Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 910/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 910/
Ședința publică din 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții -- M, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE împotriva sentinței nr.292/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 octombrie 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru azi 30 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința nr.292/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților și ca neîntemeiate, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție M, Inpectoratul General al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrativ, au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului a primelor de vacanță pe anii 2002-2006, echivalentul unui salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se va actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumelor reprezentând spor de fidelitate în cuantum de 20% din salariul de bază brut, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12,2005, au fost obligați pârâții la plata sporului de pericol în cuantum de 10% din salariul de bază pe anul 2004 (diferența dintre cel acordat de 20 % și până la 30 %), s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei ș Finanțelor și a fost obligat chematul în garanție să vireze MJ.RA sumele solicitate de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calități procesuale pasive invocată de pârâtul MIRA, reține că această excepție este neîntemeiată și urmează să fie respinsă, deoarece, prin actul de înființare, OUG nr. 30/2007, acest minister are calitatea de ordonator principal de credite, iar prin Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, u revin o serie de obligați atât la întocmirea proiectului bugetului propriu cât și ulterior adoptării bugetului de stat, pe perioada execuției bugetare, operațiune care implică și repartizarea fondurilor de salarii către ordonatorii secundari și terțiari de credite.
Pentru considerentul că IGPR este ordonator principal de credite, se constată că și acest pârât are calitate procesuale, în consecință se vor respinge excepțiile lipsei calități procesuale pasive pentru toți pârâții
În ceea ce privește excepția lipsei calități procesuale - pasive invocată de chematul în garanție MEF și această excepție este nefondată și urmează să fie respinsă, deoarece, prin Legea finanțelor publice, acestui minister îi revine responsabilitatea administrări bugetului de stat de la faza de proiect și până la închiderea execuției bugetare.
În cadrul acestor atribuțiuni legale - MEF îi revin și obligații privind alimentarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cu sumele necesare plății dispuse prin hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, acest minister participă în proces nu ca parte reclamant sau pârât ci, ca și chemat în garanție în baza prevederilor art. 60-63 Cod procedură civilă, situație care îi conferă calitatea de participant în procesul civil.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că reclamanții au calitatea de funcționari publici statutari, respectiv, de polițiști în cadrul IPJ M, drepturile lor salariale fiind reglementate prin OG nr. 38/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 37 (2) din OG 38/2003, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Actul normativ care reglementează acest drept a intrat în vigoare de la data de 01.01.2004, însă, ulterior adoptării lui, a fost suspendat succesiv prin legile bugetare anuale, până la data de 31.12.2006.
Potrivit dispozițiilor art. 64 (29 din Legea nr. 24/2000 privind elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Rezultă că la data expirării perioadei de suspendare, dispoziția afectată reintră în vigoare și produce efecte de la data suspendării, deoarece, dreptul subiectiv nu a fost afectat, a fost doar amânat.
Mai mult, plata acestor prime de concediu a fost recunoscută de legiuitor, prin adoptarea OG nr. 146/2007, astfel că aceste pretenții sunt întemeiate și au fost admise.
Acest punct de vedere fiind de altfel însușit în mod explicit de legiuitor, prin OUG nr. 146/2007, instanța va admite acest petit din acțiune și va obliga pârâții, în solidar, la plata drepturilor salariale reprezentând primă de concediu către reclamanți, aferentă anilor 2004, 2005 și 2006, actualizată la inflație, la data plății.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din OG nr. 38/2003, pentru activitatea desfășurată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministerului d e Interne.
De acest spor polițiștii au beneficiat până lăudata de 01.01.2005, când a fost suspendat prin art. 2 (1) din OUG nr. 118/2004: "în anul 2005, se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 6 din OG nr. 38/2003 aprobat cu modificări prin Legea nr. 353/2003".
Deci, suspendarea a operat pentru anul 2005, respectiv, până la data de 31.12.2005, după care dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003 au reintrat în vigoare și odată cu reintrarea în vigoare efectul lor trebuie să fie retroactiv, considerentele reținute la petitul 1) referitoare la prima de concediu fiind valabile și în acest caz.
