compartimentului evidență plătitori persoane juridice a refuzat să-și îndeplinească sarcinile de serviciu, în sensul că nu a întreprins măsuri de executare silită, respectiv sechestrul asupra bunurilor mobile și imobile față, de cei mai mari datornici, aceștia beneficiind de un regim preferențial.

Față de acest aspect, instanța de fond a respins apărarea reclamantului referitoare la inexistența descrierii faptei.

Instanța de fond nu a reținut încălcarea normelor cuprinse în art.24 din HG nr.1210/2003 deoarece sesizarea comisiei de disciplină a fost făcută de către șeful serviciului monitorizare colectare creanțe bugetare din cadrul pârâtei.

Referitor la susținerea reclamantului privind necomunicarea sesizării, instanța de fond a constatat că acesta a semnat de primire astfel încât apărarea apare ca fiind nejustificată.

A constatat instanța de fond că termenul de 5 zile prevăzut de art.30 alin.3 din HG nr.1210/2003 a fost respectat în cauză, iar susținerea reclamantului privind lipsa faptei a fost apreciată ca fiind irelevantă în condițiile în care la dosarul cauzei au fost depuse atât înscrisurile cât și declarațiile audiați de comisia de disciplină.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului reclamantul a susținut că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

A susținut reclamantul că instanța de fond a înlăturat în mod superficial susținerile făcute prin acțiune astfel încât, hotărârea atacată nu corespunde cerințelor dispozițiilor art.261 pct.5 pr.civ. respectiv nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au formulat convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

A mai susținut reclamantul că nerespectarea acestor prevederi este sancționată cu nulitatea hotărârii pentru nemotivare.

Tot cu referire la conținutul hotărârii reclamantul a susținut că, hotărârea atacată nu este convingătoare fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Reclamantul a mai susținut că în raport de adresele pârâtei, datate 23 noiembrie 2006, 12 decembrie 2006, 28 martie 2007, 30 martie 2007 și 3 mai 2007, invocate ca nerespectate, sancțiunea s-a aplicat în afara termenului de 2 luni prevăzută de art.24 alin.4 din HG nr.1210/2003.

Referitor la respectarea dispozițiilor art.24 din același act normativ reclamantul a susținut că persoana care a formulat sesizarea nu avea competența necesară din prisma dispozițiilor art.24 lit.a și

În privința atenționărilor scrise care au constituit fundamentul instituirii răspunderii disciplinare, reclamantul a susținut că se poate constata din conținutul acestora, ca acele note sunt adresate tuturor șefilor de administrații din județ, niciuna nefiindu-i adresată direct reclamantului.

A criticat reclamantul hotărârea instanței de fond și sub aspectul nerespectării dispozițiilor art.35, alin.2 din HG nr.1210/2003, susținând că nu este descrisă fapta ce constituie abatere disciplinară și data săvârșirii acesteia pentru a se putea verifica respectarea termenului de emitere a deciziei de sancționare.

A susținut reclamantul, în finalul motivării, că nu i-a fost comunicată sesizarea îndreptată împotriva sa, fiind incidente astfel dispozițiile art.25 din HG nr.1210/2003 ce sancționează cu nulitate absolută procedura viciată de această necomunicare.

Pârâta a solicitat respingerea recursului.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefundat, din următoarele considerente:

Nu se poate reține vicierea hotărârii instanței de fond sub cele două aspecte principale menționate de către reclamant, respectiv nemotivarea și caracterul neconvingător al argumentelor de fapt și de drept reținute de către instanța de fond ca temei al respingerii cererii de chemare în judecată.

Astfel, instanța de fond a analizat toate argumentele de fapt și de drept invocate de către reclamantul în cuprinsul cererii de chemare în judecată și a reținut doar împrejurările necesare și textele legale aplicabile speței, astfel încât nu se poate reține că hotărârea instanței de fond este nemotivată.

Într-adevăr așa cum susține și reclamantul, hotărârile judecătorești trebuie să fie convingătoare, în sensul că trebuie să rețină argumente de fapt și de drept în concordanță cu textele legale, pertinente fiecărei spețe.

Această cerință esențială este îndeplinită în speță chiar dacă reclamantul se declară nesatisfăcut de argumentele reținute și textele legale indicate de către instanța de fond.

În mod firesc reclamantul este nemulțumit de hotărârea atacată pe care o consideră neconvingătoare întrucât, apărările invocate în cererea de chemare în judecată au fost respinse, motivat, de către instanța de fond.

Cu privire la împrejurările de fond ale cauzei din prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:

Procedura de citare a reclamantului la comisia de disciplină prevăzute de art.25 alin.5 din HG nr.1210/2003 a fost respectată, în cauză existând dovezile necesare ( 60,61) din care rezultă că reclamantul a primit citația și actul de sesizare, semnând pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare în data de 28 august 2007. Sub acest aspect susținerea reclamantului este nefondată, fiind în dezacord total cu probele administrate în cauză.

În privința îndeplinirii cerințelor art.24 din HG nr.1210/2003 Curtea constată că, sesizarea a fost realizată de către Șeful serviciului monitorizare colectare creanțe bugetare din cadrul pârâtului fiind respectate dispozițiile legale, cel care a făcut sesizarea având atribuții specifice în cadrul activității de colectare a creanțelor bugetare, îndeplinind astfel cerințele art.24 lit.b), întrucât reclamantul are ca atribuții specifice colectarea creanțelor bugetare, iar persoana care a făcut sesizarea are ca și atribuții verificarea activității de colectare a creanțelor din cadrul administrațiilor finanțelor publice.

În decizia nr.493 din 25 septembrie 2007, în preambulul acesteia și cu referire la actele întocmite de către Comisia de disciplină în faza cercetării abaterii disciplinare, sunt cuprinse motivele ce au determinat emiterea deciziei de sancționare. În actele la care face trimitere decizia sunt descrise faptele avute în vedere, astfel încât cerințele legale sunt îndeplinite.

Față de cele menționate anterior în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. se va respinge recursul formulat și se va menține în întregime hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3848 din 17 decembrie 2007, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

Red.DM/Dact.SM

2 ex./22.04.2008

Președinte:Liviu Ungur
Judecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 850/2008. Curtea de Apel Cluj