Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 963/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 963/R-CONT
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,- și CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, Județul A, împotriva sentinței nr.727/CA/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- și TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Rm.V, nr.1, Județul V și intimații - reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Vâlcea, din Rm.V, nr.1, Județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru intimatul - pârât Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
consilier juridic, pentru intimatul - pârât Ministerul Finanțelor Publice, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatându-se recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic, pentru intimatul - pârât Ministerul Finanțelor Publice, solicită respingerea recursurilor față de instituția pe care o reprezintă, pentru lipsa calității procesuale pasive.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față,
Constată că, a data de 30 martie 2009, reclamanții -, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând instanței de contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un funcționar public din cadrul, cu titlu de despăgubiri, sumă actualizată de la data nașterii dreptului la acțiune și până la plata efectivă.
De asemenea, s-a solicitat ca să fie obligat a vira sumele necesare efectuării plăților către, iar Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze pentru fiecare reclamant cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin adresele nr.42140, 42717 din 30 aprilie 2008, emise de Ministerul Justiției, ca urmare a unor solicitări de informații de interes public de Asociația " Judecătorilor din Oltenia", în perioada 2006-2008, personalului din cadrul i-au fost acordate, în repetate rânduri, stimulente din fondul constituit, potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997.
Potrivit Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, aprobată prin Ordinul ministrului justiției nr.1008/C/19.05.2006, fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Sumele constituite în acest fel, se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic - administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
Repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului, se face de către ordonatorul principal de credite.
Față de împrejurarea că reclamanții se află în aceeași situație cu magistrații și personalul auxiliar, sub aspectul sumelor destinate stimulării personalului, se arată că au fost salarizați inegal și nu au beneficiat de sumele destinate cu titlul de stimulente.
În acest sens, s-a arătat că pârâții aveau obligația să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art.5 din Codul Muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe alte criterii decât cele prevăzute la art.5 alin.2 din Codul Muncii, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Sub acest aspect, s-a invocat art.14 din, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, jurisprudența, precum și art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005, potrivit cărora un drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurat fără nici-o discriminare,
Pentru considerentele arătate, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata drepturilor solicitate, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului la acțiune și până la plata efectivă.
Ministerul Finanțelor Publice, prin V, a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității acțiunii, pe motiv că nu s-a efectuat procedura prealabilă, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive în prezenta cauză. În ceea ce privește fondul litigiului s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, pentru a exista o discriminare.
La rândul său, Ministerul Justiției și Libertăților, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamanți, întrucât nu există niciun act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui salariat din sistemul justiției. Se precizează că art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, prevede numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentului care urmau a fi stabilite în baza unei norme interne aprobate prin norme de Ministerul Justiției.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiul anual al cărui cuantum este determinabil, potrivit legii, stimulentele acordate depind de o mulțime de factori, cum ar fi existența unor sume în fondul cu destinație specială, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, etc.
În Normele aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr.108/C/2006, au fost stabilite criteriile ce urmează a sta la baza acordării stimulentelor, din fondul constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997, cum ar fi complexitatea sarcinilor de serviciu, potrivit fișei postului și modului de realizare a acestora; operativitatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele două luni anterioare acordării stimulentului.
De asemenea, s-a precizat că funcționarii publici din cadrul nu au beneficiat de aceleași sume acordate ca stimulente în perioada 2006-2008, acestea fiind repartizate pe baza criteriilor prevăzute în Normele menționate și diferind de la o persoană la alta, în funcție de acțiunile în care au fost implicate la un anumit moment.
Prin sentința nr.727/26 mai 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților o despăgubire în cuantum echivalent cu stimulentele primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
A fost respinsă acțiunea privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă și a fost admisă excepția invocată de privind lipsa calității procesuale pasive.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de prin întâmpinare, iar față de Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă acțiunea, deoarece nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului Vâlcea - Departamentul economico - financiar și în perioada 2006-2008 nu au beneficiat de stimulentele acordate personalului din cadrul Ministerului Justiției din fondul constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997.
Potrivit Normelor interne, privind repartizarea fondului constituit conform art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, sumele constituite se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu, din cadrul instanțelor judecătorești.
Repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiilor subordonate C destinate stimulării personalului se face de către ordonatorul principal de credite.
La rândul său, art.5 din Codul Muncii consacră în cadrul relațiilor de muncă principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă cât și cea indirectă, dispoziții care se aplică corespunzător și în ceea ce privește funcționarii publici.
Art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, prevede că toate persoane sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite, fără nici-o discriminare, la protecție egală din partea legii, fiind interzisă în acest sens orice discriminare.
Potrivit Protocolului nr.12 la Convenția Europeană privind Drepturile Omului și Libertățile Fundamentale, paragraful I, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege, trebuie să fie garantate fără nici-o discriminare și nimeni nu poate fi discriminat de nici-o autoritate indiferent de motivul invocat.
