Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 9/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 9/F-
Ședința publică din 16 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanții, G, cu domiciliul ales la sediul Cabinetului Individual Avocat -, în Pitești,-, județul A, împotriva pârâților INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat - pentru reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, și pârâtul prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind reclamanții și ceilalți pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că la dosar a fost depusă întâmpinare din partea pârâtului.
Apărătorul reclamanților depune la dosar înscrisuri, evidențiate intr-un borderou, pentru a face dovada căreclamanții sunt salariați ai IGPR, precizând că toți au domiciliul în Pitești.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea pune în discuția părților excepția privind calitatea procesuală pasivă a Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a Ministerului Finanțelor Publice si acorda cuvântul pe excepții și pe fond.
Av. având cuvântul pentru reclamanți, arată că atât cât și F, au calitate procesuală pasivă.
Pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum este formulată în scris, obligarea pârâților la plata primei de vacanță și a sporului de fidelitate, pentru perioada 01.10.2005- 31.12.2006, actualizate cu indicele de inflație de la data plății, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului, având cuvântul, arată că A are calitate procesuală pasivă, însă nu are calitate procesuală.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea se retrage pentru deliberare.
După deliberare, constatându-se divergență de opinii asupra calității procesuale pasive a pârâților MEF si MIRA, Curtea repune cauza pe rol și reia strigarea acesteia în complet de divergență constituit din magistrații judecători- -, președinte secție,- - -, judecător- din completul de fond inițial -și, judecător, în condițiile art.99 al.7 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești.
Curtea dispune reluarea dezbaterilor asupra excepțiilor si a fondului cauzei față de pârâții MEF si MIRA.
Av., având cuvântul pentru reclamanți, arată că atât cât și F, au calitate procesuală pasivă.
Pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum este formulată în scris față de pârâții MEF si MIRA, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului, având cuvântul, arată că A are calitate procesuală pasivă, însă nu are calitate procesuală.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții:, G, în calitate de salariati ai IGPR in perioada 01.10.2005 - 31.12.2006, au chemat în judecată pe pârâtii Inspectoratul General al Politiei Romane, Ministerul Internelor si Reformei Administrative și Ministerul Economiei si Finanțelor, solicitând instanței să îl oblige pe primul pârât la plata drepturilor de natură salarială reprezentândprima de concediuaferenta perioadei 01.10.2005 - 31.12.2006 șispor de fidelitateprev. de art. 6 din /2003, actualizate cu coeficientul de la data plății și calculate în raport de perioada lucrata efectiv de fiecare reclamant ca polițist, iar pe ceilalți pârâți să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi, cu obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat ca in perioada 01.10.2005 - 31.12.2006 au fost salariații IGPR, fiind funcționari publici cu statut special, având dreptul sa primească prima de vacanta reglementată de art. 37 alin. 2 din OG 38/2003. Chiar daca plata primei respective a fost suspendata in perioada reclamată in acțiune, substanța dreptului nu a fost atinsa, iar art. 53 din Constituția Românei este o garanție in acest sens. In plus, este vorba de un drept deja câștigat, ce nu poate fi pierdut decât in temeiul unui act normativi de aceeași forță cu cel care l-a recunoscut. In privința perioadei pentru care se poate acorda, Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit anii 2004-2006, prin Decizia nr. XII/05.02.2007.
Sporul de fidelitate prev. de art. 6 din OG 38/2003 a fost, de asemenea, suspendat prin OUG 118/2004 aprobata prin Legea nr. 28/2005, insa plata acestuia s-a reluat in anul 2006. Pentru aceleași argumente ca cele expuse in cazul primei de vacanță, se impune si acordarea sporului de fidelitate.
In privința pârâtului Ministerul Economiei si Finanțelor, reclamantii au aratat ca acesta are calitatea de administrator general al bugetului de stat si raspunde de eleborarea acestuia pe baza proiectelor ordonatorilor de credite, asigurand fondurile necesare acestora din urma pentru plata drepturilor salariale ale functionarilor publici.
