Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 900/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.900
Ședința publică din 09.06.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.622/16.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar 2095/30/08 în contradictoriu cu pârâții intimați Inspectoratul Teritorial d e Muncă T și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente, pârâta intimată asistată de avocat, și consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat depune chitanța emisă pentru suma de 4270 lei reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe considerând că în speță sunt incidente prevederile art.312 pct.5 Cod procedură civilă. Arată că deși a solicitat probatoriul cu martori și efectuarea unei expertize, instanța de fond nu a admis această cerere, condiții în care a fost lipsită de posibilitatea de a cunoaște în mod corespunzător starea de fapt. Depune concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond pentru motivele formulate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. Arată că recurenta, din punct de vedere procedural înțelege să-și întemeieze recursul pe prevederile art.304 pct.c și 312 alin.5 Cod procedură civilă, or în speță este o chestiune de oportunitate și nu de legalitate. Privitor la drepturile bănești solicitate arată că prima instanță nu le putea acorda atâta timp cât acordarea calificativelor, premiilor și stimulentelor sunt de competența exclusivă a conducătorului autorității publice respective.
Reprezentanta pârâtului intimat T solicită respingerea recursului pentru motivele învederate în întâmpinarea de la dosar și concluziile scrise pe care le depune.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20.02.2008, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ T solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 10.500 lei reprezentând prime trimestriale neacordate pe principii subiective și abuzive, în sumă de 1.500 lei; stimulente lunare neacordate pe principii subiective și abuzive în sumă de 4.000 lei, acordarea calificativului de "foarte bine" la evaluarea anuală pentru anul 2007; despăgubiri fizice și morale în sumă de 5.000 lei, pe care este îndreptățită să le primească, datorită atingerilor aduse persoanei și prestigiului profesional, datorate măsurilor abuzive și nelegale dispuse de inspectorul șef asupra reclamantei, pe un interval de peste 3 ani de zile; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi efectua în acest proces.
În motivarea acțiunii se arată că este prejudiciată bănește, fizic și moral datorită măsurilor dispuse în mod abuziv de doamna inspector șef. Se precizează că Doamna de fapt se află sub sancțiunea Ordinului 810/2007, a Ministrului, Familiei și Egalității de Șanse, de demitere din funcția publică tocmai datorită abuzurilor săvârșite la adresa instituției și a personalului din instituție (anexează ordinul nr. 810/2007). Ordinul s-a emis urmare referatului 149/27.08.2007, al Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse, în dosarul nr. 5/09.10.2007.
Se menționează că sistematic, începând cu luna aprilie 2007 i-au fost diminuate sau anulate drepturile bănești cuvenite ca prime și stimulente, deși nu a avut aplicată nici o sancțiune în toată cariera sa și până în prezent. Se învederează că Curtea de Conturi s-a aflat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă T în control, solicitând acte întocmite de corpurile de control anterioare, printre acestea fiind și Raportul întocmit de echipa de control de la Ministerul Muncii și Inspecția, care nu se afla în instituție. Se menționează că doamna inspector șef nu se afla în instituție, dar a fost înștiințată de cei de la Inspecția de solicitarea Raportului de către reclamantă.
Se arată că a fost învinuită de doamna că a procedat incorect, prin faptul că a solicitat raportul și că nu are acest drept.
Se menționează ca în data de 09.05.2007, în calitate de auditor intern al instituției, reclamanta se afla în sala de ghișee cu publicul unde discuta cu inspectorii de muncă, colegi, niște spețe profesionale, când doamna a intrat brusc în acea sală și a dat-o afară, spunându-i să meargă în biroul său.
Se învederează că la conferința de presă susținută în cadrul instituției la data de 04.06.2007, doamna a făcut afirmații neadevărate, jignitoare, calomnioase și tendențioase la adresa sa și a altor colegi, lucru ce poate fi probat cu înregistrările de pe și chiar cu martori.
