Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 869/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 869/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL " C M" al angajaților din Administrația Publică Locală N împotriva sentinței civile nr. 150 din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici ( Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima ca și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Instanța, verificând actele dosarului și reținând că, prin cererea transmisă instanței pentru termenul din 10.09.2009 recurentul a solicitat, în temeiul art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 144/103/21.01.2009 Sindicatul " cel M" al angajaților din administrația publică locală N în numele și pentru reclamanții, G, -, -, - a chemat în judecată pârâții Primărul Comunei și Comuna, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata următoarele drepturi bănești pentru perioadele mai jos arătate, sume ce se solicită a fi actualizate în raport de rata inflației calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective:
- sporul de stabilitate și fidelitate, în procent de 20% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- sporul de confidențialitate, în procent de 15% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres de 10% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, începând cu luna octombrie 2005 și a tichetelor cadou, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.193/2006, 26.05.2006, până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
- indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Din oficiu, instanța a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 18.12.2005.
Prin sentința civilă nr. 150/CA din 31.03.2009 Tribunalul Neamț a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 18.12.2005 și a respins acțiunea reclamanților pentru plata acestor drepturi, ca prescrisă; a respins acțiunea pentru plata drepturilor bănești pentru perioada ulterioară datei de 18.12.2005, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În cauză nu are incidență nici un motiv de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției prevăzute de Decretul nr. 167/1958, iar pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 18.12.2005 termenul de prescripție este împlinit, motiv pentru care excepția astfel invocată va fi admisă.
Stabilitatea și fidelitatea constituie principii ce stau la baza exercitării funcției publice, însă legiuitorul nu prevede nici un drept pecuniar corelativ respectării acestor obligații de către funcționarii publici. În anumite situații, nu și în cazul de față, sporul de fidelitate sau stabilitate poate fi acordat pe temei contractual decurgând din contractul sau acordul colectiv de muncă. În lipsa un ei prevederi legale sau contractuale care să confere reclamanților dreptul la acordarea acestui spor, capătul de cerere astfel formulat este neîntemeiat.
este o obligație impusă funcționarilor publici. Nerespectarea acestei obligații poate angaja răspunderea civilă administrativă sau penală. Nu se prevede legal nici o bonificație materială sau sport la salariu pentru respectarea obligației legale, capătul de cerere astfel formulat fiind neîntemeiat.
Sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres se acordă în cazurile expres și limitativ prevăzute de actele administrativ-normative în vigoare. Pentru funcționarii publici din administrația publică locală nu există act administrativ normativ care să le confere dreptul la acest spor, capătul de cerere astfel formulat fiind neîntemeiat.
Dreptul la tichete de masă și tichete cadou are un caracter facultativ. Lipsa unei prevederi legale care să oblige autoritatea publică locală la plata acestor drepturi către funcționarii publici, face ca și acest capăt de cerere să fie neîntemeiat.
Indemnizația de dispozitiv este un drept cuvenit potrivit Legii nr.138/1999 personalului din unitățile aparținând Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției. După demilitarizarea poliției și dobândirea de către polițiști a statutului de funcționari publici, aceștia, precum și personalul civil din cadrul au continuat să beneficieze de acest drept, potrivit Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003.Deși în prezent funcționarii publici reclamanți aparțin ca și polițiști aceluiași minister respectiv Ministerului Internelor și Reformei Administrative, dreptul la indemnizația de dispozitiv nu se extinde asupra tuturor funcționarilor publici din cadrul ministerului, ci se limitează la cei cărora li s-a adresat inițial prin Ordinul nr.275/2002 și celor cărora au fost avuți în vedere la emiterea ordinului. Lipsa unei prevederi care să extindă acordarea acestui drept în favoarea altor beneficiari decât cei care au fost avuți în vedere inițial și cărora li s-a adresat acest ordin face ca și acest capăt de cerere să fie neîntemeiat. Se are de asemenea în vedere că deși în prezent fac parte din același minister, funcționarii publici nu au statute socio-profesionale identice, statutul socioprofesional și obligațiile acestora fiind diferit.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, Sindicatul " cel M" al angajaților din administrația publică locală Naf ormulat prezentulrecursîn motivarea căruia a susținut următoarele:
Soluționarea acțiunii s-a făcut cu aplicarea greșită a legii. prin acțiunea a indicat temeiul juridic pentru fiecare drept salarial, de care instanța nu a ținut cont.
În mod greșit a fost respinsă cererea pentru acordarea indemnizației de dispozitiv întrucât modificările aduse Ordinului 275/2002 prin art. II din Ordinul nr. 496/2003 extinde acordarea acestui drept salarial și în favoarea personalului civil din domeniul administrației publice.
Sunt îndreptățiți să beneficieze de indemnizația de dispozitiv întrucât fac parte din personalul civil din administrația publică și au dreptul la același tratament ca al celorlalți salariați din domeniu.
De asemenea, Ordinul nr. 496/2033 nu face distincție între diferitele categorii de personal civil din domeniul administrației publice, cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Totodată, pârâții dispun de surse proprii de finanțare din care pot să asigure acordarea sporurilor solicitate.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate,curtea de apelconstată următoarele:
Mai întâi, este de făcut constatarea că recursul nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se fondează decât în ceea ce privește indemnizația de dispozitiv. Cu privire la celelalte sporuri solicitate prin acțiune recursul cuprinde doar afirmația generală că soluționarea acțiunii s-a făcut cu aplicarea greșită a legii, fără o indicare a motivelor de recurs și a argumentelor în sprijinul acestor motive. Prin urmare, analiza instanței de recurs se va limita doar la indemnizația de dispozitiv, drept salarial în legătură cu care se rețin următoarele:
Indemnizația de dispozitiv este una dintre componentele soldei lunare reglementată de art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Potrivit textului cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații șiindemnizația de dispozitiv. Totodată, această indemnizație este prevăzută și de art. 13 din aceeași lege; potrivit acestui articol, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției) beneficiază, potrivit art. 47 din Legea nr. 138/1999, de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr. 138/1999.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr. 275/2002. Astfel, prin art. 1 al ordinului au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999; potrivit art. 64 ministerele și instituțiile prevăzute la art. 1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției -, în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 normele prevăd, la pct. 9.1, că de indemnizația de dispozitiv beneficiază și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003. În ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 138/1999, în norme a fost introdus, după pct. 9.1, pct. 9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct. 31.1 din norme - dat în aplicarea art. 47 din Legea nr. 138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiindfuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor(alin. 1); la alin. 2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dacă s-ar avea în vedere doar prevederile normelor metodologice date în aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 ar rezulta că normele adaugă la dispozițiile legii, în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă - pe lângă categoriile prevăzute de lege: cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili - și altor două categorii: studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior, respectiv personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. O astfel de concluzie nu ar putea fi reținută întrucât nu pot căpăta eficiență juridică prevederi ale unor norme date în aplicarea unei legi, care adaugă prevederilor legii. Pe de altă parte, autoritatea emitentă nu putea edicta norme care să privească personalul altor autorități întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000; potrivit acestor texte actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă (art. 4 alin. 3), iar ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului (art. 75), fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora (art. 76).
Însă, dispozițiile din normele metodologice date în aplicarea art. 13, astfel cum a fost modificate prin Ordinul nr. 496/2003, trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct. 31.1. alin. 1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr. 138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr. 138/1999, prin art. 64, nu conține o astfel de îngăduire. În context trebuie reținută sfera persoanelor care intră în categoria personalului civil prevăzută de art. 47 din Legea nr. 138/1999.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr. 496/2003 referind-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Eliminarea deosebirilor existente cu privire la salarizarea personalului din serviciile administrației publice locale nu poate fi atinsă pe cale judiciară, căci judecătorului nu îi este permis să extindă, peste ceea ce legea îi îngăduie, dispoziții dintr-o lege specială aplicabile anumitor subiecte de drept, considerându-le aplicabile și altor subiecte de drept care se consideră discriminate. O asemenea conduită a judecătorului ar fi contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat (art. 1) și dispozițiilor art. 61 din Constituție potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
În legătură cu ultimul argument invocată de recurentă este de reținut că existența surselor proprii de finanțare, prin ea însăși, nu poate constitui un motiv de admitere a acțiunii atâta vreme cât sporurile salariale solicitate nu sunt prevăzute de lege pentru categoria de funcționari publici din care fac parte membrii de sindicat în numele cărora recurenta a formulat acțiunea și recursul.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de casare ori de modificare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ formulat de recurentul - reclamant SINDICATUL " C M" al angajaților din Administrația Publică Locală N împotriva sentinței civile nr. 150/CA din 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMARUL COMUNEI, județul N și COMUNA, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
5 ex. 02 dec. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
