Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 87/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 04.11.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.87
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul lipsă avocat C, în substituirea av. iar în reprezentarea pârâtei se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului depune la dosar delegație de substituire și un set de înscrisuri, respectiv: Ordinul nr.2165/21.08.2009, sentința civilă nr.348/09.11.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARA, organigrama T, fișa postului, dispoziția T nr.1055/30.10.2009 și Ordinul nr.1609/27.11.2008 cu extrase din anexa 2 și 3, un exemplar comunicându-se reprezentantei pârâtei. Totodată solicită acordarea unui termen pentru a depune la dosar organigrama
Reprezentanta pârâtei arată că se opune la amânarea cauzei, învederând că toate instituțiile au aceeași organigramă.
Instanța, respinge cererea de amânare a cauzei întrucât proba solicitată nu are relevanță în cauză.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei pune concluzii de respingere a acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- la 04.11.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor anularea Ordinului nr. 2165/21.08.2009 emis de Vicepreședintele Autorității Naționale a Vămilor precum și a adresele nr.49471/25.09.2009 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că prin ordinul atacat s-a dispus mutarea temporară a reclamantului din funcția de șef serviciu la Serviciu de Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T în funcția publică de șef serviciu la Serviciul Inspecție Fiscală și Control Ulterior din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale B, pentru o perioadă de 6 luni.
Acest ordin este nelegal în raport cu dispozițiile art. 87 aliniatul 1 litera a) și art. 91 aliniatul 3 din Legea nr.188/1999 republicată, întrucât ordinul atacat nu este motivat și nu cuprinde motivele de fapt ce au justificat actul de dispoziție al autorității publice.
De asemenea, mutarea temporară dispusă prin ordinul atacat s-a realizat cu nerespectarea pregătirii profesionale și cu schimbarea felului muncii întrucât așa cum rezultă din fișa postului și din analiza prevederilor art.11 și art.16 aliniatul 2 din Ordinul nr.1609/27.11.2008 atribuțiile din cadrul Serviciului de Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri, de îndeplinit la nivel regional sunt distincte de cele din cadrul Serviciul Inspecției Fiscală și Control Ulterior, la nivel județean. Această mutare constituie o retrogradarea mascată din funcția deținută deoarece anterior reclamantul era subordonat direct directorului coordonator al direcției regionale coordonând pe aria de competență activitatea birourilor din cadrul direcției județene iar în urma mutării a devenit subordonat directorului coordonator adjunct al direcției județene având competența limitată la nivelul județului
Reclamantul mai arată faptul că prin măsura dispusă nu s-a urmărit interesul autorității publice și a fost astfel contrară imperativului eficientizării activității autorității publice întrucât reclamantul a fost nominalizat în grupul de cooperare pentru îndeplinirea obiectivelor din protocolul de colaborare încheiat la 27.02.2009 între A și T și pentru combaterea infracțiunii transfrontaliere astfel încât mutarea temporară a reclamantul îl pune în imposibilitate de a desfășura atribuțiile specifice ce îi revin în cadrul protocolului de colaborarea amintit și cauzează o gravă lacună în îndeplinirea obiectivelor cooperării fiind astfel încălcat imperativul eficientizării activității autorității vamale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 8 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta B prin Tas olicitat respingerea acțiunii și menținerea ca legal și temeinic a ordinului atacat cu motivarea că acesta este legal, fiind respectate dispozițiile art. 87 aliniatul 1 litera a) și aliniatul 2 litera d) coroborat cu art. 91 aliniatul 3 din Legea nr.188/1999 republicată fiind indicate atât motivele de fapt cât și cele de drept ce au impus măsura mutării temporare într-o altă funcție publică. Această măsură a fost condiționată de îndeplinirea a două cerințe respectiv ca mutarea temporară să fie în interesul autorității publice și să aibă ca finalitate eficientizarea activității acesteia.
La dosar s-au depus următoarele acte: acțiunea introductivă, Ordinul nr. 2165/21.08.2009, copie plângere prealabilă și dovada expedierii acesteia, răspunsul la plângerea prealabilă, fișa postului reclamantului, structura organizatorică a T și a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Ordinul nr.1609/2008 al Președintelui, împuternicire avocațială, chitanța plății taxei de timbru, întâmpinare, practică judiciară, dispoziția nr.1055/30.10.2009.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr.2165/21.08.2009 emis de Vicepreședintele B s-a dispus începând cu 24.08.2009 mutarea reclamantului din funcția publică de șef serviciul la Serviciu de Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri în cadrul T, temporar, pe o perioadă de 6 luni, în funcția publică de conducere de șef serviciu la Serviciul Inspecție Fiscală și Control Ulterior din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale
Împotriva acestui ordin reclamantul a formulat plângere prealabilă în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004 iar prin adresa nr.49471/25.09.2009 (fila 12 dosar) s-a respins plângerea prealabilă fiind menținut ordinul astfel atacat.
Reclamantul a invocat în privința ordinului de mutare temporară 3 aspecte de nelegalitate și anume: nemotivarea în fapt a măsurii astfel dispuse, nerespectarea cerințelor art.91 aliniatul 3 din Legea nr.188/1999 republicată privind respectarea pregătirii profesionale și a felului muncii precum și nerespectarea interesului autorității publice și a imperativului eficientizării activității autorității publice.
Curtea reține, raportat la starea de fapt anterior prezentată că potrivit art. 87 aliniatul 1 litera a) din Legea nr.188/1999 republicată, în forma în vigoare la data adoptării ordinului atacat, că mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici se realizează prin modificarea raportului de serviciu pentru eficientizarea activității autorității și a instituției publice. Potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol, modificarea raportului de serviciu se poate realiza și prin mutarea în carul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorității sau instituției publice.
Potrivit art.91 aliniatul 1 din Legea nr.188/1999 republicată, mutarea în cadrul altui compartiment al autorității sau instituției publice poate fi definitivă sau temporară iar potrivit aliniatului 3 mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice de către conducătorul acestuia pe o perioadă de maxim 6 luni întrun-an, cu respectarea pregătirii profesionale și a salariului pe cale îl are funcționarul public.
Raportat la critica reclamantului privind nemotivarea ordinului atacat, Curtea observă din lecturarea acestuia faptul că în cuprinsul său sunt indicate exclusiv dispozițiile legale ce constituie temeiul de drept al măsurii astfel dispus respectiv art.87 aliniatul 1 litera a) și aliniatul 2 litera d) precum și art. 91 aliniatul 3 din Legea nr.188/1999 republicată fără a fi însă indicate împrejurările de fapt ce au condus la luarea acestei măsuri iar din această perspectivă, actului administrativ atacat îi lipsește motivarea în fapt.
Motivarea reprezintă formalitatea procedurală prin intermediul căreia se expun considerentele de fapt și de drept care au justificat și în același timp au determinat adoptarea actului administrativ individual. În cazul prevăzut de art. 91 aliniatul 3 din Legea nr.188/1999 republicată, obligația motivării este impusă prin însăși textul de lege și ca atare, lipsa motivării în fapt de către organul administrativ emitent conduce instanța la concluzia potrivit căreia actul astfel emis urmează a fi anulat fiind nelegal din punct de vedere al procedurii de elaborarea.
Chiar dacă motivarea actului administrativ individual nu trebuie să constea într-o detaliere exhaustivă a considerentelor autorității emitente, totuși, aceasta trebuie să prezinte cu suficientă claritate motivele sau împrejurările ce au determinat luarea acestei măsuri pe de o parte pentru ca reclamantului să i se facă cunoscute aceste împrejurări în condițiile în care o asemenea măsură se dispune fără acordul său iar pe de altă parte pentru a permite instanței de contencios administrativ să verifice legalitatea și temeinicia măsurii astfel descrise în controlul exercitat pe calea acțiunii prevăzute de art.1 și art. 8 din Legea nr.554/2004.
Faptul că măsura se dispune în interesul autorității sau instituției publice și nu este necesar acordul funcționarului public, nu poate conduce la concluzia că o asemenea măsură nu trebuie motivată în fapt pentru că în cazul reglementat de art.91 aliniatul 3 din Legea nr.188/1999 republicată cerința motivării a fost expres instituită de către legiuitor tocmai pentru a exclude arbitrariul sau excesul de putere al autorității publice în luarea unei asemenea măsuri.
Instanța reține astfel că Ordinul nr.2165/21.08.2009 emis de B este nemotivat în fapt aspect ce este de natură a conduce la anularea acestuia conform considerentelor anterior menționate iar în lipsa motivării astfel dispuse, instanța se află în imposibilitatea de a verifica dacă această a fost luată în interesul autorității publice emitente și pentru eficientizarea activității acesteia.
