Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 854/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.854
Ședința publică din data de 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan
Grefier
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea Comuna - prin primar, împotriva deciziei nr. 368 din 26 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, reclamanți fiind, G,.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, socotindu-se lămurită, constatând că recursul este în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin sentința nr.3375 din 27.11.2008 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2004 - 1.01.2005, invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea reclamanților, -, G, și, obligând pârâta, Primăria comunei să plătească reclamanților drepturile bănești în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat pentru perioada 01.01.2004 până la 27.11.2008 - data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata acestor drepturi începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției instanța a reținut că potrivit art. 117 din Legea nr.288/1999, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice și examinând textul nr.44 din OUG nr.92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a constatat că legiferarea s-a realizat cu încălcarea disp. Constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece drepturile solicitate de reclamanți nu au fost restrânse, motiv pentru care s-a respins această excepție pentru perioada 01.01.2004-01.01.2005, invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prev. Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă alte sporuri și cele două sporuri solicitate prin acțiune, așa cum au fost reglementate prin art. 31 al.1 lit.c și din actul normativ mai sus citat.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Reclamanții nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâtul nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantelor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Instanța de fond respins cererea privind acordarea sporurilor în continuare, întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, arătând că dispozițiile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzut de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, republicată au fost suspendate în perioada 2004- 2006 prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și că nu sunt prevăzute în bugetul local fonduri pentru acordarea acestor suplimente.
Prin decizia nr.368 din 26.02.2009 Curtea de Apel Suceavaa respins ca nefondat recursul Primăriei Comunei.
Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut că, drepturile solicitate de reclamanți sunt prevăzute de art. 31 alin. 1 lit.c) și d) din Legea nr. 188/1999 și reprezintă drepturi de creanță, prin urmare un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială începând cu data de 1.07.2005.
Cât privește suspendarea aplic. disp. art. 31 al. 1 lit.c) și d) din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OG nr. 92/2004, reține instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă și, evident, având caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Împotriva acestei decizii a formulatcontestație în anularepârâta - recurentă Primăria comunei - prin primar, arătând că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Astfel, precizează că, prin deciziile Curții Constituționale nr. 819, 820 și 821 publicate în Monitorul Oficial nr. 537 din 16.07.2008 s-a constata a fi neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 al.1 din OG nr.137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau cuprinse în alte acte normative.
Acordarea instanțelor judecătorești a competenței de desființa norme juridice instituite prin lege și de crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative încalcă principiul separației puterilor în stat consacrat de art.1 al. 4 din Constituție, întrucât numai legiuitorul poate stabili dacă și în ce măsură anumite categorii de salariați beneficiază de sporuri și alte îndemnizații salariale. De urmare, decizia nr. 368/26.02.2009 a Curții de Apel Suceava prin care s-a respins recursul împotriva sentinței nr. 3375 din 27.11.2008 a Tribunalului Suceava, cât și aceste din urmă hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
În drept, contestatoarea a invocat disp. art. 317 al.2 și art. 318 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea contestației ca nefondată, reiterând susținerile din acțiunea introductivă de instanță
Analizând decizia contestată prin prisma motivelor invocate în contestație, curtea constată neîntemeiată contestația în anulare.
Potrivit art. 317 al.1 pct. 2 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Motivele invocate în contestația în anulare de față vizează de fapt depășirea de către instanțele judecătorești a atribuțiilor puterii judecătorești.
Prin sintagma "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești" se înțelege imixiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, ala cum a fost consacrată de Constituție.
Depășirea atribuției puterii judecătorești înseamnă până la urmă un exces de putere, noțiune diferită de cea de necompetență avută în vedere de disp. art. 159 Cod procedură civilă, respectiv, încălcarea normelor de competență generală, materială sau teritorială exclusivă a instanțelor judecătorești.
Or, pe calea contestației în anulare doar acestea din urmă se pot invoca, respectiv încălcarea normelor de competență generală, materială sau teritorială exclusivă.
De urmare, motivul de contestație prev. de art.317 al.1 pct. 2 Cod procedură civilă nu este dat în speță.
Pe de altă parte se impune a sublinia că pârâta recurentă, contestatoare în prezenta cauză nu a invocat în recurs, excepția de necompetență așa cum dealtfel cer disp. art. 317 al.1 Cod procedură civilă.
Deosebit de cele de mai sus, în speța de față obiectul analizei instanțelor de fond și de recurs l-a constituit o cerere a reclamanților, funcționari publici, de obligare pârâtei - recurente Primăria Comunei - prin primar, la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și al treptei de salarizare, întemeiată pe Legea nr. 188/1999 și al Legii nr. 53/2003 și nicidecum pe disp. OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, astfel că nu se poate reține o încălcare a deciziilor Curții Constituționale, arătate în motivarea contestației.
Potrivit art. 109 din Legea 188/1999, litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici revin în competența de soluționare instanțelor de contencios administrativ.
Cât privește disp. art. 318 Cod procedură civilă invocate de asemenea în contestație, nu s-a arătat care ar fi greșeala materială săvârșită de către instanța de recurs și nici motivul care ar fi fost omis a fi cercetat.
Pentru toate aceste aspecte, ipotezele avute în vedere de disp. art.317 al.1 pct. 2 și art.318 Cod procedură civilă nefiind date în speță, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI I,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea Comuna - prin primar, împotriva deciziei nr. 368 din 26 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, reclamanți fiind, G,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./20.05.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Artene Doina, Galan