Se arată că locul de muncă i-a fost schimbat de trei ori și tot în locații nepotrivite pentru activitatea ce o desfășoară ca auditor intern al instituției
Se menționează că atitudinea ostilă și discriminatorie a doamnei față de reclamantă se datorează în exclusivitate faptului că nu a făcut echipă cu aceasta.
Se învederează faptul că reclamanta este o persoană respectată și îndrăgită de colegi ceea ce a făcut ca, în luna septembrie a anului 2007, să fie aleasă, în unanimitate, ca președinte al Sindicatului Liber din ITM T, aspect care a revoltat-o pe pârâta, care nu a dorit înființarea sindicatului, pentru a nu avea partener de discuție, ci doar actul decizional abuziv și răzbunător al domniei sale.
Se arată că seria abuzurilor săvârșite la adresa reclamantei a culminat cu calificativul acordat la finele anului 2007, cu satisfăcător, după 34 de ani de activitate, fără sancțiuni și alte calificative decât excelent și foarte bine. În motivarea evaluării este invocat raportul de audit al Inspecției B, nr. 204/2007, înaintat cu adresa nr.205/01.10.2007 și la care s-a răspuns cu act nr. 70/27.11.2007 și adus la cunoștința inspectorului șef cu act nr. 11702/06.12.2007.
Se menționează ca la Raportul de evaluare, a semnat cu obiecțiuni și am depus la conducerea Inspectoratului Teritorial d e Muncă T Contestația nr. 12386/31.12.2007, la care am primit răspunsul nr. 261/11.01.2008.
Se solicita totodată sancționarea, doamnei pentru abuzurile săvârșite atât față de reclamantă cât și față de mulți alți funcționari publici din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T și recuperarea prejudiciului cauzat.
Prin sentința civilă nr.622/16.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar 2095/30/08, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a ITM A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâții și Inspectoratul Teritorial d e Muncă A fost obligată reclamanta la plata către pârâta a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și precizată reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună acordarea calificativului de foarte bine la evaluarea anuală pentru anul 200, precum și acordarea primelor trimestriale în cuantum de 1250 lei, a stimulentelor lunare în cuantum de 8.250 lei, sume care nu i-au fost în mod abuziv acordate pe perioada iunie 2006-aprilie 2008. Totodată reclamanta a solicitat acordarea sumei de 5000 lei pentru repararea prejudiciilor morale care i-au fost cauzate de către pârâta.
Tribunalul a constatat că atât reclamanta, cât și pârâta sunt funcționari care își desfășoară activitatea în cadrul ITM T, astfel că între reclamantă și ITM există raporturi juridice de muncă. Tribunalul a constatat că apărarea pârâtului ITM T în sensul că în subordinea inspectorului șef sunt mai multe compartimente, printre care și compartimentul de audit intern unde funcționează și reclamanta, de acest compartiment răspunzând doar inspectorul șef, nu este fundamentată din punct de vedere legal, întrucât și inspectorul șef la rândul său este angajat în cadrul ITM Față de aceste considerente, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ITM
În acord cu prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Prin raportare la dispozițiile menționate, în ceea ce privește acordarea de către instanța de judecată a calificativului de "foarte bine" tribunalul a constatat că potrivit Legii nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ este competentă să analizeze legalitatea actului administrativ prin care a fost dispusă o măsură, iar în eventualitatea în care ar constata că se impune anularea actului va putea dispune anularea acestuia și refacerea lui de către organul competent. În speța de față reclamanta nu a solicitat admiterea acțiunii și dispunerea de către instanță a măsurii de anulare a raportului de evaluare sau anularea altui act întocmit în vederea efectuării raportului de evaluare, ci doar a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună acordarea de către instanță a calificativului de "foarte bine" în loc de calificativul "satisfăcător". Reclamanta nu a solicitat anularea raportului de audit nr. 204/28.09,2007 avizat de către Inspectorul general de stat, ci doar pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde un alt calificat reclamantei pentru activitatea desfășurată în calitate de auditor intern, invocând motive de oportunitate iar nu de legalitate raportate la vreun act administrativ.
