Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 936/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 936
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâta SC - DIRECȚIA SILVICĂ S împotriva sentinței civile nr. 318 din 23 martie 2009,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat intimatul-reclamant, reprezentat de avocat,lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 28 oct.2009 s-au depus la dosar din partea intimatului- reclamant copia sentinței civile nr. 2093 pronunțată de Tribunalul Suceava la data de 21.08.2008 și adresa nr. 6491/5.10.2009 emisă de Ocolul Silvic, la aceeași dată s-au depus din partea recurentei-pârâte sentința civilă nr. 2093 din 21.08.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, decizia nr. 36 din 15.01.2009 a Curții de Apel Suceava și Regulamentul intern, după care avocatul, pentru intimatul-reclamant. arată că nu mai are cereri.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Av., având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate. În combaterea motivelor de recurs arată că și recurenta recunoaște că pentru a se desface contractul de muncă trebuie să existe tăieri nejustificate la data controlului mai mari de 15m3. Au fost 2 controale la un control s-au găsit tăieri de 63, iar la al doilea s-au găsit tăieri de 123deci la ambele controale sunt sub 153. Instanța este obligată să țină seama de motivele invocate în decizia de desfacere a contractului de muncă și nu se poate face o extindere a acestora. Se impută intimatului 183de lemn de la două controale.
Un alt motiv se referă la tăieri ilegale de lemn cu instrumente de marcat false și se impută intimatului că nu a supravegheat acest lucru. Orice dezlegare dată este prin dispozitiv, iar la fond se admite în parte acțiunea în daune și intimatul este obligat să plătească cca. 500 lei. La dosar s-a depus o hotărâre care în considerente se arată că prejudiciul ar fi de cca. 2000 lei dar acesta ar fi acoperit de garanția intimatului. S-a făcut în schimb dovada că intimatul și-a ridicat garanția. Instanța nu hotărăște prin considerente ci prin dispozitiv în numele legii. Ar fi incorect și în dauna dreptului la apărare al unei părți care este pus în fața unui act jurisdicțional să vină în recurs și să se adauge.
Intimatul are 30 de ani de activitate în domeniul forestier și grav este că la baza desfacerii contractului de muncă stă raportul întocmit de șeful ocolului silvic . Nu s-a observat la fond că la data de 13.11.2005 inginerul solicită a se formula o plângere penală care, prin soluție, stabilește că marcarea arborilor s-a făcut cu e autentice, iar aceste e se află numai în posesia șefului de ocol silvic respectiv . Intimatul a avut probleme medicale și a lipsit o perioadă mai mare de timp. Se poate trage concluzia că intimatul a fost acuzat pe nedrept și că este vorba de o coalizare a unor persoane împotriva acestuia, dovadă care se face și prin cererea de strămutare a dosarului. că Direcția Silvică este într-o culpă gravă. Raportul de expertiză concluzionează din toate punctele de vedere. Invocă pg.132 - decizia de desfacere a contractului de muncă - este dată pentru fapte din anul 2005, dar în fișa de apreciere calificativul intimatului pe același an este de "foarte bine", sunt lucruri diametral opuse. Pe perioada concediului de boală a intimatului organul de conducere nu a luat nici o măsură de înlocuire a acestuia. Fără cheltuieli de judecată.
La solicitarea instanței av. face precizarea că hotărârea comisiei de disciplină nr. 207/2005 a fost contestată la Direcția Silvică care a dat soluție de respingere motiv pentru care intimatul s-a adresat instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
Curtea
deliberând
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Suceava reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Romsilva - Direcția Silvică S, anularea deciziei nr. 23/13.01.2006 emisă de pârâtă, reintegrarea pe postul avut anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit pe perioada desfacerii contractului de muncă.
Prin cererea depusă pentru termenul din 9.03.2006, reclamantul și-a completat acțiunea cu un capăt de cerere subsidiar, solicitând să se dispună înlocuirea măsurii cu o altă sancțiune disciplinară prevăzută la art. 48 alin. 2 lit. a - f din Ordonanța Guvernului nr-. La stabilirea sancțiunii, angajatorul nu a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 48 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 59/2000.
Prin încheierea de ședință din 22.06.2006 a Tribunalului Suceava au fost respinse excepțiile prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare și a nulității absolute a deciziei contestate, în considerentele acestei hotărâri reținându-se că termenul de 6 luni a fost respectat, iar în privința înlăturării apărărilor de către pârâtă, aspectele invocate de reclamant pot fi probate și analizate prin acțiunea promovată.
Prinsentința civilă nr. 2596/02.07.2007 a Tribunalului Suceavaacțiunea a fost admisă așa cum a fost formulată, reținându-se în considerente că, având în vedere documentele și raportul de expertiză depuse în cauză, pârâta nu a aplicat corect art. 25 alin. 2 din Regulamentul pentru paza fondului forestier care prevede aplicarea sancțiunii de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă în cazul producerii unui prejudiciu de peste 3 ori mai mare decât retribuția lunară și nici art. 59 al contractului individual de muncă, care prevede această sancțiune în cazul producerii unor tăieri ilegale reținute în sarcina pădurarului mai mari de 15 mc la un control și mai mari de 30. pe tot anul. De asemenea, s-a reținut că reclamantul nu și-a neglijat sarcinile de serviciu, acesta fiind la curent cu existența tăierilor ilegale de arbori din canton și cu existența unor marcări false în 77 E și a 90 B pe care le-a constatat din proprie inițiativă și în urma activităților de control efectuate.
Împotriva hotărârilor de mai sus, formulat recurs doar pârâta. Prin decizia civilă nr. 1651/15.11.2007 a Curții de Apel Suceava a fost admis recursul pârâtei și casată sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În considerentele deciziei s-a reținut, în principiu, că raportul de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă impunându-se a fi coroborat și cu restul probelor administrate în cauză, precum și susținerile părților. Instanța de recurs a constatat că instanța de fond și-a întemeiat exclusiv soluția pe concluziile raportului de expertiză silvică fără a face referire la restul probelor administrate în cauză și la valoarea acestora, a motivelor pentru care le-a înlăturat.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- a Tribunalului Suceava, fiind ulterior strămutată de către J la Tribunalul Bacău.
La Tribunalul Bacău cauza a fost inițial înregistrată la Secția comercială și de contencios administrativ sub nr-; prin încheierea din 3.10.2008 tribunalul a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la Secția civilă, ca litigiu de muncă, unde a fost înregistrat sub nr-. La rândul său, prin încheierea din 21.11.2008, Tribunalul Bacău - Secția civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Secția comercială și de contencios administrativ. Astfel, cauza a fost din nou înregistrată la această din urmă secție, sub nr-.
Prinsentința civilă nr. 318/23.03.2009Tribunalul Bacăua admis acțiunea; a dispus anularea deciziei nr.23713.01.2006 emisă de pârâtă și reintegrarea reclamantului pe postul avut anterior emiterii deciziei nr. 23/2006; a obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea drepturilor salariale cuvenite de la desfacerea contractului de muncă și până la reintegrarea sa.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 23 din 13.01.2006 emisă de pârâtă în baza Hotărârii nr. 207/30.11.2005, a raportului nr. 208/30.09.2005 a Consiliului de Disciplină a Direcției Silvice S și a răspunsului nr. 27517/12.01.2006 al Directorului Direcției Silvice S, s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului cu "desfacerea disciplinară contractului individual de muncă" în temeiul art. 61 lit. a) raportat la art. 264 alin.1 lit. f) din Codul Muncii, art. 48 alin.21 lit. g) din OUG nr. 59/2000 aprobată cu modificări prin Legea nr. nr. 427/2001 și art. 59 lit. a) și lit. e) raportat la art. 100 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 3163/02.06.2005 pentru următoarele abateri disciplinare:
- de la începutul anului 2005 până la data de 28.07.2005, în cantonul gestionat de reclamant s-au constatat tăieri ilegale de arbori în volum de 364,019. din care nu a justificat un volum de 18,451.;
- slabă preocupare și dezinteres pe linie de pază a fondului forestier, ceea ce a determinat tăierea ilegală a cantității de 354,568.c material lemnos, marcat cu dispozitive false și transportul acestuia fără drept;
- incompatibilitatea ce survine ca urmare a faptului că fiul său exploatat masă lemnoasă din partizi constituite pe raza cantonului reclamantului.
S-a mai reținut că reclamantul a încălcat prevederile art. 19 lit. b) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 3163/2005 și Regulamentul de pază a fondului forestier.
