Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 948/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 948/R-CONT
Ședința publică din 14 ctombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid
- grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5,- PRIN, cu sediul în Pitești,-, județul A, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,--6, sector 5 și INSPECTORUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, cu sediul în Pitești,-, județul împotriva sentinței civile nr. 154/CA/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și reclamanții, - A, -, G, -, -, -, -, -, G, -, A, -, G, ,. -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, - toți cu domiciliul ales la IPJ - P, STR. -, nr. 60, Județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul A, intimații și asistați de avocat, pentru ceilalți intimați a răspuns avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind ceilalți recurenți și intimatul
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de intimații - reclamanți.
Reprezentanții părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentanta recurentului A, consilier juridic, susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris, solicitând admiterea recursului, precizează că acest spor se asigură doar polițiștilor delegați la.A, în ceea ce privește celelalte recursuri solicită admiterea acestora.
Apărătorul intimaților - reclamanți avocat solicită respingerea recursurilor potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinarea de la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 06.11.2007 reclamanții, G, G, A, G, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINSITRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE, INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE A și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, solicitând instanței obligarea acestora la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada anilor 2003 și până în prezent.
Au mai solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculată pentru această sumă, de la data când aceste drepturi erau datorate, precum și obligarea pârâților la anularea situației create prin discriminare și la efectuarea retroactivă a mențiunilor corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților în sensul acordării sporului de 30 % din salariul lunar de bază.
Reclamanții au mai solicitat obligarea la a aloca pârâtului fondurile bănești necesare plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt polițiști - angajați ai, iar unii colegii - angajați ai aceluiași minister au fost detașați la. având aceleași atribuții ca și reclamanții, respectiv efectuarea de acte de cercetare penală. Atribuțiile reclamanților, susțin aceștia, sunt prevăzute în Legea nr. 508/2004, așa cum a fost modificată, iar cele ale ofițerilor sunt prevăzute în OUG nr. 43/2002, aceștia din urmă fiind însă supravegheați de procurorii Parchetului Național Anticorupție.
Au mai arătat reclamanții că singura deosebire între activitatea lor și cea polițiștilor detașați la DNA este cea privind natura infracțiunilor pe care le cercetează aceste categorii de ofițeri de poliție, însă complexitatea acestor infracțiuni nu este diferită. Dimpotrivă, infracțiunile ce intră în competența Direcției de Combatere a Organizate are un grad de pericol social mai ridicat. Cu toate acestea, susțin reclamanții, aceștia au fost dezavantajați prin aplicarea unor norme discriminatorii de salarizare, încălcându-se în mod flagrant egalitatea în drepturi așa cum acestea sunt consacrate prin disp.art. 16 alin.1 și 2 din Constituția României, art. 2 din OG nr. 137/2000, art. 14 din CEDO, art. 7 și art. 23 din semnată de România la data de 14.12.1955 și prin art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile Economice, Sociale și Culturale, ratificat de România.
Reclamanții au invocat următoarele argumente în susținerea tezei că ei ar fi discriminați față de colegii detașați la DNA.
- Legea nr. 508/2004 nu motivează de ce se acordă celor din urmă un spor și de aici concluzia că această diferențiere este artificială;
- Singurul act normativ care motivează sporul acordat colegilor detașați la DNA este OUG nr.24/2004, care în preambulul relevă necesitatea intensificării luptei împotriva fenomenului corupției și instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacității DNA. Se arată, de asemenea, că sunt discriminați și prin dispozițiile HG nr. 1860/ 2006 prin care se acordă diurna. În condiții egale de muncă și de pregătire profesională, ofițerii detașați la DNA beneficiază de avantajele salariale prevăzute în acest act normativ.
- Hotărârea nr. 219/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferențiat ce întrunește elementele constitutive ale art. 2 alin.1 din OG nr. 137/2000. Este citată, de asemenea, Hotărârea nr. 185/2005 a CNCD prin care a fost constatată existența unei discriminări directe a unor magistrați față de alții, angajați în soluționarea cauzelor de anticorupție.