Tribunalul a constatat că în acord cu normele Metodologiei de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, anexa nr.3 la.nr.HG1209/2003 - privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, modificată: Procedura de evaluare a performantelor profesionale individuale se aplică fiecărui funcționar public, în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuțiilor prevăzute în fișa postului. Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarului public se realizează de către evaluator. În sensul prezentei metodologii, are calitatea de evaluator: funcționarul public de conducere care coordonează compartimentul în cadrul căruia își desfășoară activitatea funcționarul public de execuție sau care coordonează activitatea acestuia.
Conform Metodologiei de evaluare a performantelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, anexa 3 din HG nr. 1209/2003 art. 1 Procedura de evaluare a performantelor profesionale individuale se aplică fiecărui funcționar public, în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuțiilor prevăzute în fișa postului. În articolul 4 din același act normativ se arată că evaluarea performantelor profesionale individuale ale funcționarului public se realizează de către evaluator. În cadrul metodologiei este definit și termenul de "evaluator" ca fiind funcționarul public de conducere care coordonează compartimentul în cadrul căruia își desfășoară activitatea funcționarul public de execuție sau care coordonează activitatea acestuia.
Criteriile de performanță pe baza cărora se face evaluarea performanțelor individuale ale funcționarilor publici au fost stabilite prin Ordinul nr. 13012/13.11.2007 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Evaluarea s-a efectuat conform art. 6 si 7 din HG nr. 1209/2003. Tribunalul a constatat că pârâta în calitate de evaluator, astfel cum acesta este definit de Metodologia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, anexa 3 din HG nr. 1209/2003, a aplicat dispozițiile mai sus menționate, a întocmit referatul privitor la activitatea profesională a reclamantei și a adresat raportul de evaluare, conform modelului prevăzut de legiuitor în metodologia mai sus menționată.
Reclamanta a formulat contestație împotriva raportului de evaluare care a fost respinsă, motivat de către pârâtă. În adresa nr.261/11.01.2008 prin care d-na inspector-sef răspunde contestației formulate de către auditorul intern împotriva calificativului obținut se precizează că în conformitate cu art.6 si 7 din nr.HG 1209/2003 i s-a analizat activitatea pe baza documentelor întocmite și s-a constatat că obiectivele stabilite prin lege și criteriile de performanță nu au fost îndeplinite. Într-adevăr, funcționarul public nemulțumit de rezultatul contestației sale formulată împotriva raportului de evaluare întocmit de evaluator poate să se adreseze instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.
Avându-se în vedere Raportul Serviciului de audit de la Inspecția, Inspectorul șef al T, în calitate de evaluator al auditorului, pârâta a acordat calificativul profesional "". Tot în calitate de evaluator al reclamantei, prin natura funcției avute, pârâta a notat gradul de îndeplinire a obiectivelor din punct de vedere cantitativ, calitativ și al termenului în care au fost realizate.
Motivele care stau la baza neacordării sumelor solicitate se regăsesc în Raportul Serviciului de Audit Intern din cadrul Inspecției nr.205 din 01.10.2007; astfel, a fost efectuată o misiune de audit cu tema: "Verificarea activității de audit intern desfășurată în cadrul T" finalizată prin întocmirea raportului de audit nr.204/2007. Urmare raportului a fost înaintată către T adresa nr.205/2007 referitoare la activitatea de audit a d-nei. Cu referire la auditarea activității de achiziții publice desfășurată în cadrul T de la data de 30.06.2006 până la 31.03.2007, misiune solicitată de către prin adresa nr.899/ 21.02.2007 s-a reținut că procedura P 01 nu a fost parcursă în totalitate în sensul că formularul "Ordinul de Serviciu" nu a fost avizat de către Inspectorul Sef; procedura P 02: "Declararea independenței" nu a fost parcursă și nu s-a concretizat prin întocmirea formularului conform prevederilor nr. 38/2003; formularele "Minuta ședinței de deschidere" și "Minuta ședinței de închidere" întocmite în cadrul etapelor de pregătire a misiunii de audit și respectiv de intervenție la fața locului, nu conțin semnătura tuturor persoanelor care au reprezentat compartimentul auditat la ședințele organizate de auditor; formularul C 02: "Nota centralizatoare a documentelor de lucru" nu a fost întocmit, după cum prevede Procedura P 10 denumită "Revizuirea documentelor de lucru"; procedura P 17 " raportului de audit public intern" nu a fost parcursă în totalitatea ei, în sensul că raportul de audit public intern care trebuia adus la cunoștința conducătorului instituției spre analiză și avizare, nu a fost avizat de către acesta.
