Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 9/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 9
Ședința publică de la 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în-, jud. S - în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, împotriva sentinței nr. 3042 din 29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul intimat lipsă fiind pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice S și pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, reclamantul intimat arată că ar fi dorit să formuleze recurs împotriva sentinței nr. 3042 din 29 octombrie 2007 Tribunalului Suceava, lucru pe care nu la făcut deoarece nu i-a fost comunicată sentința, această situație rezultând din dovada de comunicare aflată la dosar - respectiv nu corespunde numele destinatarului.
Instanța ia act de susținerile reclamantului intimat cu privire la formularea recursului, punându-i în vedere să formuleze acest recurs conform prevederilor legale și constatând recursul formulat de S în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, obligarea acestora la plata primelor de concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost funcționar public în cadrul DIRECȚIEI GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, în perioada 01.01.2001 - 30.10.2006 și, potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu". Ulterior, acest drept a fost suspendat prin acte normative succesive, respectiv art. 3 alin. 1 din nr.OG 33/2001, iar începând cu anul 2002 măsura suspendării a fost menținută de legile bugetului de stat - art. 12 alin. 4 din Legea nr.631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004.
Pârâta Saf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2002 - 2003 în temeiul Decretului nr. 167/1958. A mai arătat că acordarea primelor de concediu a fost suspendată anual prin acte normative succesive emise cu respectarea normelor de tehnică legislativă. Pârâta consideră cererea ca fiind neîntemeiată și prin prisma prevederilor Constituției României, potrivit cărora măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege și tot legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor măsuri pentru o anumită durată determinată, fără ca acest eveniment să conducă la restrângerea drepturilor ce decurg din statutul de salariat al persoanelor. De asemenea, legea bugetului de stat constituie norma specială în ceea ce privește finanțarea resurselor bugetare și repartizarea acestora, iar dispozițiile privind primele de vacanță au fost suspendate prin legi ale bugetului de stat, motiv pentru care aceste dispoziții nu își produc efectele pe perioada suspendării.
Prin sentința nr. 3042/2007, Tribunalul a admis în parte acțiunea, pentru primele de concediu din anii 2004; 2005; 2006. pentru anii 2001, 2002 și 2003 a fost reținută excepția prescripției dreptului la acțiune.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 2 care au devenit, după republicare, dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat ".
Exercitarea acestui drept a suferit suspendări succesive, anuale, intervenite prin dispoziții exprese din legile bugetului anului respectiv, prin art. 10 alin. 3 din legea nr. 631/2002, art. 9 pct. 7 din Legea nr. 507/2003, prin art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 380/2005, care au prevăzut că aplicarea prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la 31.12.2003, 31.12.2004, 31.12.2005 și 31.12.2006.
În conformitate cu dispozițiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Prin urmare, în speță, prin legile bugetului au existat dispoziții exprese prin care a fost suspendată exercitarea dreptului privind prima de concediu doar pe o durată determinată, de câte un an de zile, respectiv până la 31.12.2003 pentru prima din anul 2003, până la 31.12.2004 pentru prima din anul 2004 și până la 31.12.2005 pentru prima de concediu aferentă anului 2005, fără a se dispune de legiuitor prelungirea suspendării, modificarea sau abrogarea acestei dispoziții legale în condițiile alineatului 3 din art. 62 al Legii nr. 24/2000.
În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 62 alin. 2 din aceeași lege referitoare la reintrarea, de drept, în vigoare a dispozițiilor afectate în momentul expirării duratei de suspendare, de câte un an, dispuse prin legile bugetului.
Față de cele arătate, cererea reclamantului apare ca întemeiată, acesta având o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâților echivalentă cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, în nume propriu și ca mandatar al MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, arătând că acordarea primelor de concediu a fost suspendată succesiv prin acte normative - legi, care au fost emise cu respectarea normelor de tehnică legislativă.
Potrivit dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 24/2000 rep. Privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia, pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau alte asemenea.
Prevederile legale sus menționate sunt completate de art. 64 care dispune: "(1) în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
(2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
(3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Legea bugetului de stat constituie norma specială în ceea ce privește finanțarea resurselor bugetare și repartizarea acestora, iar dispozițiile referitoare la primele de vacanță au fost suspendate prin legi ale bugetului de stat, motiv pentru care aceste dispoziții nu își produc efectele pe perioada suspendării.
Potrivit prevederilor Constituției României, măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege și tot legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor măsuri pentru o anumită durată determinată. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice, ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 2 care au devenit, după republicare, dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Prin art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, legea bugetului de stat pentru anul 2004, a suspendat acordarea primei de vacanță pentru anul 2004 până la 31 decembrie 2004, apoi prin art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004, legea bugetului de stat pentru anul 2005, a suspendat acordarea primei de vacanță pentru anul 2005 până la 31 decembrie 2005, iar prin legea nr. 380/2008 s-a suspendat dreptul pentru anul 2006.
Aceste legi și-au încetat efectele la data prevăzută pentru aplicare, respectiv 31 decembrie 2004, respectiv 31 decembrie 2005 și respectiv 31 decembrie 2006.
Constituția, în art. 138 alin. (2), consacră principiul anualității bugetului de stat, astfel că legile pentru aprobarea bugetului de stat pentru anii 2004 și 2005 au fost în vigoare numai pentru fiecare dintre acești ani, astfel că ele și-au încetat valabilitatea.
Suspendarea acordării dreptului la prima de vacanță nu înseamnă înlăturarea lui, cât timp din Legea nr. 188/1999 acest drept nu a fost înlăturat până în prezent.
Acest drept există și în prezent și neacordarea lui pentru perioada 2001 - 2006, perioadă pentru care a încetat suspendarea exercițiului acestui drept recunoscut, ar însemna o privare de drept prevăzut de lege și deci recunoscut și garantat de Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul adițional nr.1, și deci o încălcare a acestora, a art. 53 din Constituție și art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional.
Suspendarea succesivă a dreptului nu afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel, un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu, și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
Nu poate fi primită susținerea pârâtei că, dacă MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR nu a prevăzut în buget (la cheltuieli) acordarea acestor sume, ar fi nelegală plata, pentru că era normal să nu le prevadă, din moment ce anual s-a suspendat plata, dar dreptul există în continuare.
Dreptul nu poate fi nici imposibil de efectuat, întrucât plata se poate planifica în viitor pentru că neacordarea dreptului legal cuvenit și vremelnic suspendat, ar însemna înlăturarea lui.
Nu este relevantă în cauză împrejurarea invocată de recurentă, cu referire la imposibilitatea executării obligației. Instanța analizează existența dreptului invocat sub aspectul legalității și temeiniciei și nicidecum modalitățile de executare a obligației care reprezintă strict problema persoanei obligate la plată.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în-, jud. S - în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, împotriva sentinței nr. 3042 din 29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond. /
Ex.2/21.01.2008
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Nechifor Veta, Sas Remus
