Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 861/2009. Curtea de Apel Bacau

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL NEAMȚ

SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS

ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr- Decizia nr. 861/2009

Ședința publică de la 22 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător

JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga

JUDECĂTOR 3: Morina

Grefier

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și reclamanții, recurent, împotriva sentinței civile nr. 71 din 19 februarie 209, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus o cerere de amânare din partea apărătorului recurenților-reclamanți pentru imposibilitatea de a se prezenta la acest termen, după care;

Având în vedere că s-a mai acordat un termen pentru lipsă apărare la cererea recurenților-reclamanți, în raport de dispozițiile art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă respinge cererea apărătorului.

Nemaifiind alte chestiuni prealabile de rezolvat, iar în cauză s-a formulat cerere de judecată a litigiului în lipsa părților, instanța constatând cauza în stare de judecată reține în pronunțare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursurilor în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 71/CA/19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- au fost respinse excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile și lipsei calității procesuale active a reclamanților, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, fiind scos din cauză acest pârât, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 1.10.2005, fiind respinsă acțiunea pentru drepturile aferente acestei perioade ca prescrisă. Totodată a fost admisă, în parte acțiunea formulată de reclamanții, recurent, în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Protecția Mediului N, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, fiind obligate pârâtele să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu 1.10.2005 până la zi și în continuare actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanții au făcut dovada calității de funcționari publici, aflându-se în raporturi de serviciu cu Agenția pentru Protecția Mediului N și se consideră îndreptățiți să beneficieze de drepturile prevăzute de art. 31 alin. l lit. c și d din Legea nr. 188/1999, susținând totodată că aceste drepturi se cuantifică, în sensul că reprezintă 25 % din salariul de bază.

Examinând excepțiile invocate, s-a reținut:

Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile este neîntemeiată, fiind respinsă pentru considerentele care urmează:

Reclamanții au formulat plângerea prealabilă, primind și răspuns la aceasta (fila 89).

Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților este neîntemeiată și a fost respinsă, motivat de faptul că, prin Dispozițiile de numire în funcțiile publice, reclamanții fac dovada calității de funcționari publici aflați în raporturi de serviciu cu Agenția Județeană pentru Protecția Mediului

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile este întemeiată și a fost admisă pentru următoarele motive:

Reclamanții, în calitate de funcționari publici, nu au raporturi de serviciu cu Ministerul, ci cu Agenția Județeană pentru Protecția Mediului.

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 01 octombrie 2005, aceasta este întemeiată și a fost admisă pentru următoarele motive:

Termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 este împlinit și nu are incidență nici unul din cazurile de suspendare a prescripției prevăzut de art. 13 din același act normativ. Faptul că o perioadă dreptul la suplimentul postului și dreptul la suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate, nu echivalează cu suspendarea cursului prescripției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanții, cât și pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, recursurile fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.

În motivarea recursului reclamanții au criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie, întrucât din dispozitiv lipsește procentul de 25% cât reprezintă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

În motivarea recursului pârâta a arătat că deși s-a prevăzut în Legea nr. 188/1999 sporurile solicitate prin acțiune, nu le-a stabilit procentul, nici obligația pentru autoritățile publice de a acorda aceste sporuri.

Examinând recursurile promovate pentru motivele arătate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanța apreciază după cum urmează:

Drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute de art. 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată (art. 29 alin. 1 anterior republicării) și de celelalte acte normative date în aplicarea acestei legi, funcționarii publici având un statut legal și nu unul contractual. În consecință, dispozițiile menționate le sunt obligatorii și numai acolo unde acestea sunt lacunare pot fi completate cu cele de drept comun, precum Codul Muncii.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din Legea nr. 188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. În lipsa acestei legi, au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor publici.

În perioada 2005 - 2006 reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 s-a realizat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, iar pentru anul 2006 prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.

În ceea ce privește anul 2007 și 2008, sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost legiferat de: Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de Ordonanța Guvernului nr.9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007 și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.

Aceste acte normative au reglementat sistemul de salarizare a funcționarilor publici fără a cuprinde prevederi referitoare la cele două elemente prevăzute de legea generală - art. 31 al. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv suplimentul postului și cel al treptei de salarizare.

Pe de altă parte, instanța constată că aceste sporuri nu sunt reglementate de legiuitor, decât la nivel de principiu, fără a cuprinde elemente de concretizare, criterii de determinare a cuantumului, a modalității de calculare și categoriilor cărora le sunt recunoscute. Reprezentând o componentă a exercițiului puterii legiuitoare, instanța nu poate substitui realizarea acestuia, decât cu acceptarea consecinței de înfrângere a principiului constituțional al separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 al. 4 din Constituția României.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, 3 coroborat cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul pârâtei Agenția Națională pentru Protecția Mediului, va fi modificată, în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. Pentru considerentele expuse anterior va fi respins, ca nefondat, recursul promovat de către reclamanți.

Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate cu privire la soluționarea excepțiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenții - reclamanți, toți la sediul din P N, P-ța 22 nr. 5, județul N împotriva sentinței civile nr. 71 din 19 februarie 209, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI N - cu sediul în P P-ța 22 nr. 5, județul N și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE B cu sediul în-, Sectorul 5.

Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B cu sediul în B,-, Sectorul 6 împotriva aceleiași sentințe și în contradictoriu cu aceiași intimați - pârâți.

Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:

Respinge acțiunea ca nefondată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi,22 octombrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red.

Red. 30 oct. 2009

7 ex. 02 nov. 2009

Președinte:Vera Stănișor
Judecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 861/2009. Curtea de Apel Bacau