Prin urmare, în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței unei discriminări, în sensul arătat în doctrină și nr.OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la. art. 14 din, art.25 alin.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Astfel, existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile; în discuție este categoria profesională a judecătorilor și cea a personalului de specialitate juridică (consilieri juridici) asimilat magistraților din cadrul; atât judecătorii cât și personalul asimilat magistraților sunt beneficiarii unei indemnizații lunare de încadrare, calculate potrivit nr.OG27/2006 (art.3 și 8), precum și a unor stimulente acordate din fondul constituit, potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, cu destinație specială, pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
Existența unui tratament diferențiat contravine art.14 din în forma modificată din Protocolul 12 care garantează fără discriminare exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege.
În acest sens, reclamanții au depus mai multe ordine emise de ministrul justiției, care atestă că în intervalul 2006-2008 personalului asimilat magistraților le-au fost achitate lunar stimulente.
Mai mult, prin sentința civilă nr.242/27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-, au fost acordate aceste drepturi altor categorii de personal, care nu au calitatea de funcționari publici.
În această situație, instanța întemeindu-și raționamentul pe o comparație între situații în termeni de egalitate în materie de premiere sau de egalitate de tratament, face trimitere la cazul 197/92, în care Curtea Europeană de Justiție relevă faptul că reclamantul trebuie să evidențieze doar elementele de fapt care combinate conduc la concluzia că există un aparent tratament inegal și că trebuie să facă o comparație între situația reclamantului și cea a unei persoane similare, în fapt sau în teorie.
Tratamentul diferențiat este manifestat prin deosebirea făcută de Ministerul Justiției în repartizarea procentuală a fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs, între categoriile de beneficiari, neputând a fi reținut un criteriu prestabilit.
Nu se pune în discuție repartizarea individuală în cadrul fiecărei categorii de beneficiari a fondurilor alocate de ministrul justiției și în ce măsură criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor au fost respectate. În procesul de distribuire a fondurilor constituite în vederea stimulării personalului din justiție, trebuie respectat principiul proporționalității, care este unul dintre principiile generale pe care se întemeiază ordinea juridică comunitară. Acest principiu presupune că derogările de la un drept individual, cum ar fi egalitatea de tratament, să nu depășească limitele corespunzătoare și necesare pentru atingerea scopului urmărit.
S-a constatat astfel că repartizarea fondurilor necesare stimulării magistraților și personalului asimilat acestora s-a făcut discriminatoriu, situație ce justifică acțiunea formulată de reclamanți, în sensul obligării, Curții de APEL PITEȘTI și Tribunalului Vâlcea să repare prejudiciul produs fiecăruia dintre reclamanți prin plata unei despăgubiri constând în sume primite cu titlul de stimulente, în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul, iar personalul auxiliar, economic și administrativ, asimilat funcționarului public, să i se acorde aceleași drepturi, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație din momentul nașterii dreptului la acțiune și până la plata efectivă.
Cu privire la excepțiile invocate de Ministerul Finanțelor Publice respectiv a inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive, tribunalul a constatat că în prezenta cauză reclamanții au efectuat procedura prealabilă la care se face referire, astfel că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată. Dimpotrivă, în prezenta cauză Ministerul Finanțelor Publice este terț față de raportul juridic dedus judecății și ca atare nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care această excepție urmează a fi admisă și a se respinge acțiunea față de acesta.
Solicitarea reclamanților de a se efectua mențiunile în carnetele de muncă de către Curtea de APEL PITEȘTIa fost respinsă, întrucât aceste stimulente nu au caracter permanent.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Așa fiind, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, au declarat recurs Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul formulat de Curtea de APEL PITEȘTIa fost motivat în drept pe dispozițiile art.304 și 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, prin aceea că instanța s-a substituit puterii legiuitoare, înțelegând că trebuie să stabilească dreptul la acordarea unor sume de bani cu titlu de stimulente pentru perioada 2006-2008, deși acest drept nu a fost statornicit printr-un act normativ în favoarea reclamanților, nesocotind aspecte tranșate în mod obligatoriu de Curtea Constituțională, prin mai multe decizii, printre care decizia nr.820/2008; instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept neprevăzut de lege, drept care, în prezent, nu este pasibil de exercitare efectivă și nu s-a născut în patrimoniul reclamanților, trimiterile pe care instanța de fond le face la Normele CEDO fiind lipsite de suport, competența puterilor într-un stat și atribuțiile acestora nefăcând obiectul reglementării în pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Ministerul Justiției și Libertăților susține că hotărârea atacată este criticabilă pentru următoarele considerente: în mod greșit, prima instanță a apreciat că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile existenței discriminării, în sensul arătat de nr.OG137/2000, art.16 din Constituție, Protocolul nr.1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția Europeană, art.25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ignorând faptul că prin acordarea stimulentelor conform Ordinelor Ministrului Justiției, nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu există un drept de a fi premiat, ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai posibilitatea recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului justiției. financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori, cu caracter incert, astfel că nu se poate vorbi de un drept care urmează a fi plătit întregului personal din sistemul autorității judecătorești, în același timp; nici Legea nr.146/1996 și nici Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1008/C/2006, neprevăzând obligativitatea acordării stimulentelor pentru întregul personal din sistemul justiției.
