Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 893/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 893/2008
Ședința publică de la 09 aprilie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B- în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2/CA/2008 din data de 8.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu reclamantul, pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B - N, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 și a dispozițiilor art. 1 alineat 2 din OG nr. 32/1995.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, că s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
Curtea, față de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, apreciază că sunt suficiente probe pentru justa soluționare a recursului și reține cauza spre pronunțare prin prisma înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2 pronunțată la data de 08.01.2008 în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor admisă acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative; Inspectoratul de Poluție al județului B-N și, în consecință, au fost obligați pârâții să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de concediu cuvenite pentru anii 2001-2006 conform adreselor nr. 8315 din 22.11.2007 și nr. 8033 din 07.01.2008 ale Inspectoratului de Poluție la jud. B-N sume ce se actualizează cu rata inflației până la data plății.
Totodată a fost respinsă acțiunea precizată de reclamant față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale a pârâtului; admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MIRA împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a fost obligat chematul în garanție să asigure și vizeze pârâtului sumele de bani necesar plății drepturilor bănești cuvenite reclamantului.
Pentru a dispune astfel instanța reține că dreptul la prima de concediu este izvorât din Legea nr. 188/1999 și nu se poate considera că, în perioada 2001-2006, nu a existat, întrucât în caz contrar s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate. De altfel, prin nr.OUG 33/2001 și legile bugetului de stat pe fiecare din anii 2001-2006, nu s-a dispus desființarea dreptului la prima de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestui drept ori prelungirea termenului de punere în aplicare a prevederilor referitoare la prima de concediu.
Potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reține instanța, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, și cum nici în Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 și nici Legea nr. 487/2006 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 sau în vreun alt act normativ, nu a mai fost prevăzută suspendarea aplicării dispozițiilor referitoare la prima de concediu.
Așa fiind, arată instanța, după 1 ianuarie 2007 reclamantul este îndreptățit să pretindă acordarea primelor de concediu aferente anilor 2001-2006, iar pârâții MIRA și Inspectoratul de Poliție al jud. B-N, sunt datori să i le plătească, conform adreselor nr. 8315/22.12.2007 și nr. 8033/07.01.2008 al Inspectoratului de poliție al jud. B-N, cu actualizarea sumelor cu rata inflației.
Mai reține instanța că, întrucât reclamantul nu se află în raporturi de muncă sau servicii cu Ministerul Economiei și Finanțelor, iar acesta nu are nici o obligație de plată directă față de reclamant, excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se găsește întemeiată și va fi admisă.
Totodată, arată instanța că, având în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și al legilor privind aprobarea contului de execuție, iar potrivit dispozițiilor nr.HG 386/2007 gestionează bugetul statului, rezultă că sumele necesare MIRA pentru plata salariilor angajaților săi, precum și alte drepturi bănești, cum sunt primele de concediu, sunt asigurate de Ministerul Economiei și Finanțelor și virate în contul MIRA.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
În motivare recurentul arată că hotărârea este nelegală din perspectiva necuprinderii motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței; a neobservării că cererea de chemare în garanție nu întrunește cerințele esențiale ale unei cereri în justiție neavând nici un suport juridic. Astfel, sub acest din urmă aspect recurentul mai arată că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific, atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procesuale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a se justifica o astfel de cerere. Simplul fapt că ordonatorul de credite nu a corectat periodic drepturile reclamantei, arată recurentul, nu conferă acestuia nici o garanție legală din partea ministerului pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Pe de altă parte, arată recurentul, în contextul legii bugetare sumele prevăzute ca și cheltuieli se angajează și ordonanțează în limite maxime ce nu pot fi depășite; că orice modificare poate fi făcută numai prin legi de rectificare, cărora li se aplică aceleași proceduri ca legea inițială, proceduri ce presupun o precizare a surselor de acoperire; a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exercițiului bugetar. Pentru executarea obligației de plată stabilite prin titluri executorii, arată recurentul, obligația de a lua măsuri corespunzătoare în condițiile legii revine, în contextul nr.OG 22/2002, ordonatorului principal de credite. Ca atare, concluzionează recurentul, ordonator principal fiind Ministerul Internelor și Reformei Administrative, acesta poate fi singura parte obligată în raportul dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate.
Analizând recursul declarat de recurent prin prisma motivelor invocate, a probelor existente, a dispozițiilor legale pe care s-a fundamentat hotărârea atacată și în raport de art. 304.pr.civ. Curtea reține că acesta este neîntemeiat.
În acest sens, se reține că activitatea intimaților-reclamanți este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete. Prin urmare, raportat la abilitatea prevăzută de lege, pot figura în proces în condițiile dispozițiilor art. 60.pr.civ. iar din această perspectivă nu se poate reține că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile legii procedurale menționată nefiind interzisă în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor.
Desigur, se susține că în condițiile legii bugetare, cheltuielile se angajează în anumite limite care nu pot fi depășite și ca atare din perspectiva legii bugetare nu pot fi acordate, că orice modificare trebuie justificată și cerută de ordonatorul de credite. Atare susțineri, nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu le poate fi imputată intimaților-reclamanți, entitatea recurentă având și ea obligația statuării cu privire la bugetul de stat, inclusiv sub aspectul aprobării și virării de sume. Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune includerea celor neprevăzute respectiv a cuprinderi și a unor sume stabilite ca drepturi prin dispoziții legale aplicabile funcționarilor.
În plus, faptul că, în condițiile legii și ale nr.OG 22/2002, ordonatorul de credite este obligat să ia măsuri, nu poate duce la exonerarea obligației recurentului de a lua el însuși măsuri de a include, respectiv a adopta, proiectul legii bugetare sau de rectificare, în concordanță cu sumele ce urmează a fi primite de intimați în baza unor eventuale hotărâri judecătorești pentru a se evita astfel și neîndeplinirea obligației de a aproba virarea și efectuarea doar a cheltuielilor cu destinație precisă.
Ca atare, față de dispozițiile actelor normative ce impun obligația adoptării bugetelor, a rectificării susținerilor recurentului cu privire la reținerile primei instanțe sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Neîntemeiate sunt și susținerile recurentului vizând nemotivarea întrucât din conținutul considerentelor hotărârii atacate așa cum se observă din expunerea mai sus făcută rezultă că în argumentarea soluției s-a avut în vedere calitatea recurentului de funcționar public și normele aplicabile funcționarilor respectiv Legea nr. 188/1999. Totodată din considerente rezultă că în ceea ce privește recurentul în argumentarea soluției s-a fost avut în vedere abilitățile statuate prin lege în sarcina ministrului și implicit fundamentarea pe dispozițiile art. 60-33.pr.civ. vizând chemarea în garanție, în contextul în care demersul pârâtului a și fost precizat ca fiind "cerere de chemare în garanție". Ori în aceste circumstanțe ale definirii date ale reținerilor normelor aplicabile funcționarilor publici susținerile recurentei referitoare la nemotivare sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Prin urmare, constatându-se că nu sunt motive întemeiate Curtea în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B împotriva sentinței civile nr. 2/CA din 8 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.FT/dact.
2 ex./16.04.2008
Jud.primă instanță: /
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
