Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 880/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 880
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIATILOR DIN AGRICULTURA cu sediul în P, nr. 7, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr.133 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR SI DEZVOLTARII RURALE cu sediul în B, sector 3, B- - I, nr. 24, Cod poștal -, DIRECTIA PENTRU AGRICULTURĂ SI DEZVOLTARE RURALĂ cu sediul în P, PRAGA, nr. 7, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant SINDICATUL LIBER AL SALARIATILOR DIN AGRICULTURA și intimații pârâți MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR SI DEZVOLTARII RURALE și DIRECTIA PENTRU AGRICULTURĂ SI DEZVOLTARE RURALĂ
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinare din partea intimatului pârât MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR SI DEZVOLTARII RURALE.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.133 din 17 martie 2009 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea formulată de reclamanții menționați în tabelul de la fila 7 dosar fond reprezentați de sindicatul Liber al Salariaților din Agricultură, împotriva pârâților Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul DADR P, în calitate de funcționari publici și au solicitat pârâtului acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător gradului/treptei de ierarhizare - ambele în procent de 25% din salariul de bază, prevăzute de disp.art. 29 al.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 ( care ulterior a devenit art. 31), însă pârâtul a refuzat acordarea acestora.
Tribunalul a reținut că sporurile solicitate de către reclamanți au fost inițial reglementate prin dispozițiile Legii nr. 161/2003, care a modificat și completat Legea nr. 188/1999, astfel că prin art. 29, al.1 lit. c și d din acest ultim act normativ s-a stabilit că salariul unui funcționar public este compus și din suplimentul postului și suplimentului gradului. Totodată, potrivit disp.art. XXV din Legea nr. 161/2003, dispozițiile privind cele două sporuri au devenit aplicabile începând cu data de 1.01.2004.
Ulterior, începând cu data de 22 mai 2004, aplicarea dispozițiilor art. 31 al.1 lit.c și d ( care reglementau cele două sporuri solicitate de reclamanți) din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată prin acte normative succesive (Legea nr. 164/2004, OUG nr. 92/2004, Legea nr. 76/2005, OUG nr. 2/2006 și Legea nr. 417/2006) până la 1.01.2007.
Tribunalul a mai reținut că, deși este prevăzut în mod expres faptul că în componența salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare, concluzionând că de lege nu există nici un act normativ care să reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de către reclamanți.
S-a constatat că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației (Guvernului), a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, astfel că tribunalul a apreciat că executarea concretă a dispozițiilor art. 31 al.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 reprezintă exclusiv al Administrației, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Tribunalul a stabilit că, în lipsa unui act administrativ adoptat de către organele competente, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu poate determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Administrației/ Executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Tribunalul a mai reținut, de altfel, că Legea nr. 188/1999 constituie, în ce privește salarizarea funcționarilor publici, un act normativ general care stabilește principiile de salarizare - respectiv componența salariului, însă salarizarea efectivă a acestora se face în baza unor acte normative speciale (ex. OUG 192/2002, OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007. etc.) Or, în nici unul din aceste acte normative emise după 1.01.2004, respectiv 1.01.2007 (când a încetat suspendarea exercițiului drepturilor prev. de art. 31 al.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999) nu s-a reglementat modalitatea concretă de acordare a acestor drepturi (cuantum). Ca urmare, reglementarea din Legea nr. 188/1999 stabilește doar vocația generală a reclamanților de a beneficia de drepturile respective, vocație ce va deveni efectivă în momentul reglementării condițiilor de acordare a acestora.
De altfel, această soluție a fost stabilită și de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu ocazia ședinței Comisiei de unificare a practicii judiciare din 19 noiembrie 2008.
In consecință, raportat la legislația existentă în materia salarizării funcționarilor publici și la considerentele expuse, tribunalul a apreciat că solicitarea reclamanților de a fi obligați pârâții la plata celor două sporuri în cuantum de 25% din salariul de bază fiecare, este neîntemeiată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Agricultură, în calitate de reprezentant legal al salariaților menționați în tabelul de la fila 7 dosar fond, criticând hotărârea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie prin aceea că instanța de fond în mod greșit a respins ca neîntemeiată acțiune, deoarece dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept recunoscut de lege, iar suspendarea anuală a acestor drepturi nu înseamnă desființarea acestora.
In continuare s-a arătat faptul că reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementare prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea indicată mai sus, ca drepturi salariale ce li se cuvin, situație recunoscută și de pârâți.
Mai arată recurentul că motivarea instanței de fond referitoare la faptul că nu s-a stabilit cuantumul acestor drepturi, nu poate fi avută în vedere și nici soluția stabilită de cu ocazia ședinței Comisiei de unificare a practicii judiciare din 19 noiembrie 2008, deoarece în opinia sa nu a fost stabilită nicio soluție, dimpotrivă mai mulți membrii ai comisiei au fost de părere că aceste suplimente trebuie acordate.
In acord cu această opinie și ținând cont de faptul că drepturile salariale nu pot fi restrânse în nici un fel, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
In temeiul disp.art. 308 pct.2 pr.civilă a formulat întâmpinare intimatul pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale, simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de - gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare-. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În aceste condiții, se constată nefondat motivul de recurs privind acordarea suplimentului postului, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818/3.07.2008, 819/3.07.2008, 820/3.07.2008 și 821/3.07.2008 a reținut că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței (OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare), prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
S-a mai arătat că, în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL SALARIATILOR DIN AGRICULTURA cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.133 din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR SI DEZVOLTARII RURALE cu sediul în B, sector 3,-, Cod poștal -, DIRECTIA PENTRU AGRICULTURĂ SI DEZVOLTARE RURALĂ cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 3 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /CMF
2 ex./09.06.2009
f- - Tribunal P
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
