Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 962/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 962/R-CONT
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE RM., cu sediul în Rm. V,-, județul V și de către MINISTERUL AGRICULTURII PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr. 614 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ, în dosarul nr-, intimați fiind SINDICATUL "SUD-VEST OLTENIA ", cu sediul în Rm.V,-, jud.V, în numele și pentru următorii:, G, G, II, G, G, G, G, E, ESCU, și.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier - juridic pentru recurentul - pârât Rm. V și împuternicit II pentru intimații - reclamanți, în baza împuternicirii de la dosar, lipsă fiind recurentul - pârât MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatându-se recursurile în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul recurentului INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE RM. V solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA:
Constată că prin sentința nr.614 din 28 aprilie 2009 Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal - a fost admisă acțiunea formulată de Sindicatul Sud-Vest Oltenia, în numele și pentru membrii de sindicat, respectiv, -, -, G, G, II, G, G, G, G, -, e, escu, și și a fost obligat INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE RM. V să solicite ordonatorului principal de credite și să plătească reclamanților sporul de risc de 25% din salariul de bază pentru fiecare, pentru perioada 1 aprilie 2008 - 31 martie 2009, sume reactualizate; a fost obligat pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce și să repartizeze în bugetul INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE RM. V pe anul 2009 sumele de bani necesare plății drepturilor acordate reclamanților, privind sporul de risc de 25% din salariul de bază, potrivit art.127 alin.5 din Legeanr.46/2008.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 30.03.2009 reclamanții, reprezentați de Sindicatul Sud-Vest Oltenia Rm.V, au solicitat să fie obligată pârâta INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE RM. V () la plata sumelor de bani reprezentând dreptul salarial legal cuvenit fiecărui reclamant în procent de 25% din salariul de bază, potrivit art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008 privind Codul silvic, pe perioada 01.04.2008 - 31.03.2009, sume reactualizate, iar pârâta Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (), în calitate de ordonator principal de credite, să fie obligat să aloce și să repartizeze sume necesare acordării drepturilor reclamanților, sub motiv că pârâtele nu au plătit acest spor, deși este prevăzut de lege.
Tribunalul a mai constatat că pârâtul a formulat întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea, deoarece acest pârât este o autoritate centrală, competența revenind Curții de Apel Pitești; excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia întrucât nu are raporturi de serviciu cu reclamanții; și în subsidiar respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiată sub motiv că sistemul de salarizare a funcționarilor publici, reglementat de OUG nr.6/2007, nu a prevăzut acordarea sporului de risc.
Soluționând excepțiile invocate la 28 aprilie 2009,tribunalulle-a respins ca neîntemeiate, reținând că a fost chemat în judecată ca ordonator principal de credite pentru a-i fi opozabilă sentința și în acest context competența materială aparține Tribunalului Vâlcea; iar calitatea procesuală pasivă este justificată de competențele acestui minister, ca ordonator principal de credite.
Analizând pe fond acțiunea,tribunalula constatat că reclamanții au calitate de personal silvic în cadrul Rm.V și în această calitate beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază, prevăzut în art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008.
Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtului, care a invocat HG nr.281/1993 ce reglementează sporul pentru condiții periculoase, reținând că actul normativ arătat este anterior Codului silvic.
În concluzie, a fost admisă acțiunea și a fost obligat la plata sporului de 25% din salariul de bază în perioada 01.04.2008-31.03.2009, sume reactualizate, iar pârâtul a fost obligat să aloce și să repartizeze către sumele necesare plății drepturilor arătate.
La 10.06.2009, a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală, deoarece acesta a efectuat toate demersurile necesare pentru alocarea sumelor necesare plății drepturilor solicitate.
La 10.06.2009, a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că greșit a fost respinsă excepția lipsei competenței materiale a tribunalului, deoarece potrivit art.3 alin.1 Cod pr.civilă și art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, cauzele ce au ca obiect raporturile de serviciu cu o instituție centrală sunt de competența curții de apel - ca primă instanță.
Se susține, de asemenea, că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a, deoarece acesta nu are raporturi de serviciu cu reclamanții și calitate procesuală pasivă se stabilește ținându-se cont de raporturile de serviciu și nu de necesitatea opozabilității.
Pe fond, se susține că greșit instanța de fond a recunoscut dreptul reclamanților la sporul de risc de 25% din salariul de bază, deoarece acest spor nu este reglementat de dispozițiile HG nr.281/1993, iar art.8 din acest act normativ prevede că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin Regulamentul elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei; că Regulamentul nr-, elaborat de ministerele arătate, stabilește locurile de muncă, categoriile de personal și cuantumul sporului în baza criteriilor de risc, de îmbolnăvire nervoasă, indici de morbiditate și de existența buletinelor de determinare prin expertizarea locurilor de muncă, eliberate de organele de specialitate, iar în speță reclamanții nu au obținut buletinul de determinare.
Recursurile nu sunt fondate.
Nu sunt fondate criticile formulate de Rm.V, încadrate corect de acesta în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că acordarea sporului de risc de 25% prevăzut de art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008, nu este condiționat de eficiența demersurilor formulate de inspectoratele silvice în vederea repartizării sumelor necesare plății. Aceste instituții sunt obligate să plătească sporul arătat și orice omisiune în această plată prezumă culpa lor.
II. Nu sunt fondate nici criticile formulate de, încadrate corect de acesta în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Cu privire la excepția invocată.
Curtea constată că a fost chemat în judecată printr-o cerere accesorie. Prin cererea principală a fost chemat în judecată pentru a plăti sporul de 25% pentru risc, iar prin cererea accesorie pârâtul a fost chemat în judecată pentru a asigura sumele necesare acestei plăți.
În consecință, în temeiul art.17 Cod pr.civilă, cererea accesorie urmează regulilor de competență prevăzute pentru cererea principală, astfel că tribunalul a judecat corect în primă instanță cererea de obligare a la asigurarea sumelor necesare efectuării plății sporului de risc.
De asemenea, curtea constată că, în calitate de ordonator principal de credite, are calitate procesuală pasivă întrucât în calitatea arătată el este ținut, potrivit Legii finanțelor publice nr.500/2002, să efectueze demersurile necesare alocării din bugetul statului a sumelor necesare plății drepturilor salariale și, totodată, să repartizeze ordonatorilor secundari de credite sumele necesare plății salariilor și a sporurilor. În această calitate, recurentul are calitate procesuală pasivă și ea nu ține de existența sau nu a raporturilor de serviciu cu reclamanții. Un astfel de raport există doar între reclamanți și pârâta, motiv pentru care a fost obligată la plata sumelor reprezentând sporul de risc, nu și, motiv pentru care el nu a fost obligat la o astfel de plată.
Cu privire la criticile de fond.
Curtea constată că recurentul consideră că sporul de risc, reglementat de art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008, și sporul de 15% din salariul de bază pentru condiții periculoase, deosebit de periculoase, nedorite sau dificile, reglementat de HG nr.281/1993, sunt sinonime. Nu aduce însă nici un argument în acest sens, ci doar afirmă această sinonimie.
Curtea consideră că sporul prevăzut de art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008, este un spor distinct derogator de la sporul prevăzut de art.8 din HG nr.281/1993, deoarece din conținutul textului rezultă că acesta se acordă în bloc personalului vizat de textul arătat și fără a fi condiționat de o procedură prealabilă prin care să se constate existența și gradul pericolului specific fiecărui loc de muncă.
Dacă sporul arătat ar fi fost cel prevăzut de HG nr.281/1993, Legea nr.46/2008 ar fi prevăzut că se acordă personalului silvic sporul de risc în condițiile legii. O astfel de regulă ar fi trebuit să fie coroborată cu textul art.8 din HG nr.281/1993 și sporul se acorda în condițiile și în cuantumul prevăzut de acest din urmă text.
În concluzie, se va respinge critica arătată.
Văzând și disp.art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE RM., cu sediul în Rm. V,-, județul V și de către MINISTERUL AGRICULTURII PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr. 614 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ, în dosarul nr-, intimați fiind SINDICATUL "SUD-VEST OLTENIA ", cu sediul în Rm.V,-, jud.V, în numele și pentru următorii:, G, G, II, G, G, G, G, E, ESCU, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.DV/20.10.2009
EM/59 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
