Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 881/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 881
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta AGENȚIA DE PLĂȚII ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN D cu sediul în T, B- -, nr. 36, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.230 din 2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LIBER D - ÎN NUMELE ȘI PENTRU MEMBRII DE SINDICAT cu sediul în T, B- -, nr. 36,. 2, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâte -Centrul Județean D reprezentată de consilier juridic și intimatul reclamant Sindicatul Liber D reprezentată de avocat - din Baroul Dâmbovița. Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat - pentru intimat depune la dosar copia sentinței nr.1205/2008 a Tribunalului Dâmbovița rămasă definitivă prin nerecurare.
Părțile prezente, prin reprezentanți legali, arată că alte cereri nu mai au de formulat și probe de administrat. Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat - având cuvântul pentru intimat solicită respingerea recursului, menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, reclamantul Sindicatul Liber A - a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură - Centrul Județean D, solicitând acordarea drepturilor bănești actualizate cu indicele inflației de la data nașterii dreptului pentru fiecare dintre funcționarii publici până la data plății efective reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 2005-2008.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 alin. 1 din Legea nr.188/1999.
La data de 26.03.2009 pârâta Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură - Centrul Județean D, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât prin reglementările de salarizare ale funcționarilor publici nu a fost reglementat modul de calcul al acestor două sporuri și cuantumul acestora în funcție de complexitatea și importanța atribuțiilor postului cât și condițiile specifice prevăzute de fișa postului, acestea urmând a fi reglementate tocmai prin legea unică de salarizare la care face trimitere art. 31 alin.3 din Legea 188/1999.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 230/2.04.2009 prin care a admis în parte acțiunea reclamantului Sindicatul Liber A D în numele și pentru membrii de sindicat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură - Centrul Județean și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților în perioada în care aceștia au avut calitatea de funcționari publici drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2005-2008, actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanții sunt funcționari publici, și că prin drepturile de salarizare, aceștia nu au beneficiat de suplimentul postului si de suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare.
În drept, aceste suplimente fac parte integrantă din salariul la care au dreptul funcționarii publici, așa cum reiese din dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999 republicată, care prevede: " (1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare. (2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. (3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici." Tribunalul a reținut că n perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. Efectele actelor normative de suspendare au încetat la termenele prevăzute in cuprinsul lor și de la acea dată s-a putut relua exercițiul dreptului dobândit, respectiv dreptul la plata suplimentelor solicitate prin acțiunea de față.
Potrivit art. 1 al.3 și art. 53 al.1 din Constituție drepturile cetățenilor sunt garantate, iar suspendarea actelor normative generatoare de drepturi, care implicit duce la o restrângere a exercițiului acestor drepturi, poate fi dispusă numai în cazuri speciale și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor si a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Aceste condiții nu au existat, astfel încât restrângerea drepturilor nu se justifică, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive pe o durată de mai mulți ani o normă care recunoaște existenta unui drept patrimonial nu se poate transforma intr-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Dreptul la suplimentul postului și la suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare este un drept recunoscut de lege, iar suspendarea anuală a acestui drept nu înseamnă desființarea lui, dreptul existând și în prezent, cu atât mai mult cu cât în prezent acesta nu mai este suspendat și nici nu a fost desființat.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor. Or, examinând pretenția concretă a reclamanților, tribunalul a conchis că ea este întemeiată, întrucât suspendarea aplicării unei norme juridice, privită ca un element legislativ, este prin excelență temporară și, la data expirării termenului suspendării, dreptul devine sau, după caz, redevine plenar. În conformitate cu disp.art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, prevăzându-se în mod expres data la care se produce suspendarea si durata ei. Prevederile alin.2 al articolului susmenționat releva ca la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectata de suspendare reintră de drept în vigoare. Iar angajatorul nu si-a executat voluntar obligația de a plăti aceste elemente ce fac parte in mod direct din salariul reclamanților invocând suspendarea prevederilor legale privind plata acestora.
Chiar dacă o lege nu este în stare de a-și atinge scopul, respectiv acela de creare a unor mecanisme de funcționare corectă a societății, trebuie să fim conștienți că valorile sunt cele de la care pleacă regulile, si tocmai având in vedere aceasta, instanța va pleca de la valoarea pe care o au drepturile omului pentru orice stat de drept si va da eficienta unui text de lege.