Datorita inexistentei semnăturii conducătorului instituției pe raportul final de audit intern prin care să se confirme că această lucrare a fost analizată și avizată de acesta datorită neîntocmirii de către auditor a " de urmărire a recomandărilor" conform Procedurii P 18, Inspecția a apreciat că acestă misiune nu a fost finalizată conform prevederilor legale. De asemenea, din adresa nr.205/2007 mai rezultă că nu a fost întocmită "Sinteza constatărilor și recomandărilor" care se transmite structurii auditate, conform Procedurii P 17, deoarece recomandările formulate de auditor prin raportul de audit intern nu au fost avizate de conducătorul entității publice. Totodată s-a considerat de către echipa de control că dacă la dosarul acestor misiuni ar fi existat și proiectul raportului de audit urmat de punctul de vedere al structurilor auditate, precum și rezultatele concilierii, inspectorul șef nu ar mai fi avut motiv pentru care să refuze avizarea acestora;
Conform cadrului procedural, după analizarea si avizarea raportului de audit și transmiterea " constatărilor și recomandărilor" structurii auditate, acesta trebuia să elaboreze un Plan de acțiune însoțit de un calendar privind îndeplinirea acestuia. În cuprinsul adresei se arată că nici aceste lucrări nu au fost întocmite, deși conform prevederilor legale, aceasta este etapa de valorificare a rezultatelor unei misiuni de audit. Prin act se recomandă auditorului intern să respecte regulile de conduită care sunt de fapt, normele de comportament pentru auditorii interni și care reprezintă un ajutor pentru interpretarea principiilor și aplicarea lor în practică, având rolul să îndrume din punct de vedere etic auditorii interni, în special cele cu privire la integritate, independență și obiectivitate.
Afirmația reclamantei că pârâta nu a îndeplinit în mod corect atribuțiile de evaluator, nesusținută de nici un fel de mijloc de probă nu poate fi reținută de către instanța de judecată. Nemulțumirile reclamantei față de pârâta, în legătura cu diferitele divergente dintre acestea în timpul activității de serviciu, precum și cele legate de activitatea sindicatului din care face parte reclamanta nu reprezintă motive care să demonstreze că pârâta nu a respectat metodologia de evaluare a reclamantei.Totodată în speța de față nu interesează situația pârâtei care a fost cercetată pentru activitatea desfășurată.
Reclamanta are obligația, conform art. 129 Cod proc civ, să probeze părerile și pretențiile formulate în prezentul litigiu.
Prin urmare, tribunalul a constatat că instanța de contencios administrativ este competentă să analizeze actul administrativ din punct de vedere al legalității iar nu oportunității acestuia, nefiind competent să acorde un calificat diferit decât cel acordat de către organul competent, pe baza considerațiilor menționate de către reclamantă.
În ceea ce privește acordarea primelor și stimulentelor către reclamantă tribunalul a analizat dispozițiile incidente în materie pornind de la situația de fapt că reclamanta în calitate de auditor public intern în cadrul ITM T, are activitatea direct subordonată inspectorului șef care este singurul competent să acorde premiile, stimulentele și calificativele, conform prevederilor legale incidente.
