Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 889/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 889
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantulSINDICATUL LIBER AL Pcu sediul în P,-, județul împotriva sentinței nr. 49 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR P,-, județul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul reclamant Sindicatul Liber al P reprezentat de consilier juridic B, lipsă fiind intimata pârâtă Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei Sindicatul Liber al P consilier juridic B depune la dosar concluzii scrise, solicitând instanței admiterea recursului potrivit motivelor de recurs și concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, functionari publici ai Directiei Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor P (filele 21, 22, 23 din dosar)- reprezentati de SINDICATUL LIBER AL P prin, au chemat în judecata Directia Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor P, solicitand obligarea paratei la plata suplimentului postului si a suplimentului corespunzator treptei de ierarhizare - ambele in procent de 25% din salariul de bază -, incepând cu data de 1.01.2004 si pana la data incetarii raporturilor de serviciu ale reclamantilor, precum si plata drepturilor banesti ce decurg din aplicarea procentelor la salariul de baza, sume actualizate la zi cu indicele de inflatie, incepand cu data nasterii dreptului si pana la data platii efective.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca au calitatea de functionari publici in cadrul institutiei parate, precum si ca, desi au solicitat paratei, totusi nu le-au fost acordate suplimentele solicitate( suplimente prevazute in prezent de disp. art.31 al.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999), cu toate ca aveau dreptul sa beneficieze de acestea.
S-a mai invederat ca aplicarea acestor prevederi a fost suspendata succesiv, prin mai multe acte normative, pana la data de 1.01.2007, ca reclamantii sunt indreptatiti sa primeasca drepturile solicitate pe toata perioada mentionata in actiune, mai ales ca legislativul si executivul nu pot anula drepturi deja castigate, rezultate din raporturi juridice de munca, precum si ca suspendarea exercitarii acestor drepturi a fost arbitrara si neconstitutionala.
Reclamantii au mai invederat ca drepturile solicitate sunt drepturi de creanta, respectiv un bun - in sensul disp. art.1 din Protocolul 1 aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor si a Libertatilor Fundamentale.
In dovedirea cererii, s-au depus la dosar adresele nr.10817/2008, nr.41-2008, sentinta civila nr.239/2008 a Tribunalului Vaslui, sentinta civila nr.202/2007 a Tribunalului C-S si tabel nominal cu reclamantii.
Prin intampinare, parata a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive - motivat in esenta de faptul ca aprobarea statelor de functii pentru reclamanti se face de catre Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara, care este ordonator principal de credite, exceptia de prescriptie a dreptului reclamantilor la actiune pentru perioada 1.01.2004/1.07.2007, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata, motivat de faptul ca acordarea drepturilor solicitate ar fi presupus incalcarea dispozitiilor legale in vigoare, reclamantii avand posibilitatea sa invoce neconstitutionalitatea acestora, lucru pe care nu l-au facut.
La termenul de judecata din data de 10.02.2009, reclamantii si-au precizat actiunea, in sensul ca solicita acordarea drepturilor salariale incepand cu data de 19.11.2005.
La acelasi termen de judecata, instanta a pus in discutia partii prezente exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, exceptie pe care a respins-o, ca neintemeiata, motivat de faptul ca parata are calitatea de angajator al reclamantilor, raporturile de munca ale acestora fiind incheiate cu aceasta, precum si exceptia prescriptiei dreptului reclamantilor la actiune pentru perioada 1.01.2004-1.07.2008, invocata de catre parata, exceptie pe care a respins-o, ca neintemeiata, intrucat in cauza nu este incident termenul de prescriptie de 18 luni, mentionat de P, ci termenul general de 3 ani. Totodata, reclamantii au aratat ca solicita acordarea drepturilor banesti incepand cu data de 19.11.2005, moment la care exercitiul acestor drepturi a fost suspendat succesiv, pana la data de 31.12.2006, perioada pentru care nu a curs termenul de prescriptie extinctiva. In plus, raporatat la termenul general de prescriptie, la data introducerii actiunii si la data de la care reclamantii au solicitat plata drepturilor salariale, tribunalul a apreciat ca exceptia de prescriptie nu este intemeiata.