În consecință, instanța a obligat pârâții în solidar, la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază al fiecăruia, în condițiile stabilite prin Ordinul Ministerului d e Interne, pe perioada cuprinsă între data de 01.01.2005 și data pronunțării sentinței, actualizată la inflație la data plății;
Analizând cererea cu privire la sporul pentru condiții periculoase de muncă, instanța reține că acest drept este reglementat de OG nr. 38/2003, in două ipoteze și anume, prin art. 21, potrivit cu care "polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor a acțiunilor de gradare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare. verificare și valorificarea informațiilor, investigări, acțiuni de intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor-de până la 30% din salariul de bază" și prin art. 22, care prevede că "polițiștii care lucrează in condiții de pericol determinate de. beneficiază de un spor pentru condiții periculoase de muncă".
Unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin Ordin al ministerului administrației și internelor (art. 21 (2)), iar reclamantul a dovedit că a beneficiat de acest spor, care însă a fost diminuat cu 10 procente.
Văzând că persoanele cu grad de ofițer pot beneficia de acest spor de pericol a fost admis și acest petit.
Instanța de fond, pentru considerentele anterioare, referitoare la atribuțiile și competențele date prin lege în vederea elaborării proiectului de buget a admis și cererea de chemare în garanție a MEF formulată de pârâtul MIRA și a obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate prin această hotărâre.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții -- M, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE.
Pârâtul MEF - ANAF - DGFP M prin cererea de recurs formulată solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, întrucât între instituție și reclamant nu există nici un raport juridic. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi salariale, sarcina acordării acestora revenindu-i angajatorului. Faptul că MIRA prin organizarea și funcționarea acestei instituții este ordonator principal de credite și nu a acordat sumele necesare achitării drepturilor salariale nu conferă acestuia o garanție din partea MEF pentru sumele de bani ce ar fi trebuit plătite cu titlu de drepturi salariale.
MIRA prin cererea de recurs formulată solicită de asemenea modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului. În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanță nu a ținut seama de condițiile în care se acordă sporul pentru condiții periculoase în raport de dispozițiile cuprinse în nr.132/2004 prin care au fost aprobate Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, șefii unităților poartă întreaga răspundere privind îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestui spor. Cuantumul acestui spor se stabilește prin note-raport vizate pentru control financiar preventiv propriu și aprobate de ordonatorii secundari de credite. Reclamantul este angajatul IPJ M, conducătorul acestei instituții având obligația de a pune în executare dispozițiile nr.132/2004. Cu privire la prima de vacanță se arată că prima instanță a acordat reclamantului primă de vacanță pentru anii 2002 - 2006, deși pentru perioada 2002 - 2003 nu existau prevederi legale care să instituie acest drept în favoarea polițiștilor. Revenind la sporul pentru condiții periculoase se mai arată că a fost invocată prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2004 - 8.11.2004, iar instanța a omis să se pronunțe asupra acestei excepții deși are un caracter peremptoriu. Nu au fost analizate nici condițiile în care s-a făcut diminuarea sporului de pericol cu 10 procente pentru a se ajunge la concluzia că această reducere reprezintă un act abuziv din partea instituției.
IGPR prin cererea de recurs formulată solicită modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii cererii de acordare a primelor de concediu aferente anilor 2002 - 2003, precum și acordarea sporului de pericol în cuantum de 10 % din salariul de bază, motivând că prin hotărârea recurată prima instanță a acordat reclamantului prima de concediu și pentru perioada 2002 - 2003, deși OG nr.38/2003(act normativ în care este prevăzut aceste drept) a intrat în vigoare numai la data de 1.01.2004. Nu s-a avut în vedere nici faptul că plata acestor prime de concediu a fost suspendată prin mai multe acte normative succesive, suspendare care a durat în perioada 2001 - 2006. Cu privire la capătul de cerere privind plata sporului de pericol în cuantum de 10 % din salariul de bază pe anul 2004, se arată că acest spor prevăzut de art.21 din OG nr.38/2003 a fost diminuat pentru ofițeri cu 10 puncte procentuale, diminuare care a fost introdusă prin OG nr.8/2004 în scopul asigurării acordării agenților de poliție absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior cu diplomă de licență a unui spor de 25 % din salariu potrivit pct.5 din anexa 1 din OG nr.38/2003. În atare situație nu se poate susține că diminuare sporului pentru condiții deosebite reprezintă un act abuziv din partea instituției.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la acordarea primei de concediu se constată că prima instanță a reținut în considerente că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat acordarea primei de concediu pentru perioada 2002 - 2006, că OG nr.38/2003 a intrat în vigoare numai la data de 1.01.2004, că se justifică acordarea acestui drept pentru perioada 2004 - 2006.