În Hotărârea nr. 207/30.11.2005 a Consiliului de disciplină al Direcției Silvice S s-a reținut că cei 18,451 mc nejustificați de material lemnos au fost constatați în urma adouăcontroale respectivunul parțialnr. 1933/20.04.2005, când nu s-au justificat6,005. șiunul de fondde primăvară nr. 257/02.06.2005, când nu s-au justificat12,446 mc, valoarea totală a materialului lemnos nejustificat fiind de975,7405lei. De asemenea, în hotărâre s-a reținut că în raza cantonului gestionat de reclamant a fost utilizat undispozitiv fals de marcarea unor arbori, care ulterior au fost exploatați și transportați, fără ca reclamantul să constate la timp folosirea acestui dispozitiv fals și transportul fără drept a materialului lemnos rezultat din tăierea ilegală. Față de acest aspect în hotărâre se concluzionează că reclamantul a avut o slabă preocupare pe linie de pază a fondului forestier care alături de problemele sale personale au determinat ca de la începutul anului 2005 și până la data hotărârii în cantonul reclamantului să se constate tăieri ilegale de arbori în volum de 364,019.c din care nejustificați 18,451 mc, iar restul de 345,5768 mc justificați prin infracțiuni. În aceeași hotărâre s-a mai reținut că în cantonul gestionat de reclamant au fost adjudecate la licitație de către, al cărui acționar este fiul său, fiind astfel încălcate flagrant prevederile art. 40 alin. 3 din OUG nr.59/2000 privind statutul personalului silvic, modificată și aprobată prin Legea nr. 427/2001.
Obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză efectuat în cauzănu sunt fondate. Tribunalul Suceava a numit un expert din B ( ), dar care după mai multe termene a fost înlocuit datorită numărului de expertize pe care acestea le avea în lucru. Abia ulterior Tribunalul Suceavaa numit singurul expert silvic din S, respectiv, cu care pârâta nu a fost de acord întrucât a fost angajatul său. Având în vedere natura cauzei ce reclamă celeritate, motivul nepertinent invocat de pârâtă și faptul că este de notorietate că la nivelul țării sunt foarte puțini experți tehnici de specialitate silvică, iar prin numirea unui expert dintr-un alt județ s-ar fi întârziat și mai mult soluționarea cauzei, se apreciază că nu s-a justificat vreo vătămare pentru a atrage nulitatea expertizei pentru acest motiv. Cât privește celelalte obiecțiuni formulate, se constată că, într-adevăr, unele din răspunsurile formulate de expert exced atribuțiilor sale, dar aceasta nu s-a datorat relei credințe pe care pârâta susține că ar fi manifestat-o, ci modului general în care au fost formulate obiectivele de către reclamant și pe care instanța nu le-a cenzurat și nici pârâta nu a solicitat a fi precizate. Astfel, expertul s-a străduit să dea cât mai multe informații instanței privind obiectul cauzei unele dintre acestea nefiind doar de natură tehnică, ci fiind aprecieri care intrau în atribuțiile instanței.
Pe de altă parte, trebuie observat că datorită înscrisurilor depuse în rejudecare de reclamant, respectiv decizia civilă nr. 36/15.01.2009 a Curții de Apel Suceava și adresa nr. -/11.04.2007 emisă de către Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, efectuarea unui alt raport de expertiză era inutil în cauză. Astfel, prin cele două înscrisuri se răspunde unor aspecte legate de obiectul cauzei și care ar fi necesitat părerea unui expert. Din decizia civilă nr. 36/2009 a Curții de Apel Suceava rezultă că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că prejudiciul creat de reclamant pârâtei nu a fost de 6.675,68 lei așa cum a susținut pârâta ci numai de 2707,28 lei din care neachitat 541,05 lei, iar din adresa nr. -/11.04.2007 emisă de Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale rezultă că ul folosit la marcarea arborilor despre care în hotărârea Comisiei de Disciplină se susține că ar fi fost tăiați ilegal, utilizându-se dispozitive false, era unul autentic și pentru care pârâta a înaintat adresă oficială Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, în vederea stabilirii persoanei care l-a folosit și a perioadei de folosire, reclamantul neavând în gestiune de marcat.
