Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 966/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 966
Ședința publică din data de 4 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, str. -. -,. 52,. B,.10,. 85, jud. B împotriva sentinței nr. 171 din data de 14 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâtulInspectoratul Județean de Poliție, cu sediul în B,--10, jud.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. -/3.07.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei,
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului B în substituirea avocatului din cadrul aceluiași barou și intimatul-pârât Inspectoratul Județean de Poliție B, prin consilier juridic,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile, având cuvântul prin apărătorii lor, mentionează că nu au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp.art. 304 pct. 9.proc. civ.
Sanctiunile disciplinare aplicate polițiștilor pot fi aplicate numai gradual, iar acest lucru nu s-afăcut de către autorii deciziei contestate. Fapta recurentului nu prezintă gradul de periculozitate pentru a fi considerată o abatere disciplinară gravă dintre cele enumerate la art. 157 din Legea nr. 360/2002.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentintei în sensul anulării dispoziției emise de B, iar în subsidiar, solicită aplicarea unei sancțiuni mai putin severă.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul-pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală. In mod corect prima instanță a reținut că recurentul a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art-. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002, așa cum s-a mentionat în actul sancționator.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin acțiunea de contencios administrativ înregistrată la nr- la ribunalul Buzău, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție B, anularea Dispoziției nr.49/5.06.2007, în baza căreia a fost destituit din funcție și trecut în rezervă, considerând că măsura este abuzivă.
În motivare s- arătat de către petiționar că sancțiunea aplicată este mult prea aspră, față de ceilalți colegi cărora li s-au aplicat sancțiuni mai puțin severe.
În temeiul art.115 și 119.pr.civ. