Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 944/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 944
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenții - reclamanți, G, G, G, G, A, împotriva sentinței civile nr. 175 CA din 7 aprilie 2009,pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat cu delegație la dosar pentru toți recurenții - reclamanți lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 20 octombrie 2009 s-a depus la dosar din partea intimatului Ministerul Administrației și Internelor întâmpinare,la data de 20.10.2009 s-a depus întâmpinare din partea intimatului Inspectoratului General al Poliției Române, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, iar potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997 este scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Dispune atașarea la dosar a dovezii de comunicare sentinței recurate, dovadă atașată din eroare la dosarul nr- din aceeași ședință de judecată.
Avocat -. depune la dosar dovada calității de reprezentant pentru toți recurenții - reclamanți, arată că i-au fost comunicate întâmpinările și nu are de formulat cereri.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Av. G, având cuvântul pentru recurenții - reclamanți solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, -, HG, -, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții I, și J obligarea acestora la:
- plata majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007 în raport de nivelul din luna dec 2006; cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007; cu 11 % începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna septembrie 2007 și în viitor; - indexarea sumelor datorate începând cu ianuarie 2007 - plata dobânzilor legale aferente sumelor datorate, potrivit G 9/2000 - efectuarea de mențiuni corespunzătoare în evidențe - alocarea de către MFP de fonduri necesare executării acestor obligații. În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții sunt polițiști angajați ai Ministerului Administrației și Internelor și își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean N, având calitatea de funcționari publici cu statut special.
Legea nr.237/2007 pentru aprobarea G nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale ce se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificând art.39 din ordonanță, a prevăzut acordarea de majorări salariale, în cotă de 5%, începând cu data de 1.01.2007, în raport de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1.04.2007 în raport cu nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, pentru toți funcționarii publici.
S-au invocat și dispozițiile art.16 din Constituția României, care stipulează că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și alte discriminări, art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări dar și Carta Socială Europeană ratificată prin Legea nr.74/199, care în art.4 prevede că există obligația garantării unei salarizări suficiente pentru asigurarea unui trai decent.
În drept reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 232/2007, OG nr. 10/2007, Legea nr.188/1999 și OG nr. 6/2007.
Prin sentința civilă nr. 175/CA/07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a Inspectoratului general al Poliției Române, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată, față de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului N și Ministerul Administrației și Internelor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Art. 20 al aceluiași act normativ precizează că, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome.
Potrivit acestor prevederi, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la. propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Având în vedere faptul că în speță raportul de serviciu a fost încheiat între reclamanți pe de o parte și instituția în care își desfășoară activitatea pe de altă parte, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
În același context, s-a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la Inspectoratul General al Poliției Române având în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr.218/2002 și art. 21 alin. 3 din Legea 500/2002.
S-a apreciat că argumentele invocate în sprijinul excepției de inadmisibilitate a acțiunii nu pot fi primite, având în vedere natura drepturilor invocate de către reclamanți și temeiul de drept invocat în petitul acțiunii, mai mult, analiza pretențiilor acestora nefiind condiționată de îndeplinirea unei proceduri prealabile.
Pe fondul cauzeitribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici cu un statut special, desfășurându-și activitatea în cadrul P N, fiind salarizați potrivit Legii 492/2006 privind aprobarea G 57/2006 privind modificarea G 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
S-a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002, dispozițiile acesteia se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Neprevederea în legea specială de salarizare polițiștilor majorărilor salariale solicitate nu are caracterul unei discriminări față de celelalte categorii de salariați care beneficiază de un asemenea drept.
Principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situații egale legea trebuie să cuprindă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Pentru a exista discriminare, este necesar ca deosebirea să se aplice în mod nejustificat unor persoane aflate în situații identice sau analoage.
Or, în speță este vorba de categorii diferite de salariați, pentru fiecare în parte îndemnizația sau salariul fiind stabilite de legiuitor în funcție de complexitatea și răspunderea funcției, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții, sau de alte criterii.
Personalul salarizat în baza actelor normative mai sus menționate a beneficiat de o majorare salarială ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare a funcțiilor, conform Legii nr.491/2006, fiind de competența legiuitorului, stabilirea de salarii diferite pentru activități diferite, precum și momentul, modul sau cuantumul modificării salariilor pentru fiecare categorie de personal în parte.
Față de cele de mai sus s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Inspectorul de Poliție al Județului N și Ministerul Administrației și Internelor, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții:, -, HG, -, -, care au susținut că soluția instanței de fond este rezultatul unei greșite aplicări a legii.
Recurenții au arătat că dispozițiile nr.OG 6/2007 și nr.OG 10/2007, privind creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 tuturor categoriilor de funcționari publici sunt imperative și li se aplică și lor, având în vedere și dispozițiile art. 16 din Constituția României.
Au mai invocat recurenții - reclamanți practica altor instanțe judecătorești, care au considerat întemeiate cereri cu același obiect.
Intimata - pârâtă Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că dispozițiile legale incidente au fost corect interpretate și aplicate de instanța de fond, în acord cu cele dispuse și de Curtea Constituțională prin Decizia 819/03 iulie 2008, publicată în Monitorul oficial nr. 537/16 iulie 2008.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată nefondat recursul reclamanților, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Instanța de fond a stabilit în mod corect că față de calitatea pe care o au reclamanții, de funcționari publici cu statut special, în cadrul N, salarizarea lor este reglementată de Legea 492/2006, privind aprobarea nr.OG 57/2006, de modificare a OG38/2003 (privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor).
Potrivit art. 78 alin. (1) din legea 360/2002, "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii 188/1999...în măsura în care nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului".
Salarizarea și celelalte drepturi ale polițiștilor sunt reglementate de nr.OG 38/2003.
Ca urmare, drepturile bănești solicitate prin acțiune, fiind drepturi de natură salarială, acestea nu pot fi examinate decât prin prisma reglementărilor speciale (respectiv OG 38/2003 modificată), fără a se putea reține incidența reglementărilor generale prevăzute de Legea 188/1999, OG 6/2007 și OG 10/2007, în aplicarea principiului "specialia generalibus derogant".
În mod corect instanța de fond a apreciat că nu se poate reține existența unei discriminări a reclamanților în raport cu alte categorii de funcționari publici, un argument în plus, în sprijinul acestei soluții fiind și Decizia 818/03 iulie 2008 a Curții Constituționale, care a statuat că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În ce privește practica judiciară a altor instanțe în aceeași materie, curtea reține că în sistemul judiciar rămâne practica juridică nu constituie izvor de drept, astfel că nici acest motiv nu poate fi reținut pentru admiterea recursului.
Constatând că prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, iar motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă sunt neîntemeiate, curtea, în raport de dispozițiile art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ formulat de recurenții - reclamanți, G, G, G, G, A, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură G din R, str. -. 8,. 10, județul N împotriva sentinței civile nr. 175/CA din 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B, P-ța nr. 1A, Sectorul 1, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B,-, Sectorul 5, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE B,-, Sectorul 5 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2009.
Pt. Președinte, - - -- PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Pt. Judecător, - -- PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - |
Grefier, |
Red. red. tehnored. 7 ex. 25 nov.
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
