Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 943/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 943
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurentul - reclamant SINDICATUL C M AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N împotriva sentinței civile nr. 246 CA din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997 scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 246/CA/18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă pentru drepturi salariale formulată de reclamantul Sindicatul cel al angajaților din Administrația publică locală N în contradictoriu cu pârâta comuna Vânători, județul N, acțiunea având ca obiect obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei Vânători. În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25 % și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 %.
Tribunalul a constatat că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamant ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/2000, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
A reținut totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Tribunalul a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Trebuie semnalat în acest context că, prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008,Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Or, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că instanțele judecătorești nu au competența să înlocuiască acte normative cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, instanța apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Referitor la practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară, instanța a constatat, pe de o parte, că în sistemul judiciar român, practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene a drepturilor Omului - Secția a III-a din 06 decembrie 2007, publicată în Monitorul oficial al României nr. 616/21 august 2008, în cauza Beian contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
În ce privește cererea formulată în subsidiar de reclamant de obligare a pârâtei la efectuarea demersurilor necesare pentru stabilirea de către Guvernul României - printr-o hotărâre proprie a procentului de calcul a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, aceasta se dovedește neîntemeiată, fiind respinsă. S- avut în vedere că unitățile administrativ teritoriale nu au competențe legale în acest sens, Guvernul României fiind autoritatea publică ce apreciază independent asupra oportunităților adoptării de acte administrative de natura hotărârilor de guvern
Față de cele de mai sus fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul cel al angajaților din administrația publică locală N, recursul fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului s-a arătat că procentele de calcul ale drepturilor salariale solicitate pot fi asimilate cu procentul de 25% care se acordă personalului din cadrul cabinetului demnitarului în baza OG32/1998 modificate prin Legea nr. 760/2001 și personalului desemnat să efectueze controlul financiar preventiv propriu în baza.OG nr. 119/1999. Pe de altă parte nu poate fi reținută culpa funcționarilor publici pentru faptul că nici puterea executivă, nici legiuitorul nu au luat măsuri care să asigure aplicarea efectivă a dispozițiilor legale privind cele două componente ale salariului la care sunt îndreptățiți.
Intimații-pârâți, legal citați, nu au reprezentați în instanță și nu au formulat cereri în cauză.
Examinând recursul formulat având în vedere dispozițiile art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute de art. 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată (art. 29 alin. 1 anterior republicării) și de celelalte acte normative date în aplicarea acestei legi, funcționarii publici având un statut legal și nu unul contractual. În consecință, dispozițiile menționate le sunt obligatorii și numai acolo unde acestea sunt lacunare pot fi completate cu cele de drept comun, precum Codul Muncii.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din Legea nr. 188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. În lipsa acestei legi, au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor publici.
În perioada 2004 - 2006 reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 s-a realizat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, iar pentru anul 2006 prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În ceea ce privește anul 2007 și 2008, sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost legiferat de: Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de Ordonanța Guvernului nr.9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007 și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Aceste acte normative au reglementat sistemul de salarizare a funcționarilor publici fără a cuprinde prevederi referitoare la cele două elemente prevăzute de legea generală - art. 31 al. 1 lit. c, d din Legea nr. 188/1999, republicată, respectiv suplimentul postului și cel al treptei de salarizare.
Pe de altă parte, instanța constată că aceste sporuri nu sunt reglementate de legiuitor, decât la nivel de principiu, fără a cuprinde elemente de concretizare, criterii de determinare a cuantumului, a modalității de calculare și categoriilor cărora le sunt recunoscute. Reprezentând o componentă a exercițiului puterii legiuitoare, instanța nu poate substitui realizarea acestuia, decât cu acceptarea consecinței de înfrângere a principiului constituțional al separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 al. 4 din Constituția României fiind irelevantă în cauză culpa vreuneia dintre părțile litigante.
Referitor la modalitatea de stabilire a procentului pentru cele două sporuri solicitate instanța constată că reglementarea invocată, Nota de la subsolul anexei 2 la OG nr. 32/1998 modificată prin Legea nr. 760/2001 și dispozițiile art. 9 alin.7 din OG119/1999, privește categorii expres și limitativ de terminate de funcționari publici, neputând fi extinsă la alte categorii de funcționari publici, reclamanții nefiind în situația prevăzută de prevederile menționate, de a constitui personalul din cadrul cabinetului demnitarului ori de a fi persoane desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins, ca nefondat, recursul promovat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul contencios administrativ formulat de recurentul - reclamant SINDICATUL C M AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N împotriva sentinței civile nr. 246 CA din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă COMUNA VÂNĂTORI prin primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2009.
Pt. Președinte, - - - - PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 4 ex.
09 nov. 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
