Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 935/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 935
Ședința publică din 14 mai 2009
Președinte - -
JUDECĂTOR 1: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții:, -, și împotriva sentinței nr. 337 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns prim reclamantul recurent, lipsă fiind ceilalți recurenți și pârâtul intimat Comuna - prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Recurentul prezent a solicitat admiterea recursului, pentru motivele arătate în scris, modificarea hotărârii recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată la data de 21.01.2009 sub nr. 536/86/09, reclamanții:, și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Comuna - prin primar, obligarea acesteia la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % lunar, calculată la salariul de bază, începând cu data de 01.02.2008 și în continuare, proporțional cu timpul lucrat, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că potrivit disp. art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale", iar atribuțiile acestora se regăsesc în art. 3 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA.
Au mai susținut reclamanții că, prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003 s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, iar potrivit art. 9.2 din ordinul citat, indemnizația de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, că obligația de acordare a indemnizației rezultă și din prevederile art.47 din Legea nr.138/1999, coroborate cu prev. art.13 din aceeași lege.
În opinia reclamanților, prin neacordarea sporului de dispozitiv se încalcă principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminărilor.
În dovedire, au depus la dosar înscrisuri.
Prin adresa nr. 557 din 02.02.2009, pârâta a arătat că este de acord cu acțiunea reclamanților.
La termenul din 12 februarie 2009, reclamantul a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta Comuna - prin primar.
Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 337 din 26 februarie 2009, respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut că Ordinul MAI nr. 496/2003 de care se prevalează reclamanții a fost emis în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor și privește salarizarea personalului militar și civil ce face parte din acest minister, iar mențiunea referitoare la personalul civil din domeniul administrației publice nu poate fi interpretată decât în sensul stabilit prin art. 31 din ordin, neputând fi extinse efectele ordinului și asupra personalului civil din alte instituții, care fac parte din administrația publică locală, pentru care ministrul de interne nu are competența a emite reglementări normative.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând aceleași motive ca și la instanța de fond.
Analizând recursul declarat de reclamanți, în raport de motivele invocate, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Legea nr. 138/1999 republicată, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prevederile acestui act normativ se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii - 1999 - privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerului Apărării Naționale, și Ministerului Justiției, așa cum prevede expres art.3 din Legea nr.138/1999.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări în sensul că a devenit Ministerul Internelor și Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context, a fost emis. nr. 496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt însă strict enumerate.
Deși au fost invocate și prevederile art. 9.2 din ordin, potrivit cărora "indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și s-a reținut că legiuitorul nu a făcut distincție între nivelele administrației publice și nici între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice", Curtea observă că un act normativ de punere în aplicare a unei legi, cum este și Ordinul nr. 496/2003, nu poate extinde sfera de aplicare a legii pe care este chemat să o aplice, principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative consacrat de dispozițiile art.4 din Legea nr.24/2000 excluzând fără echivoc această posibilitate.
Rezultă cu claritate din cuprinsul art.2,3 din Legea nr.138/1999 că sporul de dispozitiv este o remunerație specială întemeiată pe specificul raporturilor de muncă ale angajaților din instituțiile enumerate la art.1.
Pentru considerentele învederate, văzând și dispozițiile art.312 alin. 1 Cod proc. civilă,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții:, -, și împotriva sentinței nr. 337 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. SR
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 28.05.09
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
