Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 875/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 875
Ședința publică din 07 mai 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Năstasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarat de pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în B, Calea Națională, nr. 81, județul B șiMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR și DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, dul - I nr. 24, sector 3,împotriva sentinței nr. 170 din 04 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția Comercială, contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr-),în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul în B, str. - nr. 13, - 11,. A,.6, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală B, lipsă fiind Ministerul Agriculturii, Pădurilor Și Dezvoltării Rurale și reclamantul intimat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată recursul în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Consilier juridic pentru recurenta Direcția Pentru Agricultură Și Dezvoltare Rurală B, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, conform motivelor dezvoltate pe larg în declarația de recurs.
În temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă,instanța rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă și înregistrată la Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din data de 06 octombrie 2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, Ministerul Economisiei și Finanțelor - obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare, începând cu data de 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii, în raport de perioada efectiv lucrată, precum și diferențelor salariale ale primelor de concediu ce decurg din acordarea acestor drepturi, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
A mai arătat reclamantul că anterior introducerii acțiunii a solicitat prin procedură prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea a fost refuzată.
În drept a invocat Constituția României, Legea nr. 53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 554/2004.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procsuale pasive.
Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal,prin sentința nr.170 din 04 februarie 2009,admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, față de care s- respins acțiunea ca inadmisibilă, a admis în parte acțiunea formulată reclamantul și a obligat pârâții să acorde acestuia suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 01.01.2004 și data pronunțării prezentei hotărâri, în raport de perioada efectiv lucrată, precum și la plata diferențelor salariale ale primelor de concediu ce decurg din acordarea acestor drepturi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În legătură cu excepția invocată de pârâtul, instanța a avut în vedere că obiectul acțiunii dedus judecății îl constituie plata unor drepturi salariale, datorate de pârâții indicați, iar are obligația ca prin rectificări de buget să asigure fonduri necesare pentru plata acestora.
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care -în forma actuală- prevede că salariul funcționarului public este compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Or, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv 1.01.2004.
Cum reclamantul a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 01.01.2004 și data pronunțării prezentei hotărâri, instanța a obligat pârâții să plătească aceste sporuri prevăzute de lege începând cu această dată și până la data pronunțării hotărârii, în raport de perioada efectiv lucrată, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004 - 2006, instanța de fond a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 al. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Față de lipsa prevederii acestor sporuri prin nr.OG 6/2007 privind salarizarea funcționarului public pentru anul 2007, prima instanță a constatat că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a legii în vigoare, întrucât abrogarea trebuie realizată doar în condițiile prevăzute de art. 62 din Legea nr. 24/2000 - respectiv printr-un act normativ de același novel sau superior.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică, reiterând susținerile de la instanța de fond
Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, a invocat faptul că instanța de fond nu a luat în considerare prevederile Ordonanței nr.92/2004, care, în art.3, prevede că gestionarea sistemului de salarizare a funcționarilor publice se asigură de către ordonatorul principal de credite, care în cazul de față este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, acesta nealocând sumele necesare pentru plata sporurilor pe care reclamantul le solicită.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, cu motivarea că instanța de judecată nu poate să dispună acordarea acestor suplimente și respectiv obligarea angajatorului să le plătească funcționarului public, ci doar să-l oblige la plata acestor drepturi salariale, cu condiția să fi fost stabilite, de ordonantorul de credite, printr-un act administrativ, individual pentru fiecare funcționar în parte.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postuilui și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 29 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie leguitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr 188/1999.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs,Curteaconstată nefondate recursurile.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtele, în condițiile art. 1082 Cod civil, corect au fost obligate la plata sumelor solicitate prin cerere.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că măsura suspendării s-a dispus temporar, ceea ce nu duce la stingerea drepturilor.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curteava respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în B, Calea Națională, nr. 81, județul B șiMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR și DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, dul - I nr. 24, sector 3,împotriva sentinței nr. 170 din 04 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr-),în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul în B, str. - nr. 13, - 11,. A,.6, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond.
Tehnoredact.- -
2 ex. /21.05.2009
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Năstasi Dorina, Grapini Carmen
