Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 856/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.856
Ședința publică din data de 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan
Grefier
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarele, împotrivadeciziei nr.1351 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA (dosar nr-),intimați fiind Casa Județeană de Asigurări de Sănătate S și Casa Națională de Asigurări de Sănătate B.
La apelul nominal s-au prezentat contestatoarea, asistată de avocat și pentru contestatoarele lipsă, -, - -, lipsă fiind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocat, pentru contestatoare, depune la dosar chitanța seria - nr.- din data de 29 aprilie 2009, pe care a fost consemnată suma de 10 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru contestatoarele - recurente precizează că, contestația este fondată pe disp. art. 318 Cod procedură civilă, soluția pronunțată fiind rezultatul unei greșeli materiale a instanței. Drepturile salariale ale contestatorilor sunt legale, nu înțeleg să renunțe la aceste drepturi și nu pot fi înlăturate printr-o decizie. Pentru aceste motive solicită admiterea contestației, desființarea deciziei și în rejudecare respingerea recursului ca nefondat.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației de față, constată:
Prin sentința nr.727 din 5 iunie 2008 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate B; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2004 - 24.03.2005. Totodată a fost admisă în parte cererea și fost obligate pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate B și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate S să plătească reclamantelor sumele reprezentând c/val tichetelor de masă prevăzute de Legea nr.142/1998 proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, astfel: pentru reclamanta - în perioada 24.03.2005 4.04.2007; pentru reclamanta - în perioada 24.03.2005 - 6.02.2006; pentru reclamanta - - în perioada 24.03.2005 - 1.09.2006 și pentru reclamanta - în perioada 24.03.2005 21.08.2006.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în cauză sunt date prevederile art. 2 pct.1 lit. d Cod procedură civilă deoarece instituția unde sunt angajate reclamantele nu face parte din categoria celor cuprinse în dispozițiile art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 266 și 267 din Legea nr. 95/2006 precum și art.18 pct.5 și 6 din Statut, activitatea casei Județene de Asigurări de Sănătate este finanțată de la bugetul de stat prin bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate B, astfel că sursele de finanțare pentru plata drepturilor salariale restante vin prin bugetul secund-pârâtei.
Reclamantele sunt salariate și conform Legii nr. 142/1998 au dreptul la tichete de masă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate S, care a criticat sentința doar sub aspectul neobligării ordonatorului principal de credite la alocarea fondurilor necesare acordării drepturilor bănești.
Prin decizia nr. 1351 din 23 octombrie 2008 Curtea de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a modificat în totalitate sentința tribunalului și în rejudecare a respins ca nefondată acțiunea reclamantelor pentru acordarea tichetelor de masă.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că dreptul solicitat este reglementat prin Legea nr. 142/1998 care în art. 1 prevede că "salariații din sectorul bugetar pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă".
În disp. art. 1 al. 2 din același act normativ se arată că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar".
Din examinarea celor două texte de lege a rezultat că acordarea tichetelor de masă se poate face (nu este o obligație) doar în limita bugetelor existente.
Prin decizia nr. 14 din 18 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda mai multor categorii de angajați și funcționari publici.
Articolul 2 din Hotărârea nr. 5/1999, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă se face prin clauze stabilite de comun acord între angajați și angajator, prin contractele colective de muncă, în cauză nefăcându-se dovada existenței unei astfel de mențiuni în contractul colectiv de muncă.
Împotriva aceste decizii au formulat contestație în anulare recurentele arătând că, soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale, mai mult nefiind nici un motiv de recurs. Mai mult nu li s-a pus în vedere să facă dovada unui acord din contractul colectiv de muncă.
Potrivitart. 318alin. 1 din Codul d e procedură civilă, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare".
În sensul textului citat mai sus,"greșeală materială"înseamnă greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale de ordin procedural, în această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei, cum ar fi: respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea lui greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și alte erori asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță insa, instanța de recurs a motivat respingerea recursului pe dezlegarea in drept data de Înalta Curte de Casație si Justiție pe calea unui recurs in interesul legii, dezlegare obligatorie pentru viitor pentru toate instanțele de judecata, in temeiul art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
In consecința, fiind vorba de o judecare in fond a pretenției dedusa judecații, bazata pe o hotărâre obligatorie a Înaltei Curți de Casație si Justiție, incidența cazului de contestație in anulare întemeiat pe disp. art. 318 alin.1, teza I Cod procedură civilă este cu desăvârșire exclusa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarele, împotrivadeciziei nr.1351 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA (dosar nr-),intimați fiind Casa Județeană de Asigurări de Sănătate S și Casa Națională de Asigurări de Sănătate B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./14.05.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Artene Doina, Galan