Referitor la critica de nelegalitate formulată de reclamant, pe considerentul potrivit căreia mutarea temporară dispusă prin ordinul atacat s-a realizat cu nerespectarea pregătirii profesionale și cu schimbarea felului muncii, aceasta nu poate fi reținută de instanță.
Astfel este de observat faptul că articolul 91 aliniatul 3 din Legea nr. 188/1999 republicată permite mutarea temporară în cadrul altui compartiment în interesul autorității și instituției publice cu respectarea a 3 condiții: mutarea să nu depășească 6 luni într-un an, să fie respectată nepregătirea profesională a funcționarului public și să fie respectat salariul funcționarului public iar textul legal nu vorbește despre păstrarea felului muncii ci numai despre respectarea pregătirii profesionale.
Prin ordinul atacat, reclamantul a fost mutat temporar din funcția de șef serviciu la Serviciul de Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T în funcția publică de conducere șef serviciul la Serviciul Inspecție Fiscală și Control Ulterior din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale
Această măsură a fost de natură a respecta pregătirea profesională a reclamantului întrucât în ambele cazuri reclamantul a ocupat o funcție publică de conducere respectiv șef serviciu pregătirea sa profesională fiind în domeniul vamal fără o specializare distinctă în ceea ce privește cele două servicii.
Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse în secțiunea a IV art. 11, aliniatul 2 din Ordinul nr.1609/27.112.008 emis de Președintele F Serviciul Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri, este un serviciu specializat care realizează supravegherea și controlul operațiunilor vamale și a mărfurilor accizabile în scopul prevenirii, combaterii și sancționării fraudelor de natură vamală și respectării reglementărilor prevăzute în legile speciale cu privire la domeniul supravegherii mărfurilor accizabile la nivel regional.
Conform art.16 aliniatul 1 din același ordin Serviciul Inspecție Fiscală și Control Ulterior reprezintă un compartiment specializat pentru realizarea inspecției fiscale pentru produse accizate și control vamal ulterior. Chiar dacă subordonarea șefilor celor două servicii este distinctă în sensul că potrivit art.11 aliniatul 2 din Ordinul nr.1609/2008 al Președintelui Serviciul Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri funcționează în subordinea directorului executiv și a directorului executiv adjunct la nivelul direcțiilor regionale iar în cazul serviciul de Inspecție Fiscală și Control Ulterior, acesta este coordonat de directorul executiv adjunct la nivelul direcției județene, acest aspect nu are relevanță în cauză întrucât nu a determinat o nerespectarea a pregătirii profesionale a reclamantului, acesta fiind în fapt mutat temporar tot într-o funcție publică de conducere care a presupus aceeași pregătire profesională în domeniul vamal.
Nu vor fi reținute nici susținerile reclamantului potrivit cărora prezența acestuia în cadrul T se impunea în condițiile în care a fost nominalizat în grupul de cooperare pentru îndeplinirea obiectivelor protocolului de colaborare încheiat la 27.02.2009 între A și T pentru combaterea infracționalității transfrontaliere, întrucât această nominalizare s-a realizat în luarea în considerare a calității reclamantului la vremea respectivă de șef Serviciu Supraveghere Operațiuni Vamale și Mărfuri, iar activitatea autorității publice nu a fost perturbată existând oricând posibilitatea desemnării unei alte persoane în acest sens.
Pentru considerentele de fapt și de drept menționat și vizând și dispozițiile art.1 aliniatul 1 cu raportare la art.8 și art.18 aliniatul 1 din Legea nr.554/2004, instanța urmează a admite acțiunea formulată de reclamantul dispunând anularea Ordinului nr.2165/21.08.2009 emis de pârâta B,
În temeiul art. 274 și următoarele Cod procedură civilă pârâta fiind în culpă procesuală va fi obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 4,5 lei reprezentând taxă timbru și timbru judiciar, reclamantul nefăcând dovada cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial achitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor și în consecință:
Dispune anularea Ordinului nr.2165/21.08.2009 emis de pârâtă.
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 4,5 lei.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/03.03.10
TEHNORED://03.03.10
4.ex./SM/emis 2 com./
Se comunică:
- reclamant -, - T,-, jud.
- pârâta - Autoritatea Națională a Vămilor, - B,-, Sector 1
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