Astfel fiind, potrivit art. 19 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariate și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariate care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificată si completată: Ordonatorii de credite pot acorda premii lunare în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente funcțiilor publice prevăzute în statul de funcții, cu încadrarea în fondurile aprobate anual prin buget cu această destinație. se pot acorda în cursul anului funcționarilor publici care au realizat sau care au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase. Sumele neconsumate pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiași an bugetar.
În ceea ce privește acordarea stimulentelor lunare tribunalul a făcut precizarea că avându-se în vedere directa subordonare a auditorului intern față de inspectorul șef al instituției care este singurul competent în acordarea stimulentelor personalului din subordine, sunt aplicabile prevederile Metodologiei privind constituirea și acordarea fondului pentru stimularea personalului din aparatul propriu al Inspecției și din inspectoratele teritoriale de muncă, aprobată prin Ordinul nr.665/24.07.2007 al: cap. l art.1 "Salariații Inspecției și ai inspectoratelor teritoriale de muncă pot beneficia de stimulente lunare, în conformitate cu prevederile prezentului Ordin" - Cap. III Aprobarea nominală a stimulentelor art.10: "Cuantumul stimulentelor individuale se aprobă astfel: c) de către inspectorii șefi pentru personalul din execuție din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, la propunerea inspectorilor șefi adjuncți și ai conducătorilor de compartimente din directa subordonare a inspectorilor șefi".
Tribunalul a constatat că pe parcursul anilor pentru care se solicită prime și stimulente, reclamanta a încasat diferite sume de bani cu acest titlu, reclamanta nefăcând dovada că îi revin sume mai mari de bani de încasat în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate.
În ceea ce privește acordarea sumei de 5000 lei cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile fizice, de sănătate și profesionale suferite de către reclamantă din cauza faptelor pârâtei, tribunalul, față de soluția pronunțată pe celelalte petite, a respins și cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtelor la plata acestor sume.
Sub acest aspect, s-a reținut în doctrină că ceea ce trebuie apreciat, când se examinează repararea daunelor morale, este prejudiciul moral suferit, precum și despăgubirea bănească destinată reparării acestuia. Așadar, stabilirea indemnizației presupune aprecierea prejudiciului moral, care nu se rezumă doar la determinarea "prețului" suferințelor fizice sau psihice, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestora pe toate planurile vieții sociale a persoanei vătămate. Prin urmare, trebuie apreciat ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial, importanța prejudiciului moral depinzând de valoarea nepatrimonială lezată, de însemnătatea ei pentru persoana vătămată, de măsura în care a fost lezată și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Însă pentru a ajunge să se aprecieze aceste criterii este necesar să se stabilească fapta ilicită și raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul moral cauzat unei persoane, condiții care nu au fost dovedite a fi îndeplinite în speța de față. Înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei nu fac dovada că afecțiunile de sănătate de care suferă reclamanta sunt cauzate de împrejurarea că pârâta i-a acordat calificativul "satisfăcător".
Reținând cele expuse, văzând situația de fapt și prevederile legale invocate, tribunalul a respins acțiunea formulată ca fiind neîntemeiata.
Față de prevederile art. 274 Cod proc. civ. constatând culpa procesuală a reclamantei în declanșarea litigiului, tribunalul a obligat reclamanta la plata către pârâta a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 64/0707.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea după ce în prealabil și fără nici o motivare a respins atât proba testimonială cât și cererea pentru efectuarea unei expertize judiciare contabile, în condițiile în care complexitatea cauzei sub aspectul problemelor legate de salarizarea funcționarilor publici și acordarea drepturilor bănești salariale impunea administrarea acestor probe.
Se arată astfel că referitor la plata primelor trimestriale și stimulentelor lunare solicitate, singura motivație a instanței de fond a privit faptul că acestea se acordă de către inspectorul șef care este singurul competent în acest sens, dar instanța a omis faptul că reclamanta a beneficiat timp de 4 ani de aceste drepturi iar ulterior, după alegerea în calitate de lider de sindicat, aceste drepturi nu i-au mai fost acordate.
Se mai arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că reclamanta a refuzat să semneze fișa postului tocmai pentru că atribuțiile menționate nu erau în concordanță cu cele stabilite prin lege și ca atare pârâta nu-și putea fundamenta refuzul acordării unor drepturi bănești pe considerentul că reclamanta nu a realizat unele atribuții ce depășeau limitele legale ale atribuțiilor sale legale.
Totodată, instanța de fond a luat în considerare doar susținerile pârâtei, înlăturând concluziile din Raportul de audit nr.204/2007 din conținutul căruia rezultă subiectivismul pârâtei, aspect care rezultă și din compararea punctajului acordat la evaluarea reclamantei.
Recurenta mai arată faptul că prin refuzul încuviințării expertizei prima instanță a încălcat disp. art.129 alin.5 Cod procedură civilă, pronunțând hotărârea pe o stare de fapt percepută eronat.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct.9 și 312 alin.5 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul ITM Tas olicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, arătând că prima instanță a reținut în mod corect faptul că inspectorul șef al instituției este singurul competent să acorde stimulentele și calificativele conform OG nr.6/2007, Ordinul nr.665/2007 și respectiv HG nr.1209/2003.
Motivele care stau la baza neacordării sumelor precum și a calificativului obținut de reclamantă se regăsesc în Raportul Serviciului de audit intern nr.205/01.10.2007, care în final a recomandat auditorului intern să respecte regulile de conduită, respectiv normele de comportament cu privire la integritate, independență și obiectivitate.
În privința despăgubirilor fizice și morale solicitate, instanța de fond a reținut că aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă doar la determinarea prețului suferințelor fizice sau psihice ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului.
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar s-a opus admiterii recursului arătând că dispozițiile invocate de recurentă privind casarea cu trimitere spre rejudecare sunt aplicabile numai în situația în care prima instanță a soluționat cauza în mod greșit prin necercetarea fondului or, în speță, Tribunalul Timișa soluționat fondul cauzei și în mod corect a reținut că în competența instanței de contencios administrativ este cercetarea legalității unui act administrativ și nu oportunitatea emiterii acestuia. În consecință în mod corect s-a respins cererea reclamantei de acordare a unui alt calificativ, aspect ce excede competenței instanței de contencios administrativ câtă vreme reclamanta nu a solicitat anularea Raportului de evaluare sau a Raportului de audit nr.204/2007. reclamantei a fost făcută avându-se în vedere criteriile aprobate prin Ordinul 13012/2007 - Anexa 3 la /2003.
În ceea ce privește sumele pe care le pretinde reclamanta prin acțiune în mod corect prima instanță a reținut că acest petit trebuie analizat pornind de la situația de fapt a reclamantei care este direct subordonată inspectorului șef, singurul competent să acorde drepturile bănești solicitate.
Pentru acordarea despăgubirilor solicitate, trebuie reținută existența unei fapte culpabile, ce a produs un prejudiciu și a unei legături de cauzalitate între acestea, aspecte ce nu s-au dovedit în cauză.
La dosar s-au depus următoarele: Adresa nr.205/01.10.2007 emisă de Inspecția B - Serviciul audit intern, Adresa nr.153/22.05.2008 emisă de Inspecția B - Serviciul audit intern, Adresa nr.250/12.08.2008 emisă de Inspecția B - Serviciul audit intern și Adresa nr.293/23.09.2008 emisă de Inspecția B - Serviciul audit intern, Raportul nr.7284/08.08.2008 emis de Comisia de disciplină din cadrul T și Anexa la Raportul comisiei de disciplină.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâților și Inspectoratul Teritorial d e Muncă T la acordarea calificativului "foarte bine" la evaluarea anuală pe anul 2007 precum și la plata sumei de 10.500 lei din care 1500 lei reprezentând prime trimestriale neacordate, 4000 lei stimulente lunare neacordate și 5000 lei despăgubiri fizice și morale pentru atingerea adusă sănătății și prestigiului profesionale care urmare a măsurilor abuzive a Inspectorului al Inspectoratul Teritorial d e Muncă
În privința capătului de cerere privind acordarea calificativului pretins se reține că în mod corect, prima instanță a procedat la respingerea acestuia pe considerentul că instanța de contencios administrativ este competentă să analizeze raportul de evaluare din punct de vedere al legalității, iar nu al oportunității, nefiind competentă a acorda un calificativ diferit de cel acordat de organul competent.
