Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 854/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 854/2008
Ședința publică de la 3 aprilie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de către pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 2309/23 noiembrie 2007 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ DE STAT Z, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost puse concluzii pe fondul cauzei în ședința publică din data de 20 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2309 din 23 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea formulată de către reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ DE STAT "" Z în numele și pe seama membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al mun.Z și Primăria mun.Z reprezentată prin primar, iar pârâții au fost obligați la alocarea, calcularea și plata către membrii sindicatului a drepturilor bănești reprezentând "indemnizație de dispozitiv" lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu, sume ce se vor actualiza cu coeficientul de inflație de la data efectuării plății. De asemenea pârâta de rândul 2 fost obligată să dispună serviciului competent consemnarea în carnetele de muncă ale membrilor de sindicat a indemnizației de dispozitiv retroactiv începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că dreptul la indemnizația de dispozitiv este reglementat de Legea nr. 138/1999, iar la art. 13 sunt enumerate limitativ entitățile statului cărora li se aplică prevederile actului normativ, iar printre acestea este enumerat și Ministerul d e Interne. În același text legal se menționează că "indemnizația de dispozitiv" se aplică atât cadrelor militare cât și salariaților civili în privința cărora acest drept salarial se calculează în funcție de salariul de bază.
A constatat instanța de fond că salariații înscriși in sindicatul "" se asimilează cu salariații civili din cadrul fostului Minister de Interne în prezent Ministerul Internelor și Reformelor Administrative, astfel încât a tratat diferențiat aceeași categorie de salariați, înseamnă a ignora un principiu fundamental prevăzut de art.1 alin.2 din OG nr.137/2000 și a genera o discriminare, astfel cum această noțiune este definită de art.2 alin.1 din același act normativ.
A mai reținut instanța de fond și incidența Ordinului nr.496 din 28 iulie 2003 Ministerului Administrației și Internelor prin care se modifică și se completează Ordinul nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne. În textul legal reținut se arată "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria mun. Z solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului pârâta arată că prevederile art.13 din Legea nr.138/1999 în concordanță cu dispozițiile art.1 din același act normativ, indică aplicabilitatea textului doar la salariații din cadrul structurilor enumerate în acest articol fără a putea fi extins automat textul legal în favoarea tuturor angajaților din cadrul nou înființatului Minister a Internelor și Administrației.
A apreciat pârâta că în cadrul acestui minister există două structuri cu regim de drepturi diferite. Noțiunea de "indemnizație de dispozitiv" a apreciat pârâta este desprinsă din specificul activității cadrelor militare nominalizate la art.1 din Legea nr.138/1999 și nu poate fi extinsă și personalului ce își desfășoară activitatea în administrația publică și care nu intră in categoria cadrelor militare.
La pct.3 din motivele de recurs pârâta a arătat că dispozițiile Ordinului nr.496/2003 este aplicabil structurilor aflate în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative conform art.11 din Legea nr.63/2003 și are valoarea unui îndrumar intern pentru structurile prevăzute de Legea nr.63/2003.
Reclamantul a solicitat respingerea recursului (10).
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr.275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr.138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale organizată ca atare în cadrul municipiului și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 426 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamant ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art.10 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr.275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr.496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr.138/1999 cât și Ordinul nr.275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr.138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul OG nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Față de cele menționate anterior în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. se va admite recursul formulat și se va modifica hotărârea atacată în sensul că se va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 2309 din 23 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA LOCALĂ DE STAT "".
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.DM/Dact.SM
3 ex./22.04.2008
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Lucia Brehar
