Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 893/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 893
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților, eventual, să formuleze și să depună la dosar Concluzii, la cererea expresă a reprezentantului pârâtei, a amânat pronunțarea la data de 11.02.2010 și la data de 18.02.2010, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Instanța constată următoarele asupra acțiunii de față:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București - secția a IX-a in data de 27.04.2009, rec1amantul a chemat in judecata pe parata Agenția Naționala de, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:
Anularea Ordinului nr.697/ 14.04.2009 emis de parata.
2. 0bligarea paratei la plata unor daune morale in cuantum de 10.000 lei. 3. Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamantul a afirmat ca prin ordinul de mai sus a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 15% pe o perioada de 3 luni.
Parata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a instanței, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
In baza art.137, alin.1 pr.civ. instanța va analiza cu prioritate excepția de mai sus.
Analizând excepția necompetentei materiale, instanța constata următoarele:
Potrivit art.10 din Legea nr.554/2004, contestațiile împotriva deciziilor adoptate de autoritățile publice centrale se soluționează de curtea de apel.
de prevederile legale exprese de mai sus, instanța constata ca judecarea litigiului este de competenta Curții de APEL BUCUREȘTI.
Pe excepție de necompetență materială invocată de autoritatea pârâtă, Tribunalul București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal prin sentința civilă nr.2432/24.06.2009 a dispus următoarele:
A admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat că în cauză competența de soluționare a cauzei, în primă instanță revin Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, în raport de dispozițiile art.10 (1) din Legea nr.554/2004 față de calitatea autorității pârâte de organ al administrației publice centrale.
În urma declinării cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
În această fază procesuală, instanța a respins motivat în ședința publică din 7.01.2010 cererea de suspendare a cauzei în baza art.244 (1) pct.2 Cod procedură civilă în sensul că infracțiunea pentru care s- început urmărirea penală ar influența în mod hotărâtor soluția din prezenta cauză.
Aceasta deoarece în cauză urmează a fi verificată legalitatea ordinului de sancționare al reclamantei cu diminuarea drepturilor salariale cu 15% pe o perioadă de 3 luni, în raport de dispozițiile Legii nr.188/1999 față de motivele de nelegalitate invocate.
În aceeași ședință a fost admisă cererea pârâtei de acordare a unui termen în vederea depunerii la dosar la înscrisuri noi.
În ședința publică din 4.02.2010, motivat instanța a respins doua cerere de suspendare a cauzei, formulată de pârâtă pe un temei diferit, respectiv dispozițiilor art.244 (1) pct.1 Cod procedură civilă.
S-a apreciat că soluția din acest dosar, în care se contesta Ordinul nr.697/2009 nu depinde de soluția din dosarul în care se contestă Ordinul nr.684/18.03.2009 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, instanța urmând verifica pe fond motivele de nelegalitate invocate de reclamanta cererea pârâtei, instanța a dispus amânarea pronunțării, iar pârâta a depus la dosar concluzii scrise.
În raport de actele depuse și de susținerile părților, instanța va aprecia pentru următoarele considerente că în cauză Ordinul contestat nr.697/14.04.2009 este nelegal emis, în raport de dispozițiile art.77 (4) din legea nr.188/1999 și de dispozițiile art.49 - 50 din HG nr.1344/2007 reclamantul având un drept recunoscut de lege vătămat și având dreptul de a primi daune morale conform art.18 (3) din legea nr.554/2004.
În fapt prin Ordinul nr.697/17.04.2009 contestat în prezenta cauză - fila 49 dosar - Tribunalul București, funcționar public - inspector de integritate clasa I grad profesional principal, treapta de salarizare 3 director în cadrul autorității pârâte i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 15% pentru o perioadă de 3 luni conform art.77 (3) lit."b" din legea nr.188/1999 republicată.
S-a reținut că reclamantul a încălcat cu vinovăție dispozițiile art. 77 (2) lit. "j" din Legea nr.188/1999 - fapta imputată constând în "clasarea fără aprobare și fără cunoștință directorului general al Inspecției de, prin actul de constatare, a lucrării nr.143//2008 din 7 octombrie 2008.
La baza emiterii ordinului a stat raportul nr.90 din1.04.2009 întocmit de Comisia de disciplină din cadrul
Anterior emiterii ordinului contestat în prezenta cauză, cu autoritatea pârâtă a emis la data de 18.03.2009 un ordin de eliberare a reclamantului din funcția publică deținută în baza art.99 (1) lit.f din Legea nr.188/1999 - ordinul nr.684/2009.
Verificând motivele de nelegalitate și de netemeinicie invocate de reclamant, în acțiune, instanța va aprecia că în parte acestea sunt întemeiate, iar aceste motive pe fond determină nelegalitatea ordinului contestat deoarece în cauză fapta imputată ca fiind abatere disciplinară a fost săvârșită în exercitarea atribuțiilor de serviciu și nu a fost săvârșită cu vinovăție în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.77 (1) din Legea nr.188/1999.
În concret reclamantului i s-a reproșat că în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu acesta a încălcat dispozițiile din Fișa postului nr.126 referitoare la "sfera relațională" în sensul că ar fi aprobat fără drept în numele d-lui - director general al Inspecției de integritate, propunerea de clasare la data de 7 octombrie 2008 unei sesizări nr.143/1.07.2008 al unui inspector de integritate, sesizare care nu îndeplinea condițiile legale prevăzute de Legea nr.144/2007 - fila 26 dosar - Tribunalul București.
