Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 909/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 909
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Primarul Municipiului B,cu sediul în B,-, județul B,împotriva sentinței nr. 413 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr. -), reclamante intimate fiind, cu domiciliul în B,-,. B,.13, județul B și, cu domiciliul în B, Calea Națională nr. 66,. C,.9, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru reclamantele intimate, lipsă fiind recurentul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, grefierul de ședință învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare de reclamantele intimate.
Întrebat fiind, apărătorul reclamantelor intimate arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamantele intimate pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, întrucât soluția instanței de fond este temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 17 februarie 2009, sub nr-, reclamantele și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului B, obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare, începând cu data de 01.01.2004 până la data încetării raportului de serviciu, conform documentelor depuse la filele 13-14 dosar, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Au mai arătat reclamantele că anterior introducerii acțiunii au solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea a fost refuzată.
În drept s-a invocat Constituția României, Legea nr. 53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 554/2004.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul legal citată, a depus întâmpinare prin care invocat prescrierea dreptului la acțiune iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 413 din 25 martie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de Primăria municipiului B, a admis acțiunea formulată de reclamante și a obligat pârâta să acorde reclamantelor suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază,sporuri aferente perioadei efectiv lucrată de fiecare dintre reclamante - funcționari publici - în perioada 01.01.2004 până la încetarea raporturilor de serviciu cu pârâta conform înscrisurilor depuse la filele 13-14 dosar, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, instanța de fond a reținut că dreptul la acțiune al reclamantelor s-a născut la 01.01.2007, când a devenit exigibilă, obligația autorității publice de plată a acestor drepturi, iar reclamantele au introdus acțiunea la 17.02.2009, astfel că acțiunea a fost introdusă în termen legal.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie dispozițiile art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare;
- această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art.25 din aceeași lege a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004;
- instanța a considerat că sporurile solicitate sunt întemeiate începând cu data prevăzută expres prin art.25 din Legea nr.161/2003 - întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege - reclamanta a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 1.01.2004;
- în ce privește efectul suspendării sporurilor prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004 - 2006, s-a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 al. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Față de lipsa prevederii acestor sporuri prin nr.OG 6/2007 privind salarizarea funcționarului public pentru anul 2007, instanța constată că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a legii în vigoare, întrucât abrogarea trebuie realizată doar în condițiile prevăzute de art. 62 din Legea nr. 24/2000 - respectiv, printr-un act normativ de același nivel sau superior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul,
În motivare a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că începând cu data de 01.01.2007 prin OG nr.6/2007, Guvernul a stabilit drepturile salariale ce se vor acorda funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare a acestei categorii de personal din cadrul administrației publice, ordonanță menținută cu modificări și completări de OG nr.9/2008, că în nici unul din actele normative menționate nu se mai face vreo referire la suplimentul postului sau la suplimentul corespunzător treptei de salarizare și că nici un act normativ aplicabil administrației publice nu a definit aceste noțiuni și nu a prevăzut cuantumul lor.
Reclamantele intimate au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, urtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Drepturile reclamantelor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 15.11.2001.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului B,cu sediul în B,-, județul B,împotriva sentinței nr. 413 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr. -), reclamante intimate fiind, cu domiciliul în B,-,. B,.13, județul B și, cu domiciliul în B, Calea Națională nr. 66,. C,.9, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. - -
Jud.fond:
Tehnored.
2ex/ 20.05.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Hîncu Cezar
