Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 948/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 948
Ședința publică din 11 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta -- - reprezentată de Filiala M - Agenția B-M, împotriva Sentinței civile nr. 3679 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei de la ora 1530se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este insuficient timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, lipsind diferența la taxa judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei, nu este timbrat fondul cauzei, lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 39 lei și timbrul judiciar de 0,30 lei, precum și că prin însuși memoriul cuprinzând motivele de recurs s-a solicitat, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se mai menționează că la data de 24 februarie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice B-M, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
În dimineața acestei zile, 11 martie 2009, sosit la dosarul cauzei, prin registratura instanței, un înscris din partea reclamantei recurente -- intitulat "Concluzii", însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente fondului cauzei, în sumă de 20 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3679 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității și capacității procesuale a AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN - FILIALA M - B M, pentru reprezentarea reclamantei, invocate din oficiu și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta reprezentată de Automobil Clubul Român - Filiala M - BMî mpotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice BMa vând ca obiect contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în principiu, că reclamanta s-a adresat Administrației Finanțelor Publice B M cu o prima cerere de restituire a taxei de prima înmatriculare în data de 06.06.2008, iar răspunsul primit a fost negativ, motiv pentru care a introdus prezenta acțiune.
Prin întâmpinare, s-a susținut de către pârâte că reprezentarea reclamantei de către Automobil Clubul Român Filiala M - Agenția BMe ste nelegală.
Astfel, potrivit Statutului, adoptat la 04.04.2004, filialele județene nu au personalitate juridică, ceea ce înseamnă că nu au exercițiul drepturilor procesuale pentru ca să poată sta în judecată potrivit art. 42 Cod procedură civilă. Nici unitatea cu personalitate juridică nu putea confirma introducerea acțiunii de către filiala sa fără personalitate juridică, deoarece obiectul de activitate al nu este acela de angaja litigii de contencios fiscal pentru membrii săi. Contractul de asistență juridică aflat la dosar a fost încheiat între avocat și Filiala Ma A.
Nu există mandatul persoanei fizice pentru introducerea acțiunii, care să fi fost dat avocatului sau filialei. Un astfel de mandat nici nu putea fi dat deoarece contribuabilul persoană fizică nu este membru, nu a dovedit această calitate, urmând ca doar în viitor să o dobândească, potrivit susținerilor reclamantei.
Persoanele juridice au o capacitate procesuală de exercițiu determinată de obiectul lor de activitate, ceea ce în acest caz a fost depășit. Acordarea de consultanță și angajarea unui proces pentru un nemembru este o prestare de servicii care depășește Statutul
Faptul că Filiala M a emis un "comunicat" depus în copie la dosar, prin care anunța că cei interesați "pot mandata" R - Filiala M, să le reprezinte în demersurile judiciare necesare pentru restituirea taxei de primă înmatriculare, nu înseamnă că această mandatare poate fi făcută altfel decât cu respectarea condițiilor cerute de lege.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a reținut lipsa de capacitate procesuală de folosință și de exercițiu pentru Filiala R M, a respins acțiunea pe excepție, considerând însă că prevederile art. 137 Cod procedură civilă nu o împiedică să analizeze și pe fond acțiunea formulată de reclamantă. Nu există "plus petit" dacă instanța pe lângă excepții examinează și fondul, textul de lege creează pentru instanța fondului un regim de favoare în a examina sau nu și fondul cauzei, după ce în prealabil a admis excepții care fac de prisos o astfel de cercetare, de care instanța poate sau nu să profite.
S-a susținut, de asemenea, că acțiunea nu este întemeiată nici pe fond, pentru următoarele considerente:
Majoritatea obiecțiunilor reclamantei legate de efectele nr.OUG 50/2008 aparțin contenciosului-constituțional. Instanța de drept comun nu are nici o competență în a stabili dacă Codul d e procedură fiscală se putea modifica prin Ordonanță de urgență sau putea fi modificată numai prin lege și nici dacă conține dispoziții contrare principiului neretroactivității legii civile sau că ar fi discriminatorie.
În conformitate cu prevederile art. 115 (5) din Constituția României republicată, Ordonanța de Urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Aceste cerințe legale sunt îndeplinite, motiv pentru care tribunalul nu poate înlătura din motivarea sentinței dispozițiile Ordonanței respective.
Problema esențială pentru soluționarea cauzei este de a stabili dacă se poate pune semnul egalității între taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 214/1-214/2 Cod Fiscal, în prezent abrogate începând din 1 iulie 2008 și taxa de poluare reglementată de nr.OUG 50/2008 care a abrogat prevederile din Codul fiscal privind taxa deprimă înmatriculare.
Tribunalul a considerat că nu este în discuție una și aceeași taxă, sub denumiri diferite, chiar dacă adoptarea taxei de poluare a fost determinată de criticile aduse cu privire la aplicarea taxei de primă înmatriculare.
Împrejurarea că taxa de poluare nu a fost stabilită în sarcina tuturor contribuabililor care au în proprietate autoturisme, ci numai în sarcina acelora care le-au dobândit cu începere din 1 ianuarie 2007, de când a intrat în vigoare taxa de primă înmatriculare, chiar dacă apare discriminativă, nu constituie în sine un argument pentru a asimila taxa de primă înmatriculare cu taxa de poluare.
Prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene este inclus la capitolul 2 intitulat "Dispoziții fiscale". Textul prevede că: "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare".
ce în art. 11 din Ordonanță se prevede restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea Ordonanței, nu se poate susține că legiuitorul nu a recunoscut că aplicarea taxei de primă înmatriculare a fost greșită. Faptul că s-a ales ca modalitate de stingere a obligației de restituire, compensarea, nu înseamnă o încălcare a drepturilor contribuabilului. Faptul că datoria contribuabilului cu titlu de taxă de poluare, s-a stabilit retroactiv, cu începere din 1 ianuarie 2007 nu face ca prevederile art. 11. din nr.OUG 50/2008 să fie inaplicabile ci constituie, eventual un motiv de contencios constituțional.
Având în vedere cele de mai sus acțiunea a fost respinsă, atât pe motive de excepție, cât și pe fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei, obligarea intimatelor la 3.006 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond în soluționarea excepției cât și a fondului cauzei este nelegală. Astfel, se afirmă că în speță este vorba de greșita aplicare a legii în materia dreptului de a se adresa justiției prevăzut de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de la amendată prin Protocoalele nr. 3/1970. 5/1971 și 8/1990 și completată prin Protocolul nr. 2 din 1970 cât și de art. 21 din Constituția României.
Analizând recursul declarat de către reclamanta prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost învestită apare ca fiind formulată de către reclamanta, reprezentată de către AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN - FILIALA M, prin avocat, împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare încasată de către organele fiscale în temeiul art. 2141și urm. pr.fiscală, urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei. De asemenea, vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea acțiunii, se susține că reclamanta dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României, după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Înscrisurile existente la dosar relevă împrejurarea că acțiunea în contencios administrativ este semnată de reclamantă prin intermediul avocatului, al cărui contract de asistență juridică a fost încheiat de către - Filiala
Pentru a putea asigura părții realizarea interesului urmărit prin promovarea prezentei acțiuni se impune lămurirea unor chestiuni prealabile. Acestea vizează mandatul avocatului semnatar al acțiunii, capacitatea procesuală a - Filiala M în raport de activitatea desfășurată în prezenta speță, calitatea în care aceasta a acționat și nu în ultimul rând aplicabilitatea prevederilor art.90 din Tratatul.
Probele existente la dosar, depuse de către părți cu prilejul soluționării cauzei în primă instanță, nu sunt în măsură să lămurească aspectele anterior menționate, însă, deși s-a încercat suplimentarea probațiunii în acest sens de către instanța de recurs acest lucru nu a fost posibil.
S-a reușit suplimentarea probațiunii scrise prin depunerea Statutului, a copiei carnetului de membru al reclamantei și a unei chitanțe despre care se susține că ar dovedi cheltuielile de judecată ocazionate.
Însă, pentru a lămuri o problemă esențială a cauzei respectiv mandatul acordat de către reclamant pe seama avocatului semnatar al acțiunii în contencios administrativ se impunea audierea reclamantei (care nu a fost citată niciodată), probă care este incompatibilă cu faza procesuală în care ne aflăm respectiv cea a recursului.
În acest sens și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a compărea în persoană în fața instanței este recunoscut și în materie civilă mai ales în situațiile în care este relevant pentru luarea deciziei ori soluționarea cauzei - aprecierea conduitei părții (Cauza Muyldermans contra Belgia, plângerea nr. 1.217/86)
În aceste condiții, Curtea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 fraza finală pr.civ. astfel că se impune casarea hotărârii instanței de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că modificarea hotărârii nu este posibilă, întrucât este necesară administrarea de noi probe.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța de fond va analiza toate excepțiile invocate de părți, iar dacă va aprecia că acestea sunt neîntemeiate, va păși la soluționarea fondului cauzei.
Astfel, instanța de fond va verifica dacă există mandatul reclamantei către avocatul semnatar al acțiunii de contencios administrativ, prin audierea acesteia, urmând a stabili fără echivoc dacă acesta a fost dat iar dacă a fost dat cui anume. Apoi, odată lămurit acest aspect, instanța va analiza capacitatea procesuală a - Filiala M, pornind de la titularul acțiunii în contencios administrativ în concordanță cu principiul specialității capacității acestei entități și a atribuțiilor sale evidențiate de statut.
Ulterior acestui moment, dacă se va aprecia că excepțiile invocate nu sunt întemeiate, instanța de fond va proceda la soluționarea fondului cauzei în raport de finalitatea urmărită de reclamantă. De aceea, se va solicita reclamantei să facă dovada incidenței prevederilor art. 90 din Tratatul prin depunerea înscrisurilor care să dovedească existența unei alte înmatriculări într-unul din statele membre anterior momentului achiziționării sale de către reclamant.
Nu în ultimul rând, cu prilejul rejudecării se vor verifica cheltuielile de judecată ocazionate reclamantei cu derularea prezentului litigiu. În fața instanței de recurs, avocatul Tr. a susținut că sumele nu au fost achitate de către parte ci că au fost "declarat ca încasate", iar cuantumul onorariului său nu poate fi modificat de către instanță, întrucât "art. 274.pr.civ. este caduc" odată cu înlăturarea tabelelor minimale.
Nu trebuie ignorată cu prilejul soluționării cauzei nici jurisprudența constantă a Astfel, este cunoscut faptul că Curtea a statuat că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,2003).
De altfel, Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980,), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994 și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat, iar în temeiul art. 312 alin. 1 și 3.pr.civ. îl va admite, va casa hotărârea recurată și va trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - reprezentată de AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN - FILIALA M - BMî mpotriva sentinței civile nr. 3.679 din 29 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța - - | JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș Mirela Budiu - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - |
Judecători:Eleonora Gheța, Floarea Tămaș Mirela Budiu