Abaterea disciplinară care a cântărit cel mai mult la stabilirea sancțiunii, așa cum se confirmă și prin întâmpinarea depusă de pârâtă, a fost aceea a încălcării de către reclamant a dispozițiilor art. 40 alin. (3) din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, respectiv faptul că fiul reclamantului exploatat masă lemnoasă din raza cantonului său. Pentru a fi îndeplinit cazul de incompatibilitate prevăzută de art. 40 alin(3) din OUG nr. 59/2000 reclamantul și fiul său ar fi trebuit sălocuiască și să gospodărească împreună. Ori înscrisurile de la dosar, respectiv fișa fiscală din anul 2000 și copii buletin identitate eliberat în anul 2002 nu sunt concludente în acest sens, fiind cu mult timp anterioare datei (anul 2005) la care firma fiului reclamantului a exploatat material lemnos în cantonul său.
Pârâta a mai reținut în sarcina reclamantului săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 59 lit. e) din Contractul Colectiv de Muncă constatând în aceea că paguba imputabilă reclamantul a fost de peste 15 mc. Dar, așa cum arată chiar pârâta înîntâmpinareaceastă pagubă trebuie să fie înregistrată la o inspecție, iar în cazul reclamantului cei aproximativ 18 mc au fost înregistrați în urma a două controale. De asemenea, nu s-a reținut în sarcina reclamantului vreo abatere disciplinară raportată la valoarea pagubei, despre care face vorbire reclamantul în acțiune, iar pârâta în întâmpinare susține că nici nu există vreo prevedere în Regulamentul de pază în acest sens.
În ceea ce privește abaterea disciplinară constând în slaba preocupare a reclamantului pe linie de pază, dezinteresul acestuia față de utilizarea în raza cantonului său de dispozitive false care au condus la o pagubă de 345,568 mc, se constată că și această faptă a fost reținută în mod neîntemeiat având în vedere că ul de marcaj al arborilor tăiați a fost unul autentic și nu fals ceea ce a fost de natură să se reclame o pagubă mai mare decât cea reală și în același timp neimputabilă reclamantului.
Se are în vedere și faptul că la stabilirea sancțiunii nu s-a ținut seama u nici circumstanțele subiective si obiective incidente in cauza, respectiv că reclamantul a fost bolnav în perioada de referință, iar o altă persoana i-a ținut locul, că lipsurile constatate s-au produs pe timpul iernii, că reclamantul fusese apreciat cu calificative de bine și foarte bine pentru activitatea desfășurată în aceeași perioadă.
În termen legal împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Bacău, pârâtaDirecția Silvicăa formulat prezentulrecursîn motivarea căruia, după reluarea situației de fapt care a determinat sancționarea disciplinară a reclamantului, a arătat următoarele:
Elementele de fapt și de drept care au fost reținute pentru aplicarea sancțiunii disciplinare ar fi trebuit să ducă la menținerea deciziei nr. 23/13.01.2006, chiar în lipsa unei noi expertize, așa cum s-a dispus de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 1651/2007.
Deși dispozițiile instanței de control judiciar sunt obligatorii pentru instanța de fond în ceea ce privește necesitatea administrării unor probe - expertiză pe care a solicitat-o pentru evitarea inducerii unor false reprezentări a stării de fapt prin raportul de expertiză subiectiv și întocmit cu vădită rea-credință - cu ocazia rejudecării fondului această probă nu s-a administrat. În consecință, hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, bazându-se în exclusivitate pe concluziile aceluiași raport de expertiză, deși Curtea de Apel Suceavaa reținut că raportul de expertiză nu este un mijloc absolut de probă, el trebuind să fie coroborat cu întreg probatoriul, că expertul a fost desemnat cu încălcarea art. 202 din Codul d e procedură civilă, direcției silvice fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.
Deși, Tribunalul Bacăua reținut că răspunsurile expertului excedează atribuțiilor sale, totuși a pronunțat hotărârea tocmai pe considerentul acelui raport de expertiză care ar fi trebuit să fie înlăturat.
Există o vădită neconcordanță între probele administrate și modul în care acestea au fost interpretate și valorificate de către instanță. astfel, deși s-a reținut că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în sarcina reclamantului s-a stabilit un prejudiciu de 2707,28 lei, corespunzător unui volum de 47,37 mc conform Ordinului ministrului nr. 537/18.11.2002 - deci de trei ori mai mare decât volumul de 15 mc ce constituie temei pentru desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă - totuși s-a dispus anularea deciziei nr. 23/13.01.2006 pe considerentul, total străin cauzei, că a rămas neachitată numai suma de 541.05 lei. După un astfel de raționament nu ar mai putea fi desfăcut disciplinar nici un contract de muncă al vreunui pădurar indiferent de volumul tăierilor în delict dacă acesta ar achita contravaloarea materialului lemnos. Un astfel de raționament este fals și contravine legislației și contractului colectiv de muncă care sancționează tăierile în delict nejustificate prin constatarea de infracțiuni și contravenții și nu valoarea sumei care nu poate fi recuperată de la pădurar.
