Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 885/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 885/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de reclamanta SINDICATUL C M al din Administrația Publică Locală N împotriva sentinței civile nr. 166/CA din 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimatul-pârât Municipiul P N, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Instanța constată că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997. Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Apărătorul intimatului-pârât pune concluzii de respingere a recursului apreciind ca legală soluția instanței cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2005 - 18.12.2005 și cea a lipsei de interes, precum și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii principale întrucât nu există nici un act normativ care să prevadă aceste sporuri și nici cuantumul lor. Solicită cheltuieli de judecată și depune o copie de pe factura reprezentând onorariul de avocat.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 166/CA/7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 1.01.2005-18.12.2005 și a fost respinsă acțiunea reclamanților pentru plata acestor drepturi ca prescrisă, fiind respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes. Totodată a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea pentru plata drepturile salariale formulată de reclamantul Sindicatul - cel M al angajaților din administrația publică locală N în contradictoriu cu pârâții primarul municipiului P N și municipiul P N, acțiunea având ca obiect obligarea pârâților la plata următoarelor drepturi bănești pentru perioadele mai jos arătate, sume ce se solicită a fi actualizate în raport de rata inflației calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective:
- sporul de stabilitate și fidelitate, în procent de 20% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- sporul de confidențialitate, în procent de 15% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres de 10% din salariul de bază brut al funcționarilor publici, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Primăriei municipiului P În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești constând în diferite sporuri salariale.
- în legătură cu sporul de confidențialitate: art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, prevede categoriile de funcționari publici care beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază și anume: „funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului Legislativ. Așadar, reclamanții nu se încadrează printre funcționarii publici care pot beneficia de acest spor de confidențialitate.
- Pentru celelalte sporuri (sporul de stabilitate și fidelitate de până la 20%, sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres) reclamanții au invocat argumente privind natura muncă prestate, principiile ce stau la baza exercitării funcției publice precum și faptul că alte categorii de funcționari publici beneficiază de dispoziții legale în acest sens, precum: 84/2003 privind auditul public și de contor financiar, Legea 433/2004 privind organizarea și completarea statisticii oficiale.
S-a reținut însă că salarizarea funcționarilor publici este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede sporurile salariale solicitate de către reclamanți. Mai mult, aceste sporuri nu sunt nici aplicabile, pentru că nu există un suport legal în privința cuantumului sporului. Deci, creanța pretinsă de reclamanți, nu are valoare certă, atâta timp cât legea nu o determină precis ca întindere.Așa fiind, reclamanții - funcționari publici nu pot pretinde alte sporuri și drepturi salariale, decât cele prevăzute de lege, ele neputând forma obiectul unor negocieri cu autoritatea publică unde-și desfășoară activitatea.
Actele normative care reglementează salarizarea doar a unei anumite categorii de personal, cum ar fi cele invocate de către reclamanți sunt de strictă interpretare, dispozițiile lor sunt aplicabile numai categoriei de personal la care se referă și nu tuturor funcționarilor publici astfel încât, în lipsa unei prevederi exprese, nu pot fi extinse și la alte categorii de personal din cadrul autorității sau instituției publice.
Referitor la practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară, instanța constată, pe de o parte, că în sistemul judiciar român, practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene a drepturilor Omului - Secția a III-a din 06 decembrie 2007, publicată în Monitorul oficial al României nr. 616/21 august 2008, în cauza Beian contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
Pentru cele mai sus arătate, s- apreciat că cererea reclamanților este neîntemeiată fiind respinsă.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârât, respectiv, onorariu avocat, ce vor fi reduse la un cuantum rezonabil și necesar raportat la complexitatea redusă a probatoriului și durata litigiului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul - cel M al angajaților din Administrația publică locală N, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că prin acțiunea formulată a fost indicat temeiul juridic pentru fiecare drept salarial solicitat, pârâții dispunând de surse proprii de finanțare din care pot asigura acordarea sporurilor salariale solicitate, fără a fi necesară alocarea de fonduri de la bugetul de stat.
Dintre intimații-pârâți, legal citați, municipiul PNa fost reprezentat în fața instanței, fiind formulate concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat.
Examinând recursul formulat pentru motivele arătate, având în vedere dispozițiile art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute de art. 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată (art. 29 alin. 1 anterior republicării) și de celelalte acte normative date în aplicarea acestei legi, funcționarii publici având un statut legal și nu unul contractual. În consecință, dispozițiile menționate le sunt obligatorii și numai acolo unde acestea sunt lacunare pot fi completate cu cele de drept comun, precum Codul Muncii.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din Legea nr. 188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. În lipsa acestei legi, au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor publici.
În perioada 2004 - 2006 reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 s-a realizat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, iar pentru anul 2006 prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În ceea ce privește anul 2007 și 2008, sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost legiferat de: Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de Ordonanța Guvernului nr.9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007 și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Referitor la sporul de confidențialitate, instanța constată că dispozițiile art. 15 din nr.OG 2/2006 prevăd acordarea acestuia anumitor categorii de funcționari publici - enumerate limitativ, printre care nu se regăsesc și reclamanții din prezenta cauză. În concluzie, nu se poate reține o lacună a legii speciale care să impună aplicarea legii generale invocate, respectiv Codul Muncii. Modul de reglementare a acestui spor de dispozitiv, art. 26 din Legea nr. 53/2003 are ca situație premisă aptitudinea de negociere a clauzelor contractuale, împrejurare inexistentă în cazul funcționarilor publici, al căror statut legal exclude posibilitatea negocierii și stabilirii altor clauze și obligații corelative corespunzătoare decât cele instituite de dispozițiile legale specifice funcției publice, fiind incompatibile cu natura acesteia.
Referitor la cererea de acordare a sporului de stabilitate, instanța constată că reglementarea invocată, art. 41din OG9/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare îi privește pe salariații din Institutul Național de Statistică, neputând fi extinsă la alte categorii de funcționari publici, având în vedere și dispozițiile art. 42 din OG2/2006 care limitează beneficiul funcționarilor publici la sporurile și drepturile salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, reclamanții nefiind în situația prevăzută de art. 41din OG9/1992 de a fi salariați ai
Justificările invocate pentru cererile de acordare a sporurilor de fidelitate, stres, suprasolicitare neuropsihică nu sunt întemeiate, având în vedere rațiunile expuse anterior în ceea ce privește sporul de confidențialitate, de stabilitate, cât și împrejurarea că sistemul de salarizare reglementat de dispozițiile arătate nu cuprinde prevederi specifice acestor sporuri, instanța neputându-se substitui puterii legiuitoare pentru recunoașterea altor drepturi decât cele prevăzute prin actul normativ invocat.
De asemenea, prin deciziile Curții Constituționale nr. 818, 819, 820, 821/2008 s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 1, 2 alin. 3, art. 27 alin. 1 din OG137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în consacrarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
Fiind parte căzută în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata către intimatul municipiul PNa sumei de 1750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ formulat de recurentul - reclamant SINDICATUL C M al din Administrația Publică Locală cu sediul în P N,-, județul N împotriva sentinței civile nr. 166/CA din 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI P N și MUNICIPIUL P
Obligă recurenții-reclamanți, reprezentați prin Sindicatul "- cel M" al Administrației Publice Locale, să achite intimatului Municipiul PNs uma de 1.750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | pt. Judecător, - - -- PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Red. Tehnored. 5 ex. 09 nov. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