La data de 30.01.2007 reclamanții și-au modificat acțiunea, precizând perioadele în care aceștia au lucrat în subordinea
Curtea de Apel Pitești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința nr. 17/F/C/ 30.01.2008 a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Totodată, a luat act de renunțarea la acțiune pentru reclamanții enumerați la pct. II din cererea precizatoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, recurs admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a casat sentința atacată și trimis cauza pre rejudecare aceleeași instanțe, reținând că se impunea stabilirea autorității față de care reclamanții au stabilite raporturile de serviciu, pentru a se putea determina instanța competență material să soluționeze pricina (Curtea de Apel sau Tribunalul).
Având în vedere cele susmenționate, cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Pitești la data de 08.12.2008, pentru ca, urmare a adreselor emise de IPJ A precum și a acțiunii precizatoare din 30.01.2007, aceasta să își decline competența de soluționare în favoarea Tribunalului Argeș, prin sentința nr.1/F-C/07.01.2009.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 03.02.2009.
După terminarea cercetării judecătorești, Tribunalul Argeșa pronunțat sentința nr. 154/ CA din 4 mai 2009, prin care respins excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților, anterior datei de 12.11.2004, excepție invocată de IGPR și IPJ A, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finanțelor Publice. În consecință, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 2003 și până în prezent, în raport de intervalul de timp lucrat efectiv, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății. Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul MIRA să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce celorlalți pârâți fondurile bănești necesare plății acestor sume.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că reclamanții îndeplinesc funcții în cadrul A și și-au desfășurat activitatea în cadrul serviciului de Combatere a Crimei Organizate din cadrul structurilor poliției judiciare.
Potrivit art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, ofițeri de poliție judiciară detașați la DNA privesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii DNA sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a OUG nr. 24/2004, s- majorat la 40% pentru procurorii DNA și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la DNA.
Tribunalul a mai reținut faptul că reclamanții îndeplinesc funcția de ofițer de poliție în cadrul A, desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare, motiv pentru care trebuie să beneficieze de acest spor, pentru că prestează o muncă egală, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați, sens în care sunt aplicabile dispozițiile art.2 din Ordonanța nr. 137/2000, care definesc noțiunea de discriminare.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune reclamanților, anterior datei de 12.11.2004, excepții invocate de pârâții J A și, tribunalul a respins-o, motivat pe faptul că prin hotărârea nr. 185/22.07.2005 a CNCD și art.21 alin.2 din OG nr. 137/2000 termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, respectiv 22.07.2005.
A fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul, instanța constatând că atribuțiile acestui minister sunt să întocmească proiectul de buget anual, inclusiv proiectele de modificare a bugetului. Astfel, în cazul în care ar fi admisă acțiunea, fondurile bănești necesare plății acestor drepturi nu ar putea fi obținute decât prin rectificarea bugetului anul în cooperare cu ordonatorul principal de credite, respectiv MIRA.
Împotriva sentinței în termen legal au formulat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP A, Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Administrației și Internelor precum și Inspectoratul General al Poliției Române.
În dezvoltarea unicului motiv de recurs, Ministerul Finanțelor Publice a susținut că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu are printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nt.500/2002, obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
La rândul său Inspectoratul de Poliție al Județului Aas usținut că în mod nelegal a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune anterior datei de 12.11.2004, deși erau aplicabile dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, iar pe fond acțiunea trebuia respinsă, pentru că salarizarea reclamanților se face potrivit OG nr.38/2003 și nicidecum prin aplicarea OUG nr.43/2002 care privește strict ofițerii și agenții de poliție detașați la DNA, iar diferențierea de tratament are un criteriu obiectiv, instanța neputându-se pronunța asupra cererii reclamanților.
