Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 892/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.892
Ședința publică din 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtele recurente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și Consiliul Județean T, împotriva sentinței civile nr.497/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă T, consilier juridic, se prezintă personal reclamantul, lipsă fiind pârâtul recurent Consiliul Județean
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate. Admiterea recursului formulat de Consiliul județean T, fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Depune concluzii scrise și practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și Consiliul Județean T, alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând "indemnizație de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și în continuare, pentru viitor, până la încetarea raportului de muncă; obligarea pârâților la actualizarea sumelor reprezentând indemnizația de dispozitiv cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței și până la data efectuării plății; obligarea pârâtei T să consemneze în carnetul al reclamantei indemnizația de dispozitiv retroactiv, începând cu data de 01.01.2004, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta arătă că are calitate de funcționar public în cadrul T începând cu anul 1999; prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor, a fost introdus punctul 92 care prevede acordarea indemnizației de dispozitiv și personalului civile care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Județean Tas olicitat respingerea acțiunii, invocând, în principal, excepția prescripției extinctive pentru pretențiile reclamantei, anterioare celor trei ani retroactiv calculați de la data introducerii cererii de chemare în judecată, deci pentru perioada 01.01.2004-23.01.2005.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului solicită respingerea acțiunii reclamanților, ca netemeinică și nelegală, invocând în apărare dispozițiile Ordinului nr.496/2003, implicit dispozițiile pct.9.2 care modifică și completează Ordinul nr.275/2002, arătându-se că DGASPC T nu se regăsește printre instituțiile publice cărora li se aplică Anexa 1 din Ordinul nr.275/2002, iar personalul civil din MAI, ca personal din administrația publică centrală nu se asimilează personalului- funcționari publici și personal contractual.
Prin sentința civilă nr. 497/3 iunie 2008, Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții în solidar la calcularea și plata retroactivă începând cu data de 01.01.2004-24.01.2008 către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv", lunară actualizată cu rata inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății, precum și să consemneze prin serviciul competent, în carnetul de muncă al reclamantei "indemnizația de dispozitiv" retroactiv începând cu data de 01.01.2004.
În motivare, instanța de fond a constatat că reclamanta are calitate de funcționar public și își desfășoară activitatea în cadrul
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr.138/1999 și vizează cadre militare-angajați pe bază de contract și salariați civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției.
Prin ordinul nr.496/28.07.2003, emis de la pct.9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 se arată că "prin personalul civil în sensul prezentului Ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite pin prezenta lege ( Legea nr.138/1999) cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din Legea nr.138/1999, prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Din analiza textelor delege precizate, rezultă că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați beneficiază pe bază de contract, în plus, față de salariații civili și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzute în Legea nr.138/1999, fiind evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003 Ministrul Administrației și Internelor, a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială personalului aflat în subordonarea și /sau coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități, împrejurare față decare, adresa nr.10540/20.11.2003, nefiind relevantă în considerarea textelor de lege arătate supra și nu poate adăuga la lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei în fond și respingerea acțiuni formulate de reclamantă, și pârâtul Consiliul Județean solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T învederează instanței faptul că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe acte normative care nu se aplică în toată administrația publică, fiind vorba de norme legale care reglementează salarizarea personalului din Instituțiile Publice de Apărare Națională, Odine Publică și Siguranța Națională, ca unități subordonate Ministerului Administrației și Internelor.
Pentru ca apariția Ordinului 496/2003 să nu ducă la interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor lui, Ministerul Administrației și Internelor a trimis o notă informativă și președintelui Consiliului Județean T, prin care se precizează că acest normativ nu se aplică autorităților și instituțiilor publice administrația publică locală și în consecință luarea măsurilor care se impun pentru intrarea în legalitate.
Ordinul 496/2003, modifică și completează Ordinul 275/2002, ambele acte normative reglementând salarizarea personalului civil și militar din Ministerul d e Interne, respectiv Ministerul Administrației și Internelor.
Art.II (care introduce pct.9.2 " Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice) din Ordinul 496/2003 aduce completări la Anexa 1 Ordinului 275/2002, care reglementează salarizarea personalului militar din Instituțiile Publice de Apărare Națională, Ordine publică și Siguranța Națională, pentru și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Este evident că Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului T nu se regăsește în niciuna din instituțiile publice cărora li se aplică Anexa 1 din ordinul 275/2002, completată și modificată de Ordinul 496/2003.