Prin sentința nr. 49 din 10 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins exceptia lipsei calității procesuale pasive a DSVSA P, ca neîntemeiată; a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor, pentru perioada 1.01.2004 - 1.07.2007, și a respins acțiunea precizata formulata de reclamanti, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că sporurile solicitate de catre reclamanti au fost initial reglementate prin dispozitiile Legii nr.161/2003, care a modificat si completat Legea nr.188/1999, astfel ca prin art.29 al.1 lit.c si d din acest ultim act normativ s-a stabilit ca salariul unui functionar public este compus si dinsuplimentul postului si suplimentul gradului. Totodata, potrivit disp. art.XXV din Legea nr.161/2003, dispozitiile privind cele doua sporuri au devenit aplicabile incepand cu data de 1.01.2004.
Ulterior, incepand cu data de 22.05.2004, aplicarea dispozitiilor art.31 al.1 lit.c si d( care reglementau cele doua sporuri solicitate de reclamanti) din Legea nr.188/1999 a fost suspendata prin acte normative succcesive ( Legea nr.164/2004, nr.OUG 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006 ) pana la 1.01.2007.
Tribunalul a reținut că, deși este prevăzut în mod expres faptul că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Practic, de lege nu exista nici un act normativ care sa reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de catre reclamanti - aspect pe care reclamantii l-au recunoscut in mod expres in fata instantei de judecata la data de 28.10.2008.
Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației (Guvernului), a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, astfel ca tribunalul apreciaza ca executarea concreta a dispozițiilor art. 31 al.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 este atributul exclusiv al Administrației, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Tribunalul nu a putut însă reține sustinerea reclamantilor, conform careia drepturile solicitate reprezinta un drept de creanta, intrucat, chiar daca ra fi asa, aceasta ar fi nelichida (cuantumul ei nefiind precizat de catre legiuitor) si, implicit, neexigibila.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahovaa formulat recurs reclamantul SINDICATUL LIBER AL P, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea în tot a acesteia și pe fond admiterea actiunii așa cum a fost formulată.
În sustinerea recursului, reclamanții arată că sentinta instantei de fond a fost data cu aplicarea gresita a legii, intrucât amanarea exagerata a aplicarii legii printr-o hotararea de guvern, act juridic cu o putere inferioară legii, contravine prevederilor constituționale.
Mai susțin recurenții că drepturile solicitate constituie un drept de remunerare a muncii ce face parte din continutul complex al dreptului fundamental la muncă si care nu poate fi restrâns în mod abuziv.Dreptul la aceste sporuri, prevazute în lege si neacordate tinde ca aceasta norma juridică să rămână lipsita de conțiut, pârâta neavând nicio justificare printr-o cauza de utilitate publică pentru înlaturarea lor.
Curtea, analizand sentinta pronuntata de instanta de fond prin prisma criticilor formulate de recurenti, avand in vedere actele dosarului si dispozitiile legale in materie constata ca recursul este nefondat urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Din verificarea actelor dosarului rezultă ca recurentii au calitatea de functionari publici in cadrul paratei DSVSA P, salarizati potrivit Legii 188/1999.
Sustinerile recurentilor referitoare la interpretarea greșită a dispozițiilor legale în materie și a celor constituționale, de catre instanța de fond, respectiv cu privire la reglementările privind cuantumul sporurilor solicitate sunt neîntemeiate.
Astfel, art. 31 alin, 1 lit, c și din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, stipuleaza ca in salariul de baza al functionarilor publici intra si suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi care au fost suspendate în perioada 2004-2006 prin Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificari și completări prin Legea nr. 76/2005, si prin Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificari si completari prin Legea nr. 417/2006.
Desi prevazute în componenta salariului funcționarului public necuantificarea acestor drepturi face ca aceste dispoziții legale să devina neaplicabile.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, era necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin. (1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Ca atare, niciunul din actele normative mentionate de recurenti nu arată în mod expres cuantumul, procentual sau fix,care să reprezinte sporurile solicitate.
Pentru aceste considerente, Curtea, în raport cu dispozitiile art. 312 alin. 1 Pr. Civ constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, sentinta instantei de fond fiind una legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantulSINDICATUL LIBER AL Pcu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 49 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR P,-, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de
GREFIERUL DE SECȚIE
Red.
Dact. MI/AU
2 e/ 22.06.2009
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță, Maria Pohoață
