Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 911/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 911/
Ședința publică din 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta CAS M împotriva sentinței nr.249/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 octombrie 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru azi 30 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința nr. 249 din 18 aprilie 2008, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții cuprinși în tabelul depus la dosar, reprezentați prin Sindicatul liber CJASS M, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M, obligând-o pe aceasta să le plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de stabilitate și de fidelitate în cuantum de până la 20% din salariul de bază, începând cu data de 14 decembrie 2004 și până la pronunțarea hotărârii, sume actualizate în raport cu indicele de inflație precum și la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 15% din salariul de bază al fiecărui reclamant, începând cu data de 14 decembrie 2008 și până la pronunțarea hotărârii, sumă, de asemenea, actualizată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții sunt încadrați la pârâta ca funcționari publici, calitate în care au solicitat sporurile menționate.
În privința sporului de stabilitate și fidelitate, instanța a avut în vedere dispozițiile imperative ale art. 3 lit. "f" și art. 42-43 din Legea nr. 188/1999 care impun reclamanților obligația de stabilitate și de fidelitate, astfel că, în lumina prevederilor art. 29 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, instanța a apreciat că pârâtei îi revine obligația corelativă de acordare a sporului. S-a argumentat și pe starea discriminatorie generată de acordarea sporurilor respective celorlalți funcționari publici, cum ar fi cei din domeniul statisticii, conform Legii nr. 433/2004.
Referitor la sporul de suprasolicitare neuropsihică, s-a reținut ca împrejurări de fapt necontestate notorietatea legată de activitatea reclamanților care desfășoară activitate cu publicul, activitate care presupune condiții suprasolicitante de muncă, personalul acestei unități fiind supusă îmbolnăvirilor profesionale din cauza activității specifice ce implică o încordare neuro-psihică și responsabilitate decizională crescută, cu efort vizual intens și risc de contagiune sporit.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta CAS M, care a solicitat modificarea în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
Recurenta a motivat că prima instanță a dat o interpretare eronată actelor normative incidente, subliniind că nu există o lege sau act normativ care să reglementeze acordarea pentru funcționarii publici din cadrul caselor de asigurări a sporurilor solicitate. În sprijinul susținerii sale, recurenta a indicat și prevederile art. 41 din OUG nr. 92/2004, art. 44 din OG nr. 2/2006, art. 48 din OG nr. 6/2007, precizând și că reclamanții nu puteau să beneficieze de drepturile salariale prevăzute de acte normative speciale aplicabile doar anumitor categorii de personal iar principiul constituțional privind " egalitatea în drepturi" nu este încălcat în primul rând pentru că în prezent nu este un act normativ prin care să fie stabilit un sistem unic de salarizare al funcționarilor publici.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.
Este adevărat că reclamanții au calitatea de funcționari publici, dar potrivit Legii nr. 188/1999 salarizarea acestora se suportă din bugetul statului și se poate face numai în conformitate cu prevederile legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, iar până la adoptarea acesteia, prin ordonanțe de salarizare anuale. În ordonanțele anuale de salarizare sporurile solicitate nu se regăsesc printre cele prevăzute că se acordă funcționarilor publici iar în ceea ce privește sporul de confidențialitate, pentru acordarea acestora sunt prevăzute în mod expres categoriile de funcționari publici beneficiare.
În condițiile în care aceste drepturi salariale nu sunt reglementate pentru categorii de funcționari publici din care fac parte reclamanții, prima instanță le-a acordat cu depășirea cadrului legal.
Împrejurarea că funcționarii publici din domeniul statisticii beneficiază de sporul de stabilitate conform Legii nr. 433/2004, aspect invocat în considerentele primei instanțe pentru justificarea discriminării, nu justifică acordarea lui și altor funcționari publici, în lipsa unui sistem unitar de salarizare al tuturor funcționarilor publici. Câtă vreme salarizarea diferită are la bază acte normative speciale în acest domeniu, cum este și cel reglementat de Legea nr. 433/2004, nu se poate vorbi despre discriminare în raport cu funcționarii publici care lucrează efectiv într-o unitate dintr-un alt domeniu care este reglementat de legi ale salarizării, ordonanțe anuale, care nu prevăd sporurile respective.
Lipsa temeiului legal de acordare a sporurilor salariale este motivul pentru care nu se justifică nici acordarea sporului de suprasolicitare psihică. Condițiile de muncă prezentate de prima instanță pentru justificarea acestui spor nefiind de natură să acopere lipsa normei juridice care să prevadă acordarea lui reclamanților. În mod eronat instanța a considerat că acest spor se cuvine și în raport de aplicarea prevederilor art. 8 lit. b din HG nr. 281/1993, pentru ca reclamanții să se bucure de el nediscriminatoriu, deoarece textul legal indicat prevede foarte clar locul de muncă al personalului și situațiile care justifică acordarea lui. Reclamanții nu se regăsesc în niciunul din cazurile enumerate în textul legal indicat, instanța făcând o apreciere greșită sub acest aspect.
Față de împrejurările arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul pârâtei, va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate, cu sediul în T-M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 249 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 5865/2007 (-).
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții cuprinși în tabelul de la filele 6-7 dosar, reprezentați de Sindicatul liber CJASS M, în contradictoriu cu pârâta CAS M, având ca obiect plata drepturilor salariale, reprezentând sporul de stabilitate, fidelitate și suprasolicitare neuropsihică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-2.12.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