Faptul că reclamantului i s-a reținut din garanțiile gestionare diferența dintre prejudiciul înregistrat, de 2707,28 lei și cel rămas neachitat, de 541,05 lei nu trebuia să conducă la soluția anulării sancțiunii întrucât răspunderea disciplinară este distinctă de cea materială.
Examinând hotărârea recurată în raport de criticile formulate în recurs, de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile în materie, curtea de apel constată următoarele:
Sancționarea disciplinară a reclamantului prin decizia nr. 23 din 13.01.2006 a fost emisă de recurentă - decizie care are la bază Hotărârea nr. 207 din 30.11.2005 a Consiliului de disciplină a Direcției Silvice S (hotărârea consiliului de disciplină fiind, de altfel singurul act care, potrivit art. 52 alin. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, este cenzurabil de către instanța de contencios administrativ; potrivit alin. 4 al art. 52 sancțiunea propusă se aplică doar după ce hotărârea rămasă definitivă după analizarea contestației/judecarea plângerii se transmite conducerii instituției/unității silvice la care își desfășoară activitatea cel care a săvârșit fapta incriminată; reclamantul nu a urmat această procedură, însă, întrucât acest aspect nu a fost pus în discuția părților încă de la declanșarea litigiului și nici nu a fost invocat de recurentă, nu poate influența soluția care urmează a se pronunța în acest recurs, dar explică motivul pentru care, la Tribunalul Bacău, cauza a fost trimisă de la Secția comercială și de contencios administrativ la Secția civilă și înapoi) - pentru următoarele abateri disciplinare:
- de la începutul anului 2005 până la data de 28.07.2005, în cantonul gestionat de reclamant s-au constatat tăieri ilegale de arbori în volum de 364,019 mc din care nu a justificat un volum de 18,451 mc;
- slabă preocupare și dezinteres pe linie de pază a fondului forestier, ceea ce a determinat tăierea ilegală a cantității de 354,568 mc material lemnos, marcat cu dispozitive false și transportul acestuia fără drept;
- incompatibilitatea ce survine ca urmare a faptului că fiul său, exploatat masă lemnoasă din partizi constituite pe raza cantonului reclamantului.
În drept au fost reținute dispozițiile art. 61 lit. a) raportat la art. 264 alin. 1 lit. f) din Codul Muncii, art. 48 alin. 21 lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 aprobată cu modificări prin Legea nr. 427/2001 și art. 59 lit. a) și lit. e) raportat la art. 100 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 3163/02.06.2005. Totodată, s-a reținut încălcarea de către reclamant a art. 19 lit. b) din Contractul colectiv de muncă nr. 3163/2005 și prevederile din Regulamentul de pază a fondului forestier, precum și împrejurarea că, "în timpul, cercetării disciplinare prealabile, salariatul a recunoscut faptele, dar motivele invocate nu pot fi admise în justificarea lipsurilor în gestiune constate".
Tăierile ilegale de arbori în volum de 364,019 mc- din care nejustificat este un volum de 18,451 mc - au fost constate în urma a două controale:
- controlul parțial nr. 1933/20.04.2005, efectuat în perioada 19-22.04.2006, în urma căruia s-a constatat un volum nejustificat de 6,005 mc - în valoare de 340,7565 lei - pentru recuperarea contravalorii căruia reclamantul a dat angajamentul de plată nr. 1934/22.04.2005;
- control de fond de primăvară nr. 2571/2.06.2005, efectuat în perioada 16-30.05.2005, în urma căruia s-a constatat un volum nejustificat de 12,446 mc - în valoare de 634,984 lei - valoare însușită de reclamant prin acceptul de plată nr. 2572/6.06.2005. Tăierile ilegale au avut loc în partizile 5091 - V, 90B și respectiv 1486 - V, 77E.
A rezultat un volum total nejustificat de tăieri ilegale de arbori de 18,5451 mc, în valoare de 975,74 lei.