În concluzie, recurentul-pârât susține că nu ne aflăm în situația unei discriminări, întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente, ori un drept de a fi premiat, conferit sau garantat printr-un act normativ.
Recursurile formulate de pârâții Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, din diferența de 76% din sumele prevăzute la alin.(1) se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, în contul nr.119.01.07 "Fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale".
3 din același act normativ prevede că repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
În concordanță cu aceste prevederi legale, Ministerul Justiției a aprobat Norme Interne prin Ordinul nr.1008/C/2008, publicat în Monitorul Oficial nr.446 din 23 mai 2006, completat prin Ordinul ministrului justiției nr.1784/C/2006, privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.(2) din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
Prin aceste Norme, s-a prevăzut la art.1 că fondul cu destinația sus amintită se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare. Din aceste venituri, ministrul justiției repartizează prin ordin, pentru stimularea personalului, un procent de 1% pentru Înalta Curte de Casație și Justiție, 3% pentru parchete și 1% pentru Consiliul Superior al Magistraturii, din totalul fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs. Ministrul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite.
Art.2 din aceleași Norme, alin.3 prevede că repartizarea sumelor destinate stimulării personalului în cadrul instanțelor judecătorești se face pe ordonatori secundari și terțiari de credite, prin ordin al ministrului justiției, ținându-se seama, în principal, de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite. Gradul de colectare la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite se determină prin raportul dintre totalul sumelor global colectate la nivelul tuturor ordonatorilor de credite și sumele colectate la nivelul fiecărui ordonator de credite, rezultate din evidența cheltuielilor judiciare.
După repartizarea sumelor în acest mod, potrivit alin.5 din același articol, colegiile de conducere ale instanțelor fac propuneri nominale către ordonatorii terțiari și secundari de credite în vederea acordării stimulentelor.
La efectuarea acestor propuneri, conform art.3 din Norme, trebuie avute în vedere următoarele criterii: rezultatele meritorii în activitate, lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordării stimulentului și aportul direct la realizarea unor măsuri prevăzute în strategia de reformă a sistemului judiciar.
Prin urmare, repartizarea sumelor în vederea acordării de astfel de stimulente, se face numai prin ordin emis de către ministrul justiției, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Toate ordinele despre care fac vorbire reclamanții în cuprinsul acțiunii, se referă la personalul din cadrul Ministerului Justiției, nu și la personalul din cadrul instituției în care își desfășoară activitatea reclamanții.
În lipsa unui asemenea ordin, pârâții nu pot fi obligați la plata către reclamanți a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției.
După emiterea Ordinului prevăzut prin art.2 alin.3 din Norme, în funcție de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorului terțiar de credite (în speță), colegiul de conducere al Tribunalului Vâlcea urma a nominaliza persoanele în vederea acordării de stimulente, către ordonator, în raport de criteriile prevăzute la art.3 din Norme.
Așadar, nici Legea nr.146/1996 și nici Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1008/C/2006 nu prevăd obligativitatea acordării stimulentelor tuturor judecătorilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, aceștia având numai vocația de a fi potențiali beneficiari ai acestor stimulente în funcție de criteriile menționate anterior și anume: existența unor fonduri cu destinație specială, emiterea unui ordin de către ministrul justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță, etc.
În lipsa unor asemenea criterii, este practic imposibil de a se stabili și cuantumul sumelor pentru fiecare reclamant. Este, de fapt, și considerentul pentru care reclamanții nu au solicitat prin acțiune o sumă certă, pentru fiecare, ci o sumă calculată în raport de echivalentul stimulentelor primite de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției.
Față de toate aceste considerente, nu poate fi reținut nici punctul de vedere al reclamanților, care pretind a fi discriminați în raport cu personalul de specialitate juridică asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, în speță neexistând un drept la acordarea de stimulente, conferit sau garantat prin vreun act normativ, din moment ce legea recunoaște ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente și numai cu condiția îndeplinirii criteriilor pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
În acest sens, Protocolul nr.12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a consacrat interzicerea generală a discriminării cu referire la exercitarea oricărui drept prevăzut de lege, Protocol ce nu poate fi aplicabil cauzei de față, câtă vreme nu există un text legal care să recunoască dreptul la stimulente solicitat prin acțiunea dedusă judecății.
Instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept neprevăzut de lege. Curtea Constituțională s-a pronunțat, statuând asupra limitelor controlului judecătoresc în materie de discriminare, iar trimiterile pe care instanța de fond le face la Normele CEDO și la obligativitatea respectării acestora, este lipsită de suport, competența puterilor într-un stat și atribuțiile acestora nefăcând obiectul reglementărilor în tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
În consecință, în baza art. 312 alin.1, 2 și 3 cod procedură civilă, se vor admite recursurile și se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea în tot, prin extindere, în temeiul art.48 Cod procedură civilă, și față de Tribunalul Vâlcea. Se vor menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,- și CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A împotriva sentinței nr.727/CA/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- și TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Rm.V, nr.1, județul V și reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Vâlcea din Rm.V, nr.1, județul.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge cererea în tot, prin extindere și față de Tribunalul Vâlcea.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./26.10.2009
GM/9 ex.
Jud.fond: Gh.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