Astfel, daca nu s-ar recunoaște dreptul funcționarilor publici la acest demers judiciar, pe de o parte s-ar nega dreptul acestora de acces la o justiție completă care să fie în măsura sa le tranșeze problema juridică dedusă judecății, iar pe de altă parte dreptul înscris în lege, nesancționat de jurisdicțiile interne, ar fi văzut mai degrabă ca unul teoretic si iluzoriu decât concret si efectiv, așa cum impune de altfel Convenția si jurisprudența CEDO. De aceea va recunoaște dreptul reclamanților-funcționari publici la aceste sporuri, dar, acest drept nu poate fi acordat într-un anumit cuantum, nefiind stabilit, iar pe calea contenciosului administrativ judecătorul nu se poate substitui autorităților publice care emit acte administrative nelegale ori care refuză recunoașterea unui drept ori interes legitim acesta putând verifica doar dacă actul/refuzul este legal si în caz negativ să ordone autorității/ instituției publice emitente restabilirea ordinii de drept chiar pe cale pretoriană.
Chiar dacă legea nu stabilește cuantumul acestor sporuri, tribunalul apreciază nu numai că acestea reprezintă un bun în sensul CEDO și trebuie protejat, dar, lipsa de intervenție a puterii executive și legislative, pasivitatea acestora prin neemiterea unui act normativ prin care sa se stabilească cuantumul sporului constituie o ingerința în dreptul de proprietate al funcționarilor publici. Conform jurisprudenței CEDO, in îndeplinirea obligației statului de salvgardare a dreptului de proprietate, acestuia îi incumbă nu numai obligații negative ci și pozitive, de luare a unor masuri concrete, coerente și eficiente, lipsa acestora echivalând cu o ingerința in dreptul de proprietate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, sunt un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional 1 la convenția menționată.
Justiția trebuie să fie un mecanism cu ajutorul căreia componentele diferite dintr-o societate să fie aduse una lângă cealaltă pentru crearea unui corp organic al statului, printr-o funcționare echilibrată și dreaptă a legilor.
Faptul ca nu există o lege clară de cuantificare a acestor drepturi nu înseamnă că autoritatea respectiva trebuie sa stea in pasivitate, aceasta trebuie să facă demersuri continue pe lângă legiuitor si alți factori de decizie pentru a intra deplin in legalitate. Mai mult, instanța reține că potrivit art.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii". Acest text de lege conducând instanța la concluzia că este posibil ca stabilirea cuantumului celor două suplimente să fi fost lăsată de legiuitor în seama Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, aceasta având atributul de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999, caz în care avem de-a a face cu o obligație legală a cărei neîndeplinire îi vatămă pe reclamanți în drepturile lor recunoscute de lege.
În acest context reclamanții având calitatea de funcționari publici sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și din actul normativ citat.
Tribunalul a dat eficienta acestui text de lege, și-l va interpreta în sensul în care acesta poate produce efectele pentru care a fost adoptat, fiind de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor ca acestea să aibă doar caracter formal.
Cum reclamanții așa cum recunoaște pârâta, nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică, tribunalul urmează a constata că aceștia dispun de un drept salarial "recunoscut prin lege", în sensul art. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, la plata căreia angajatorul pârât urmează fi obligat, prin admiterea în parte a acțiunii și obligarea pârâtei la plata acestor sporuri fără a stabili și cuantumul acestora.
Împotriva sentinței a declarat recurs Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D, arătând că a fost chemată în judecată de către Sindicatul Liber D pentru plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru anii 2005 - 2008.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999 republicată arată generic compunerea salariului funcționarului public, arătând că aceasta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Prin art. 44 din OUG 92/2004 și prin art. 488 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestor sporuri. Iar potrivit OG 6/2007, deși nu a mai preluat dispozițiile anterioare, nici nu a dispus expres încetarea suspendării.
Statutul funcționarilor publici nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% fiind arbitrar.
Așa cum reiese din dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999 republicată, care prevede: Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare
Modificarea adusă Legii 188/1991 prin Legea 251/2006 lit. a aliniatului 1 art. 29 prevede că suplimentul corespunzător gradului a fost modificată în sensul prevederii suplimentului corespunzător gradului a fost modificată în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Art. 1 alin 2 din OG 6/2007 prevede că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat prin care s-a stabilit structura salariului și deși retine în art. 48 că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile legii 188/1999 rep.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii reclamanților.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041și 312.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt prevăzute dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de - gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare-. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În aceste condiții, se constată fondat motivul de recurs privind acordarea suplimentului postului.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818/3.07.2008, 819/3.07.2008, 820/3.07.2008 și 821/3.07.2008 a reținut că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței (OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare), prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
S-a mai arătat că, în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta AGENȚIA DE PLĂȚII ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN D cu sediul în T, B- -, nr. 36, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.230 din 2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LIBER D - ÎN NUMELE ȘI PENTRU MEMBRII DE SINDICAT cu sediul în T, B- -, nr. 36,. 2, Cod poștal -, Județ
Modifică în tot sentința nr.230 din 2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- - - - - -
GREFIER,
Red. DF/DD
3 ex./11.06.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