Astfel, Curtea reține că, acordarea calificativelor reprezintă o prerogativă a angajatorului exercitată în cadrul procedurii anuale de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, iar controlul de legalitate exercitat de către instanță vizează procedura de evaluare fără ca instanța să poate ea însăși proceda la evaluare sau să poată acorda un alt calificativ. Numai procedura de acordare a calificativului este supusă controlului judiciar, puterea discreționară a angajatorului neputând depăși limitele legalității, iar sub acest aspect este de observat faptul că reclamanta recurentă a solicitat acordarea unui alt calificativ numai pe considerentul unei poziții subiective din partea angajatorului despre care se susține că a dat dovadă de rea credință în notarea reclamantei și nu a invocat încălcarea dispozițiilor HG nr.1209/2003 privind procedura de evaluare.
Față de cele invocate, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta nu a solicitat anularea procedurii de evaluare și reluarea acesteia și a solicitat acordarea calificativului "foarte bine" pretenție care apare ca inadmisibilă față de considerentele anterior menționate, singura posibilitate a instanței fiind aceea de a dispune reluarea procedurii de evaluare în cazul s-ar fi constatat încălcarea dispozițiilor HG nr.1209/2003, ipoteză ce nu se regăsește în speță. Modul de notare care a condus la acordarea calificativului contestat nu poate fi supus cenzurii instanței care astfel s-ar substitui însăși evaluatorului.
Respingerea acestui capăt de cerere atrage obligatoriu și respingerea pretenție reclamantei la plata sumei de 5000 lei solicitate cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul morale suferit ca urmare a comportamentului pârâtei.
Sub acest aspect, instanța de recurs reține că, repararea prejudiciului moral în fața instanței de contencios administrativ este strâns legată de solicitarea privind anularea unui act administrativ s-au recunoașterea unui drept pretins așa cum rezultă din cuprinsul art.8 alin.1 cu raportare la art.rs18 alin.3 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora în cazul soluționării cererii instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele morale cauzate. Deci, de vreme ce petitul privind acordarea calificativului a fost respins ca inadmisibil instanța nu poate proceda la acordarea despăgubirilor morale ce nu pot fi legale decât de acest aspect, potrivit principiului conform căruia accesoriul urmează soarta principalului.
Despăgubirile morale nu pot fi solicitate pe calea acțiunii în contencios administrativ decât ca urmare a unei cererii privind anularea unui act administrativ, recunoașterea unui drept, efectuarea unei operațiunii administrative, etc. și deci în speța de față nu pot priviri decât petitul legat de neacordarea calificativului solicitat, iar nu o altă atitudine a pârâtei considerată abuzivă de către reclamantă câtă vreme această atitudine nu s-a concretizat într-un act sau fapt administrativ de natură a fi cenzurat de către instanța de contencios administrativ.
Referitor la acordarea drepturilor bănești reprezentând prime trimestriale și stimulente lunare, instanța de recurs reține că reclamanta a precizat cuantumul acestora la suma de 9500 lei din care 8250 cu titlu de stimulente și 1250 lei cu titlu de prime neacordate pe perioada iunie 2006-aprilie 2008.
Sub acest aspect, instanța reține că, în perioada respectivă reclamanta a beneficiat de plata unor stimulente așa cum însăși aceasta recunoaște, iar nemulțumirea manifestată în prezenta acțiune vizează cuantumul acestora.