În apărarea sa, reclamantul a invocat dispozițiile art. 25 din Regulamentul de pază aprobat prin Ordinul ministrului 15/1988. Potrivit acestor dispoziții, în cazurile în care pagubele produse fondului forestier constatate cu ocazia unei inspecții în cantonul silvic, nejustificate de pădurar, suntpână la3 retribuții lunare ale acestuia, persoana care efectuează inspecția este obligată să facă cercetările prealabile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 1/1970 și să propună dacă este cazul și aplicarea sancțiunilor disciplinare care se impun (alin. 1); dacă pagubele produse fondului forestier constatate cu ocazia unei inspecții în cantonul silvic, nejustificate de pădurar, suntpeste3 retribuții lunare ale acestuia, după efectuarea cercetării prealabile, Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii analiza și propunea conducerii unității, desfacerea contractului de muncă al persoanei vinovate, în condițiile art. 130 lit. e) sau f) din Codul Muncii. Se constată că ceea ce reglementează art. 25 nu este un caz de desfacere disciplinară a contractului de muncă, astfel cum susține reclamantul, ci procedura de urmat în funcție de valoarea prejudiciului, respectiv după cum prejudiciul depășește sau nu 3 retribuții lunare ale pădurarului. Sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă și procedura disciplinară erau reglementate, la acea dată, de Legea nr. 1/1970. Pe de altă parte, dispoziții acestei legi sunt abrogate implicit, sancțiunile disciplinare și procedura de urmat în cazul aplicării lor fiind reglementate în capitolul VI al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 și în Regulamentul de organizare și funcționare a consiliilor de disciplină prevăzute în Statutul personalului silvic aprobat prin Ordinul nr. 274/2002 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, coroborate cu dispozițiile din Codul Muncii și din contractele colective de muncă, dar și cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care ordonanța de urgență nu dispune altfel (astfel cum se prevede prin art. 58 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000).
În prezent, concedierea salariatului în cazul în care acesta înregistrează pagube mai mari de 15 mc material lemnos imputabil, la o inspecție sau mai mari de 30 mc imputabili pe an este reglementată pe cale contractuală, fiind prevăzută în art. 59 alin. 1 lit. e) din Contractul colectiv de muncă nr. 3163/2.06.2005, text reținut ca temei juridic în decizia nr. 23/2006 alături de lit. a) - concedierea pentru cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncă ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiunea disciplinară - și prin raportare la art. 100 lit. g). De asemenea, prin Regulamentul intern adoptat conform art. 257 din Codul Muncii, la art. 24 se prevede că "angajatorul poate concedia salariatul care înregistrează pagube mai mari de 15 mc material lemnos imputabil la o inspecție sau mai mari de 30 mc imputabil pe an".
În 15/1988 privind Regulamentul de pază, în capitolul III este reglementat controlul pazei pădurilor, vânatului și peștelui din apele de Regulamentul prevede două tipuri de inspecții: inspecții de fond și inspecții parțiale (pct. 16 și 17). Primele se efectuează de minimum două ori pe an în fiecare canton, una în semestrul I, după topirea zăpezii și alta în semestrul II, înainte de căderea (pct. 18 alin. 2); inspecțiile de fond se mai efectuează când cantonul trebuie predat unei alte persoane (pct. 18 alin. 3). În cauză, s-a făcut un singur control de fond, cel din semestrul I, în perioada 16-30.05.2005, control în urma căruia în paguba înregistrată de reclamant a fost inclus și volumul de masa lemnoasă nejustificat constatat la inspecția parțială, inspecție care, în conformitate cu pct. 17 alin. 2 și pct. 18 alin. 4 din Regulamentul de pază, se desfășoară doar pe o parte din canton, de regulă, în urma unei sesizări. Cele două texte analizate anterior (art. 59 lit. e) din contractul colectiv de muncă și art. 24 din Regulamentul intern) se referă la inspecțiile de fond întrucât acestea sunt cele care parcurg întreaga suprafață de pădure aflată în gestiunea pădurarului, iar nu numai o parte din canton.
Expertiza tehnică efectuată la Tribunalul Suceava nu poate fi reținută întrucât expertul și-a depășit cu mult competențele care îi revin potrivit art. 201 alin. 1 din Codul d e procedură civilă - lămurirea unor împrejurări de fapt - substituindu-se practic, prin concluziile formulate, instanței de judecată. În plus, expertul a analizat pagube produse în partizi care nu următoarele legătură cu abaterile constatate în cauză: partida 1023 din UP V ua 74, UP V ua 74 b, în condițiile în care, în cauză, ceea ce i s-a imputat reclamantului este materialul lemnos nejustificat din partizile 1486 UP V ua 77E și 5091 UP V ua 90B.