Cu toate acestea prin dispozitivul hotărârii pârâții au fost obligați să plătească reclamantului primele de vacanță pe anii 2002 - 2006, aceste sume urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit disp.art.261 pr.civ. motivarea hotărâri trebuie să fie în strictă concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv, scopul motivării este tocmai acela de a fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță. Existența unei contradicții între motivare și dispozitiv atrage nulitatea hotărârii întrucât prin această contradicție instanța de control judiciar nu poate cunoaște care este soluția reală pronunțată.
Această nulitate atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili care este perioada și cuantumul real al sumelor acordate reclamantului cu titlu de primă de vacanță, la stabilirea acestora urmând să se aibă în vedere și apărările formulate de către pârâți în legătură cu data de la care s-a născut acest drept. Se va verifica de asemenea calitatea reclamantului, dacă este sau nu funcționar public, având în vedere că în cursul cercetării judecătorești, prin întâmpinările formulate, pârâții IGPR și MIRA au susținut că reclamantul face parte din categoria personalului contractual civil, la dosarul cauzei neexistând nici un ordin de numire în funcție a reclamantului sau vreun contract de muncă, acte care să justifice calitatea acestuia.
Prin aceeași hotărâre prima instanță a acordat sporul pentru condiții periculoase pentru anul 2004, cu toate că pârâta MIRA prin întâmpinările formulate a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2004 - 8.11.2004, asupra acestei excepții instanța de fond nu s-a pronunțat cu toate că această excepție are un caracter peremptoriu, fiind în acest sens încălcate disp.art.129 alin.5 pr.civ.
Se reține de asemenea că acest drept a fost acordat fără să existe la dosar probe din care să rezulte că reclamantul a desfășurat activități dintre cele prevăzute la art.21 din OG nr.38/2003 și fără să se demonstreze în mod convingător că diminuarea acestui spor de la 30 % la 20 % a fost o măsură cu caracter abuziv, la dosarul cauzei neexistând nici o notă-raport vizată pentru control financiar preventiv propriu de organele de specialitate proprii în măsură să stabilească cuantumul sporului ce se impune a fi acordat, raportat la durata muncii efectuată într-una din condițiile prevăzute de art.21 din OG nr.38/2003.
Nu a fost justificat nici cuantumul sporului de fidelitate, având în vedere faptul că OG nr.38/2003 stabilește cuantumuri diferite și se acordă raportat la anii de vechime în muncă ai polițiștilor, sporul de 20 % fiind prevăzut pentru cei cu peste 20 de ani vechime. De altfel așa cum s-a arătat mai sus la dosarul cauzei nu există un ordin de numire sau un contract de muncă din care să rezulte raporturile existente între instituțiile pârâte și reclamant și data la care s-au născut aceste raporturi.
În raport de aceste considerente, instanța de control găsește recursurile ca fiind fondate, urmând ca în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.312 alin.5 din același cod, să caseze hotărârea și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, în cadrul rejudecării urmând a fi analizate și celelalte apărări formulate de către pârâți, inclusiv de chemata în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de IGPR, cu sediul în B,-, sector 5, MEF prin DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M și MIRA, cu sediul în B, P-ța - nr.2. sector 1, împotriva sentinței nr.292/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.5212/2007(-).
Casează hotărârea recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
8.12.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