Cuantumul stimulentelor acordate reclamantei pe perioada iunie 2006-aprilie 2008 concordă, fiind identic atât în tabelul depus de instituția angajatoare (fila 276 dosar fond) cât și în tabelul justificativ depus de reclamantă (fila 245 dosar fond). Ca atare, instanța reține că potrivit disp.art.19 din OG nr.6/2007 privind drepturile salariale ale funcționarilor publici pe anul 2007 ordonatorii de credite pot acorda premii lunare în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente funcțiilor publice prevăzute în statul de funcții, cu încadrarea în fondurile aprobate anual prin buget cu această destinație. se pot acorda în cursul anului funcționarilor publici care au realizat s-au au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr.665/24.07.20007 emis de, capitolul III, cuantumul stimulentelor individuale se aprobă de inspectorii șefi pentru personalul de execuție din cadrul Inspectoratelor teritoriale de muncă, la propunerea inspectorilor șefi adjuncți și a conducătorilor de compartimente din direcția subordonată, în funcție de rezultatele obținute pe baza criteriilor prevăzute în Ordin.
Rezultă deci, pe de o parte, faptul că dreptul reclamantei la plata stimulentelor lunare nu are caracter de certitudine, fiind unul facultativ acordat în funcție de anumite criterii cuprinse în Ordinul nr.665/24.07.2007, iar pe de altă parte, în cazul în care reclamanta este nemulțumită de cuantumul acestora, dispozițiile art.31 alin.1 din OG nr.6/2007 o obligă la formularea unei contestații a cărei soluționare este de competența ordonatorului de credit, iar împotriva acestei soluții reclamanta se poate adresa instanței de contencios administrativ, în speță nefiind făcută dovada îndeplinirii acestei procedurii.
Instanța mai reține că, pe de altă parte, cuantumul premiului lunar nu este invariabil, acesta putând fi diminuat sau majorat potrivit criteriilor cuprinse la capitolul II art.6 alin.2 lit. a-e și alin.3 din Ordinul nr.665/24.07.2007, fiecare criteriu fiind punctat de la 1 la 20. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că, potrivit actului existent la fila 276 dosar fond, pârâții au motivat cuantumul stimulentelor acordate reclamantei, fiind astfel precizat punctajul la care face referire Ordinul nr.665/2007, fiind îndeplinită așadar, cerința motivării astfel dispusă care asigură în acest caz transparența algoritmului urmat de pârâți.
În privința primelor trimestriale în cuantum de 1250 lei se observă că, din actele existente la filele 246 și 247 dosar fond nu rezultă modul de calcul al acestora de către reclamantă, iar pe de altă parte, și acestor drepturi bănești le sunt aplicabile dispozițiilor legale cuprinse în OG nr.6/2007 și respectiv Ordinul nr. 665/2007, iar neacordarea în cuantumul pretins de reclamantă a fost justificat ținând cont și de concluziile Raportului Serviciului de Audit Intern din cadrul Inspecției B nr.20571.10.2007 care a influențat punctajul stabilit conform Ordinului nr.665/2007.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, și văzând și disp.art.312 alin.1 Teza II-a Cod procedură civilă, reținând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței recurate, neimpunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriului câtă vreme drepturile bănești solicitate au foste respinse ca neîntemeiate și nu ca nedovedite, Curtea va proceda la respingerea recursului reclamantei ca neîntemeiat.
În baza art.274 și urm. Cod procedură civilă, instanța va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimata în sumă de 4270 lei reprezentând onorariu avocațial achitat cu chitanța nr.94/11.02.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.622/16.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar 2095/30/08 în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Teritorial d e Muncă T și.
Obligă recurenta la plata către intimata a cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 4270 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - -
GREFIER
- -
Red./06.07.2009
Tehnored./09.07.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Adina Pokker, Rodica Olaru