Aceeași eroare cu privire la partizile din care s-a constatat și imputat reclamantului lipsa de material lemnos a determinat tribunalul să facă un raționament greșit în legătură cu paguba reală stabilită în sarcina reclamantului. Astfel, tribunalul și-a fondat atât considerarea ca inutilă a efectuării unei alte expertize tehnice, cât și hotărârea pe care a pronunțat-o, pe o altă hotărâre judecătorească - respectiv decizia civilă nr. 36/15.01.2009 a Curții de Apel Suceava - care nu are nicio legătură cu prejudiciul din prezenta cauză.
Prin decizia civilă nr. 36 din 15.01.2009 Curtea de Apel Suceavaa respins, ca nefondat, recursul formulat de Direcția Silvică S împotriva sentinței civile nr. 2093 din 21.08.2008 a Tribunalului Suceava. Analizând sentința civilă nr. 2093/2008 rezultă că obiect al judecății l-a constituit plata de către reclamant a altor sume decât cele pentru care, în cauză, acesta a dat angajamentele de plată nr. 1934/22.04.2005 (pentru suma de 340,7565 lei ) și nr. 2572/6.06.205 (pentru suma de 634,984 lei). Astfel, ca urmare a desfacerii contractului individual de muncă prin decizia nr. 23 /13.101.2006, în conformitate cu pct. 18 alin. 3 din Regulamentul de pază (15/1988), în perioada 26.01.2006-10.02.2007 (adică la aproape un an de la inspecția parțială urmată de cea de fond analizate anterior) a avut loc o inspecție de fond, în vederea predării gestiunii cantonului de la reclamant la pădurarul; cu ocazia acestui nou control s-a constatat alte lipsuri de masă lemnoasă decât cele din prezenta cauză, având o valoare de 8841,88 lei față de 975,7405 lei în prezenta cauză; pe de altă parte, în cauza pendinte, reclamantul a acceptat plata prejudiciului de 975,7405 lei, pe când în cauza soluționată prin sentința civilă nr. 2093/2008 a contestat-o (mai mult decât atât, în dosarul nr- au fost analizate alte partizi și alte cantități de material lemnos lipsă). Prin urmare, este irelevant faptul că din suma pretinsă de Direcția Silvică S, de 8841,88 lei, instanța a admis acțiunea doar pentru 541,05 lei de vreme ce este vorba de cu totul alt prejudiciu decât cel pentru care reclamantul a fost sancționat disciplinar în prezenta cauză.
Se impune a fi reținută și cea de-a doua abatere disciplinară constând în slaba preocupare și dezinteresul reclamantului pe linie de pază a fondului forestier, ceea ce a determinat tăierea ilegală a cantității de 364,091 mc material lemnos, chiar dacă volumul de 340,7565 mc nu îi este direct imputabil. Actele de constatare a infracțiunilor silvice au fost întocmite de către organul de control și nu de reclamant, deși acesta avea obligația, potrivit art. 11 lit. i) din Regulamentul intern, de a lua toate măsurile pentru prevenirea, limitarea și înlăturarea pagubelor, inclusiv prin efectuarea de controale preventive. Totodată este de reținut că, deși ul folosit la marcarea arborilor din UP V ua 77F era autentic, folosirea acestui nu a fost legală, iar reclamantul nu a cunoscut despre această activitate, nesocotindu-și astfel atribuțiile de serviciu; această faptă a fost descoperită abia cu prilejul controlului de fond efectuat în mai 2005.
Cele două abateri justifică aplicarea sancțiunii disciplinare contestate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 23 din Regulamentul intern, această instanță apreciind că nu există argumente care să-i permită să înlocuiască sancțiunea disciplinată aplicată de angajator, astfel cum a solicitat acesta prin cererea de completare a acțiunii.
Față de cele ce preced, având în vedere dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, curtea de apel, admițând recursul, va modifica în tot hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ formulat de pârâta C - DIRECȚIA SILVICĂ S împotriva sentinței civile nr. 318 din 23 martie 2009,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul - reclamant cu domiciliul în comuna, județul
Modifică în tot sentința civilă nr. 318 din 23.03.2009 a Tribunalului Bacău.
Respinge ca nefondată acțiunea astfel cum a fost completată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 29 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Red. 5 ex. 14 dec.2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