Ministerul Administrației și Internelor a criticat sentința prin acea că acțiunea era inadmisibilă, raportat la obiectul acesteia și în considerarea deciziei Curții Constituționale nr.819/3 iulie 2008, prin care s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprind înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Pe fond, s-a susținut că nu există discriminare, salarizarea diferențiată întemeindu-se pe criterii obiective.
IGPR a susținut că dreptul la acțiune pe perioada 1 ianuarie 2003 - 12.11.2004 era prescris, că de asemenea nu există discriminare, salarizarea diferențiată făcându-se în baza unor acte normative care are în vedere specificitatea muncii, sens în care s-a și pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La data de 9 octombrie 2009 s-a depus întâmpinare din partea intimaților - reclamanți prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susținând că decizia nr.819/2008 a Curții Constituționale are în vedere alte situații, că există un caracter discriminatoriu între ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul DIICOT/ din care fac parte reclamanții, în comparație cu cei încadrați la DNA, că dreptul lor la acțiune nu era prescris, iar apărările de fond privesc calitatea de ofițer de poliție judiciară care nu are legătură cu activitatea reclamanților, susținând în plus că MFP are calitate procesuală pasivă, iar atribuțiile lor sunt comparabile cu cele ale polițiștilor detașați la DNA.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că toate recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce se vor reda în continuare:
Astfel, în legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, invocată în argumentarea unicului motiv de recurs al acestei instituții publice, Curtea constată că aceasta este fondată, deoarece prin atribuțiile sale, reglementate de art.19 din Legea nr.500/2002, nu se regăsește și aceea privind virarea sau alocarea de fonduri din bugetul de stat, ministerul putând doar să întocmească proiectul de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
Acest pârât nu are calitatea de debitor față de reclamanți cu care nu se află în raporturi juridice, motiv pentru care se impune admiterea recursului său, urmând ca în baza art.312 alin.3 Cod pr.civilă, să fie modificată sentința, cu consecința respingerii acțiunii față de MFP, care nu are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada anterioară datei de 12.11.2004, invocată de IPJ A și IGPR, Curtea constată că și aceasta este fondată, în condițiile în care exercitarea dreptului la acțiune s-a făcut cu depășirea termenului de trei ani reglementat de art.47 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor ( sens în care poate fi reținut și faptul că același termen de 3 ani este stabilit și de actul normativ cadru în materia drepturilor salariale - art.166 alin.1 Codul muncii, sau de Decretul nr. 167/1958 - art.1 alin.1 și art.3 alin.1). Sporul pentru polițiștii detașați în structurile DNA a fost reglementat prin art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002, iar dată fiind reglementarea prin OG nr.38/2003 a drepturilor salariale cuvenite reclamanților, intrată în vigoare de 1 ianuarie 2004, de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție pentru pretinderea drepturilor salariale.
Drept urmare, drepturile solicitate pe perioada 2003 - 12.11.2004 erau prescrise, în discuție stând doar drepturile salariale pretinse ulterior acestui moment.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a li se plăti sporul acordat ofițerilor de poliție și subofițerilor detașați la DNA, pretinzându-se existența unei discriminări, Curtea constată următoarele:
În speță, nu există o discriminare în sensul invocat de reclamanți. În Legea nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la art.27 se prevede faptul că Ministerul Administrației și Internelor va desemna nominal, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ofițerii și agenții de poliție judiciară care își vor desfășura activitatea sub coordonarea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Referitor la aceștia, legea sus menționată nu cuprinde dispoziții privind acordarea vreunui spor, polițiștii fiind salarizați în conformitate cu dispozițiile OG nr.38/2003.
Așa cum a reținut și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârile nr.418 și 419/2007, acordarea sporului de 30% ofițerilor din cadrul și neacordarea acestui spor și ofițerilor de poliție din cadrul ( deci pentru o ipoteză similară), nu reprezintă o discriminare a acestora din urmă, pentru că nu se află în situații egale și comparabile.
Chiar dacă reclamanții sunt ofițeri care acționează în cadrul serviciilor de combatere a criminalității organizate și chiar dacă, în perioada arătată în acțiune și reținută ca nefiind prescrisă, aparent au desfășurat același tip de atribuții ca și colegii lor de la. reclamanții nu au fost detașați la. și nu și-au exercitat atribuțiile în respectiva structură judiciară și în condițiile proprii acesteia în activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție. Prin urmare, nu intră sub incidența dispozițiilor art. 28 din nr.OUG43/2002 în privința sporului de 30% din salariul de bază lunar.
Acordarea sporului de 30% pentru polițiștii detașați la. a fost apreciată de legiuitor ca fiind justificată de gradul ridicat de risc și de complexitate caracteristice activității specializate de combatere a infracțiunilor de corupție desfășurată la nivelul respectiv și în structura respectivă, reclamanții făcând parte din altă structură instituțională și nefiind investiți cu atribuții de același conținut, chiar dacă există o aparență a exercitării unor atribuții similare.
Nu este întemeiată nici trimiterea la prevederile OG. 27/2006, reclamanții având legi proprii de salarizare și, pentru rațiunile de mai sus, nejustificând primirea unor despăgubiri pentru pretinsa lor discriminare.
Salarizarea polițiștilor aflați în structura se face potrivit nr.OG38/2003 care, în art.2 și 3 stabilește compunerea salariului de bază, fără ca în cuprinsul acestei ordonanțe să fie prevăzut sporul de 30% acordat celor care sunt detașați la. Mai mult, dispozițiile art.28 din nr.OUG43/2002 ( în vigoare până la data de 29.03.2006, când au fost abrogate expres prin OUG nr.27/2006) fac trimitere la salarizarea realizată potrivit legilor specifice, statuând asupra faptului că sporul de 30% se acordă pentru perioada detașării la. Rezultă că la acordarea acestui spor legiuitorul a avut în vedere natura activităților prestate, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție, singura condiție care trebuia respectată privind existența unor categorii de persoane aflate în situații identice. Or, în speță, există două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ și anume cea detașată la DNA și exclusiv pe perioada detașării. În consecință, sporul nu are caracter permanent, ci este condiționat de desfășurarea unei activități specifice în cadrul unei structuri judiciare specifice, fără ca reclamanții să justifice acordarea acestuia.
Criteriul de discriminare întemeiat pe prevederile OG nr.137/2000 nu este relevant, în condițiile în care activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență asemănătoare, sunt diferite raportat la complexitatea și natura dosarelor instrumentate. De altfel, chiar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut în decizii de speță, că nu există tratament discriminatoriu între polițiști și cei din cadrul poliției judiciare ( pentru o situație analogă), pentru că diferența de salarizare nu are caracter arbitrar ci se întemeiază pe criterii obiective care nu au caracter discriminator (Hotărârea nr.271/15.09.2007).
Situația polițiștilor din serviciile de combatere a criminalității organizate și terorismului nefiind identică cu cea a polițiștilor detașați la DNA, determină aplicarea unor dispoziții referitoare la drepturi salariale diferențiate, doar aceștia din urmă și strict pe perioada detașării, beneficiind de sporul respectiv, rezultat din însemnătatea atribuțiilor specifice cazurilor anchetate.
Mai mult, prin decizia Curții Constituționale nr.819/3 iulie 2008 s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse între alte acte normative.
într-o asemenea ipoteză se înscrie situație pretinsă de reclamanți, care solicită aplicarea unor dispoziții din acte normative ce reglementează drepturile cuvenite altor subiecte de drept, motiv pentru care toate recursurile vor fi admise, în temeiul art.312 alin.3 Cod pr.civilă, urmând a fi modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 - PRIN, cu sediul în Pitești,-, județul A, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,--6, sector 5 și INSPECTORUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, cu sediul în Pitești,-, județul împotriva sentinței civile nr. 154/CA/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și reclamanții, - A, -, G, -, -, -, -, -, G, -, A, -, G, ,. -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, - toți cu domiciliul ales la IPJ - P,-, Județ
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/8 ex.
29.10.2009
Jud fond
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