Același Ordin nr.496/2003 definește termenul de "personal civil", prin modificarea pct.31 a aceleiași Anexe 1 din Ordinul nr.275/2003 și interpretează art.47 din Legea nr.138/1999, precizând: "Prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor"
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor se împarte în personal din domeniul administrației publice și personal civil din celelalte unități subordonate, de aici și completarea pct.31 cu subpct.31.1 "personal civil din Ministerul Administrației și Internelor, cu excepția celui din domeniul administrației publice"
Reclamanta a invocat acte normative care reglementează drepturile de natură salarială a personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, subordonate Ministerului Administrației și Internelor.
Pârâtul Consiliul Județean T critică prima instanță de faptul că a ignorat excepția prescripției extinctive care operează în cauză, și totodată aceasta nu s-a pronunțat cu privire la cererea de chemare în garanție pe care a formulat-o acesta, în ipoteza căderii sale în pretenții. Instanța de fond admis acțiunea reclamantei pentru o perioadă mai mare de trei ani, socotită retroactiv de la data introducerii acțiunii la instanța de judecată, anume 24.01.2008, respectiv a admis acțiunea și pentru perioada 01.01.2004-23.01.2005.
Orice cerere de natură salarială se supune termenului de prescripției special prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, în temeiul căruia reclamanta putea solicita acordarea dreptului ei doar pentru ultimii 3 ani anterior promovării acțiunii la instanța de judecată. Pentru perioada 01.01.2004-23.01.2005 pretențiile reclamantei față de angajator sunt prescrise. Indemnizația de dispozitiv se acordă lunar, concomitent cu plata salariului pentru munca prestată în luna respectivă, deci, dreptul la acțiune se naște în momentul în care angajatorul nu ar plăti indemnizația de dispozitiv pentru acea lună.
Consideră că instanța în mod greșit a admis cererea reclamantei obligând în solidar pe cei doi pârâți la calcularea și plata retroactivă a indemnizației de dispozitiv, întrucât aceasta are stabilite raporturi de serviciu doar cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, în calitate de angajator.
Faptul că bugetul T este aprobat de către Consiliul Județean T nu implică posibilitatea legală pentru Consiliul Județean T să se substituie în drepturile și obligațiile T care decurg din raporturile de muncă/raporturile de serviciu cu angajații proprii. aflați într-o instituție aflată în subordinea Consiliului Județean T cheamă în judecată și Consiliul Județean T pentru opozabilitate, ca o măsură de siguranță, în ipoteza în care instituția angajatoare ar cădea în pretenții și ar fi nevoită să solicite Consiliului Județean T suplimentări la bugetul instituției.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanta - doamna - are calitatea de funcționar public în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
În această calitate, doamna a solicitat în prezenta cauză obligarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T și a Consiliului Județean T la plata indemnizației de dispozitiv.
Curtea constată că temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitateșimilitarii angajați pe bază de contractau dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contractși salariații civilibeneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "se și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
În acest caz, refuzul autorităților pârâte de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc.
În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
În privința efectelor Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, se impune constatarea că acest ordin nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
În acest sens, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome,precum și ordinele, instrucțiunileși alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitatese publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Singurele excepții de la regula publicării în Monitorul Oficial sunt prevăzute de art. 10 alin. 11din Legea nr. 24/2000, text conform căruia "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".
Întrucât Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003 nu este un act normativ clasificat, se impunea publicarea sa în Monitorul Oficial, în caz contrar acest ordin neproducând efect juridice.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este ilegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se faceîn conformitate cu prevederile legiiprivind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a indemnizației de dispozitiv către reclamantă - funcționar public în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâtele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și de Consiliul Județean T împotriva sentinței civile nr. 497/CA/3.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge cererea reclamantei de obligare a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T și a Consiliului Județean T la plata indemnizației de dispozitiv începând cu data de 1.01.2004 și până la încetarea raportului de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T și de Consiliul Județean T împotriva sentinței civile nr. 497/CA/3.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă recurată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, având ca obiect obligarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului T și a Consiliului Județean T la plata indemnizației de dispozitiv începând cu data de 1.01.2004 și până la încetarea raportului de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.P- 13.10.2008
Tehnored. /14.10.2008/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Barbă Ionel, Pătru Răzvan