Comisia de disciplină a fost sesizată prin referatul șefului ierarhic - fila 27 în care se preciza că în perioada 6-7 octombrie 2008 nu a lipsit de la serviciu, dar nu a avut cunoștință de clasarea lucrării de către reclamant, deși numai el Director general aprobă clasarea sau promovarea actelor de constatare către parchete sau instanțe, iar reclamantul nu i- comunicat că a aprobat casarea lucrării.
Instanța apreciază că fapta imputată reclamantului: aprobarea clasării fără aprobarea directorului general nu reprezintă o abatere disciplinară, deoarece nu reprezintă o depășire, cu vinovăție a competențelor legale în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În calitate de director în cadrul reclamantul avea atribuții legale în repartizarea și clasarea cauzelor încredințate inspectorilor de integritate conform fișei postului - filele 44-46 dosar Tribunalul București, neputându-se reține că aprobarea unei clasări revine în exclusivitate directorului general, în condițiile în care, pe fond măsuraaprobăriiclasării lucrării, care nu îndeplinea condițiile de a fi primită ca atare conform dispozițiilor Legii nr.144/2007, a fost una corectă și legală.
Prin actul de constatare din 7 octombrie 2008 - filele 28-29 dosar al inspectorului de integritate s-a propus în mod corect clasarea sesizării nr. 143 /II/2008 în cadrul secretariatului pe motiv că nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de Legea nr.144/2007.
Astfel cum rezultă din procesul verbal din 16.03.2009, privind audierea d-nei clasarea a fost făcută în mod legal de reclamant, în condițiile în care acesta în calitate de director nu-i trebuia aprobarea unui inspector de integritate pentru aprobarea clasării unei lucrări care nu îndeplinea condițiile de a reprezenta o sesizare conform Legii nr.144/2007.
Pentru aprobarea acestei clasări, măsură pur formală reclamantului în calitate de director nu-i trebuia aprobarea expresă directorului general, care nu i- infirmat legalitatea și temeinicia măsurii și cu atât mai puțin a inspectorului de integritate care a formulat sesizarea.
În cauză referatul șefului ierarhic nu confirmă fără dubii, prin el însuși că reclamantul și- depășit cu rea credință atribuțiile de serviciu și a săvârșit o abatere disciplinară în sensul dispozițiilor art.77 (2) lit."j" din Legea 188/1999.
Instanța apreciază că din probele administrate fapta imputată nu există și pe cale de consecință în cauză nu se impune analizarea individualizării sancțiunii aplicate.
Caracter subsidiar ca motiv are și cercetarea disciplinară efectuată în cauză în condițiile în care reclamantul se afla în concediu medical, probat cu acte la dosar, dar reclamantul deși nu a fost audiat a fost încunoștințat despre cercetarea disciplinară și a avut posibilitatea legală de contesta ordinul de sancționare nr.697/14.04.2009.
Instanța apreciază că un alt motiv de nelegalitate al ordinului contestat din 14.03.2009, extrinsec actului, îl constituie faptul căanterior emiterii acestui ordin,prin care i s-au diminuat drepturile salariale pentru o perioadă de 3 aluni, reclamantului i-a fost încetat raportul de serviciu, prin eliberarea din funcția publică deținută conform Ordinului nr.684/18.03.2009 contestat în altă cauză.
În consecință i s-a aplicat sancțiunea cea mai gravă, eliberarea din funcția publică la data de 18.03.2009, pentru ca ulterior la data de 14.03.2009 să- fie aplicată sancțiunea contestată în prezenta cauză a diminuării drepturilor salariale, sancțiune aplicată în mod nelegal și netemeinic pentru o faptă care nu constituie abatere disciplinară potrivit Legii nr.188/1999.
Pentru aceste considerații instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile existenței unui prejudiciu moral pentru reclamant în sensul dispozițiilor art.998 - 999 Cod civil. Aceasta deoarece în cauză reclamantul a avut în cadrul autorității pârâte o funcție de conducere, s-a bucurat de o anumită reputație care i-a fost afectată și care justifică admiterea cererii de daune morale conform art.18 (3) din legea nr.-.
În ceea ce privește cuantumul, în concret, reclamantul l-a lăsat la aprecierea instanței, care în baza art.129 Cod procedură civilă îl va aprecia ca fiind satisfăcător ca reparație morală în cuantum de 2.000 lei.
Față de cele expuse mai sus, instanța în baza art.18 (1) din Legea nr.554/2004 va admite acțiunea reclamantului și va anula Ordinul nr.697/14.04.2009 emis de autoritatea pârâtă.
Conform art.18 (3) din Legea nr.- va obliga pârâta la 2.000 lei reprezentând daune morale către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în B, sector 5, Calea nr.219,.13,.C,.8,.101, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE cu sediul în B, sector 1,-.
Anulează Ordinul nr.697/14.04.2009 emis de autoritatea pârâtă.
Obligă pârâta la 2000 lei reprezentând daune morale către reclamant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./4 ex.
01.03.2009
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria
