Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 944/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 944
Ședința publică din 11 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanții, G, T, și, împotriva Sentinței civile nr. 3712 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S-M și PRIMARUL MUNICIPIULUI S-M, având ca obiect
litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și că prin însuși memoriul cuprinzând motivele de recurs s-a solicitat, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3712 pronunțată la data de 31.10.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, T, și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local S M și Primarul municipiului S
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Serviciului Public Poliția Comunitară înființată în baza hotărârii Consiliului Local nr. 32/2007.
Ordinele nr. 275/2002 și 496/2003 sunt date în aplicarea Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Prin Ordinul 496/2003 a fost modificată Anexa 1 la Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituții.
Din cele menționate mai sus rezultă că Ordinul 496/2003 nu se aplică personalului civil din instituțiile publice altele decât cele de apărare, ordine publică și siguranță națională, administrația publică locală nefăcând parte din structura Ministerului Administrației și Internelor, iar primăria este o structură ce funcționează în cadrul autorității publice locale.
Un act administrativ normativ emis de un ministru nu poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care este chemat să o aplice, deoarece prin aceasta ar adăuga la lege.
Dacă la adoptarea lor, Legea 138/1999 și Ordinul 275/2002, se adresează unei categorii limitate de salariați, printr-o modificare de ordin, sfera de adresabilitate a legii nu se poate extinde la funcționarii publici din administrația locală.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții, G, T, și solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul obligării pârâților la acordarea începând cu data de 1 iunie 2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă a indemnizației de dispozitiv (25% din salariul de bază) și a sporului pentru condiții de pericol deosebit (15% din salariul lunar de bază) iar pentru reclamanta acordarea indemnizațiilor începând cu data de 11 iunie 2008.
În motivare recurenții au arătat că soluția primei instanțe este greșită art.9.2 și 31.1 din Ordinul nr.496/2003 prevede expres indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice iar aceasta rezultă și din dispozițiile art.47 și art.13 din Legea nr.138/1999.
Mai arată recurenții că soluția este greșită și din perspectiva că nu s-a avut în vedere atribuțiile pe care le au așa cum rezultă din fișa postului, atribuții ce conduc la concluzia asimilării cu personalul din instituțiile de ordine publică și siguranță cu atât mai mult cu cât primăria este o structură în cadrul MIRA.
Totodată arată recurenții că instanța nu a avut în vedere nici hotărârile vizând acordarea drepturilor altor persoane, deciziile date în luna aprilie prin care s-a acordat sporul dar care ulterior a fost retras abuziv.
În fine mai arată recurenții că procedând la respingerea acțiunii instanța a nesocotit cele rezultate din interpretarea dispozițiilor OG nr.137/2000, a Directivelor CE 2000/43/CE, 2000/78/CE, OG nr.63/2003 și Legii nr.371/2004 în contextul cărora rezultă că au atribuții și activități de ordine publică iar ca atare sunt îndreptățiți în a beneficia de sporurile solicitate.
Analizând argumentele aduse, prin prisma probelor dosarului, a normelor juridice incidente, a art.304 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Actul invocat în susținerea pretențiilor intimaților respectiv ordinul emis de către MAI a fost dat în considerarea dispozițiilor legii de salarizare și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și pentru acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Acest din urmă act normativ (Legea nr. 138/1999) reglementează salarizarea a două categorii de personal, cel militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții și anume instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Se poate așadar constata chiar din titlul legii că doar cele două categorii de personal ce sunt încadrate în instituțiile precizate, respectiv apărare, ordine publică și siguranță națională, pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către acest act normativ.
Recurenții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ-teritoriale organizate ca atare și nu în cadrul uneia din instituțiile mai sus menționate, context în care nu pot fi primite susținerile acestora referitor la acordarea primei evocate.
Desigur, se susține de către recurenți că temeiul cererii îl constituie ordinul emis de, însă se omite a se avea în vedere că în conformitate cu Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice se publică în Monitorul Oficial. Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior nu au fost publicate în Monitorul Oficial, încât așa cum corect a reținut și prima instanță, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
În plus, nu trebuie omis că prin ordinul arătat, în mod nejustificat s-a extins sfera de aplicare a legii, adăugând la aceasta și în condițiile în care potrivit art. 76 din Legea nr. 24/2000 ordinele și instrucțiunile trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot să conțină soluții care să contravină acestora.
Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002, anterior celui reținut de recurenți, se adresează unei categorii limitate de salariați, așa încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ, nu poate fi extinsă sfera de admisibilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală. Or, în aceste circumstanțe, dat fiind caracterul limitat sub aspectul persoanelor cărora se adresează, a legii nr. 138/1999, limitarea făcută de recurenți la aplicarea categoriilor de personal din Ordinul nr. 496/2003 nu poate fi primită.
În sensul corect, trebuie înțeles că personalul civil al instituțiilor de apărare, ordine publică și siguranță națională și numai cel din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere în adoptarea Legii nr. 138/1999 beneficiază de spor de dispozitiv, spor de condiții de pericol deosebit nu și alte categorii din alte unități.
Evident, se susține că în condițiile neacordării se creează o discriminare. Această susținere, de asemenea nu poate fi reținută, deoarece salarizarea diferită este determinată de condiții de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Nici susținerile privind practica judiciară nu pot fi primite ca motiv de admitere aar ecursului întrucât acordarea unor drepturi se face pe baza respectării legii, ori așa cum s-a arătat legea are în vedere doar anumite categorii de personal.
Prin urmare constatând că nu sunt motive întemeiate, că în raport de dispozițiile legii soluția primei instanțe este temeinică și legală, Curtea în baza art.312 pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 va da o soluție de respingerea a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, T, șiîmpotriva sentinței civile nr. 3712 din 31.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//2 ex./12.03.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Floarea Tămaș Mirela Budiu