La data de 07.12.2007 reclamanții au facut precizari scrise cu privire la numele unora dintre ei astfel:
- întrucât sunt doi reclamanti cu numele de, diferențierea se va face prin inițiala: si ;
- din eroare in actiune la numele reclamantului a fost trecut prenumele, in loc de;
- numele corect al reclamantului este.
Pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru plata sporului de fidelitate aferent perioadei anterioare datei de 01.10.2005, iar pe fondul cauzei solicitând respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată. Astfel, reclamanții au fost angajați ai IGPR din data de 01.10.2005, iar plata primei de vacanta si a sporului de fidelitate a fost suspendata legal.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând in esență respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată, întrucât plata primei de vacanta si a sporului de fidelitate a fost suspendata legal, precum și cerere de chemare in garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor pentru a fi obligat sa vireze sumele necesare pentru plata drepturilor reclamanților, in ipoteza admiterii acțiunii acestora.
Pârâtul a depus întâmpinare fata de cererea reclamanților, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât ministerul nu poate fi confundat cu Statul R sau cu bugetul de stat si nu poate fi obligat sa plătească drepturile bănești pentru angajații altor instituții.
Același pârât a depus întâmpinare si fata de cererea de chemare in garanție formulata de pârâtul, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibila, întrucât nu are nicio obligație legala de garanție fata de.
Examinând cererea reclamanților, in raport de susținerile părților, de înscrisurile cauzei si de dispozițiile legale invocate, Curtea constata ca cererea este întemeiată in parte.
Astfel, din data de 01.10.2005 reclamanții au fost preluați de Secția Regionala Politie Transporturi C, aflata in subordinea IGPR care a devenit angajatorul reclamanților.
Potrivit art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, potrivit Deciziei in interesul legii nr. XII/ 5 februarie 2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție si, respectiv, potrivit dispoz. OUG nr. 146/2007, reclamanții sunt îndreptățiți sa primească prima de concediu aferenta perioadei 01.10.2005 - 31.12.2006, calculata in raport de salariul de baza si actualizata cu indicele de inflație de la data plății.
Potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Potrivit OUG nr. 118/2004, plata sporului de fidelitate sus arătat a fost suspendata pentru anul 2005.
Suspendarea respectivă nu a afectat existența dreptului polițiștilor de a primi sporul de fidelitate, ci doar posibilitatea ca dreptul respectiv sa fie satisfăcut in anul 2005. Suspendarea plății sporului de fidelitate nu se confundă cu abrogarea normei legale ce recunoaște acest drept, abrogare care, potrivit art. 64 alin. 3 din Legea nr. 24/2000/R privind normele de tehnica legislativa poate interveni după expirarea suspendării.
In speță, pârâții nu au invocat faptul ca reclamanții nu se încadrează in dispoz. art. 6 din OG nr. 38/2003, ci doar faptul ca, de vreme ce plata sporului a fost suspendata in anul 2005, nu se cuvine plata aferenta respectivei perioade nici ulterior, după încetarea suspendării.
Curtea constata, deci, ca reclamanții sunt îndreptățiți sa primească de la IGPR sporul de fidelitate, calculat in raport de salariul de baza si in condițiile stabilite prin Ordinul Ministrului, actualizat cu indicele de inflație de la data plății, insa numai pentru perioada 01.10.2005 - 31.12.2005 in care au avut raport de serviciu cu IGPR. Pentru perioada anterioara, IGPR nu are calitatea de angajator si, pe cale de consecință, nu are calitate procesuala pasivă in cauza.
In privința pârâților si, Curtea constata ca a au atribuții in ce privește aprobarea cheltuielilor cu drepturile bănești stabilite in cauza de fata, incluse de angajator in bugetul instituției.
Astfel, obligațiile MIRA sunt reglementate de art. 3 alin. 1 lit. C) pct. 11, art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 5, art. 22 din OUG NR. 30/2007, iar cele ale de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și de dispoz. art. 3 lit. A pct.2, 3, 6, 10, art. 4, art. 5 lit. f), g), h) din HG nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.
Obligația în cauză nu are legătură cu faptul că între ministerul respectiv și reclamanți nu există raport de serviciu. Pentru plata unor astfel de drepturi ca cele stabilite in cauza de față, între Ministerul Economiei și Finanțelor și ceilalți ordonatori principali de credite există o obligație comună de a include si menține in buget, la dispoziția angajatorilor, fondurile corespunzătoare.
Pentru cele expuse, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuala pasiva în cauza, fiind chemat în judecata nu ca reprezentant al Statului, ci în calitatea de instituție mandatată legal să elaboreze bugetul de stat, și, respectiv, fiind chemat în judecata sa asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești, iar nu ca să plătească respectivele drepturi către reclamanți.
In ce privește cererea de chemare in garanție, Curtea urmează sa o respingă ca inadmisibilă, avans in vedere ca a fost chemat in judecata de către reclamanți in calitate de pârât pentru a asigura fondurile necesare plății drepturilor bănești, alături de. In aceasta situație, același pârât nu poate fi introdus in proces si printr-o instituție de drept procesual care se aplica terților față de proces, potrivit art. 60și următ. proc.civ.. Prin urmare, de vreme ce are calitatea de pârât pentru o obligație, nu poate fi și chemat în garanție in același proces pentru aceeași obligație.
Pentru cele expuse, Curtea va admite in parte cererea reclamanților si va dispune obligarea pârâtului IGPR sa le plătească prima de concediu aferenta perioadei 01.10.2005 - 31.12.2006, calculata in raport de salariul de baza si actualizata cu indicele de inflație de la data plății, si sporul de fidelitate pentru perioada 01.10.2005 - 31.12.2005, calculat in raport de salariul de baza si in condițiile stabilite prin Ordinul Ministrului, actualizat cu indicele de inflație de la data plății. Pârâții si vor fi obligați sa asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor reclamanților.
- fi respinsa ca inadmisibilă cererea de chemare in garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE CU MAJORITATE:
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanții, G, cu domiciliul ales la sediul Cabinetului Individual Avocat -, în Pitești,-, județul A, împotriva pârâților INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Obliga pe pârâtul IGPR să plătească reclamanților prima de concediu aferenta perioadei 01.10.2005 - 31.12.2006, calculată în raport de salariul de baza și actualizată cu indicele de inflație de la data plății, și sporul de fidelitate pentru perioada 01.10.2005 - 31.12.2005, calculat în raport de salariul de baza și în condițiile stabilite prin Ordinul Ministrului, actualizat cu indicele de inflație de la data plății.
Obligă pe pârâții si să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor reclamanților. Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2008, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
, pt. alin.1, pt. alin.2
Grefier,
Red./ 22.01.2008
6 ex.
OPINIE SEPARATĂ
Completul de divergență constituit în condițiile art.257 din Codul d e procedură civilă și ulterior opinia separată, privesc modul de soluționare a cererii formulată de reclamanți, prin care se solicită obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate.
Apreciez că nici una din cele două pârâte nu are calitate procesuală pasivă în raportul juridic cu care a fost învestită instanța și pe cale de consecință, neprimind o astfel de legitimare, nu poate formula cerere de chemare în garanție lipsind interesul unui astfel de demers.
În condițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor, a căror eventuală incidență în cauză poate face inutilă cercetarea fondului.
Printre aceste excepții este și aceea a legitimării procesuale, obligație ce derivă din prevederile art.112 Cod pr.civilă, care pretinde ca cererea de chemare în judecată să cuprindă, printre alte elemente, obiectul cât și motivul de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile.
Prin indicarea acestor pretenții și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care ele se bazează, reclamanții trebuie să justifice îndreptățirea pe care o au de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Așa fiind, calitatea cerută pentru a exercita acțiunea în justiție trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Reclamanții din prezenta cauză sunt angajați ai Inspectoratului General al Poliției Române începând cu data de 1 octombrie 2005, dată de la care se pretinde plata unor drepturi salariale.
Raportul juridic de serviciu este creat, așadar, între reclamanți și, și o componentă a acestui raport de serviciu este și achitarea drepturilor salariale, a primelor, sporurilor și indemnizațiilor la care funcționarul public este îndreptățit.
funcționari pot solicita îndeplinirea obligațiilor de către angajator, însă nu au nici un raport obligațional cu A, chiar dacă această autoritate, în calitate de ordonator principal de credite, asigură prin bugetul său finanțarea inspectoratului de poliție.
În absența unui astfel de raport obligațional reclamanții nu justifică o îndreptățire de a introduce acțiunea prin care se solicită asigurarea fondurilor împotriva pârâtului, decât dacă i-ar fi fost transmise drepturi procesuale pe care le are față de acest pârât.
În absența unei astfel de transmisiuni, reclamanții nu justifică în patrimoniul lor un drept împotriva pârâtului de a-l pe acesta să asigure fonduri pentru plata drepturilor sale bănești și ca o consecință, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în raportul juridic cu care instanța a fost învestită.
Așa cum s-a arătat mai sus, reclamanții pot să urmărească valorificarea drepturilor lor împotriva debitorului lor, respectiv autoritatea angajatoare, urmând ca aceasta să cheme, eventual, în judecată, printr-o acțiune principală sau în condițiile art.60 din Codul d e procedură civilă, pe acea autoritate care, neîndeplinindu-și obligațiile față de ea, o expune unor sancțiuni pecuniare sau de altă natură.
În concluzie, față de ambele pârâte, ce nu au calitate de angajator al reclamanților, se apreciază că la acest moment nu există un raport de drept material care să poată fi valorificat prin prezenta acțiune în justiție.
În dreptul procesual român există regula identității între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, pe de o parte, iar pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Această regulă cunoaște puține excepții ce se apreciază că nu se regăsesc în cauză, una dintre ele fiind cea la care se referă art.974 din Codul civil, care dă dreptul creditorului să se îndrepte cu o acțiune împotriva debitorului debitorului său. Una din condițiile cumulative de admisibilitate a acestei acțiuni este aceea a inactivității angajatorului, inactivitate despre care nu se poate vorbi la acest moment, câtă vreme nu s-a stabilit față de acesta o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În principiu, pentru aceleași considerente, nu are calitate procesuală pasivă nici Ministerul Economiei și Finanțelor, considerente cărora li se mai adaugă și alte argumente ce apreciez că susțin concluzia de mai sus.
Potrivit art.3 alin.2 din HG nr.208/2005 (text în vigoare până în luna iunie 2007), Ministerul Finanțelor Publice (actuala recurentă) "elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat".
În condițiile art.28 din Legea nr.500/2002 "Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor" pe baza unor elemente expres menționate în textul de lege. sumelor bugetare deja alocate instituțiilor se face în conformitate cu art.48 și următoarele din aceeași lege, atribuții în acest sens având nu numai, dar și ordonatorii principali și secundari de credite.
Deci această instituție nu are, printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002, obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
În aceste condiții apare ca nejustificată obligarea la alocarea de fonduri din bugetul de stat, deoarece acest pârât nu are calitatea de subiect pasiv al unui raport juridic, de debitor față de reclamanți.
Concluzionând în sensul că simpla întocmire a unui proiect de buget, care devine lege într-o procedură specială, nu-i acordă legitimare procesuală pasivă, urma să fie respinsă acțiunea față de acest pârât.
Pentru toate aceste considerente, sunt de părere că acțiunea reclamanților se impune a fi respinsă față de și și pe cale de consecință, și cererea de chemare în garanție ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală și fără interes în cauză.
Președinte,
-
Red.GC
EM/6 ex/25.01.2008
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Corina Georgeta Nuță
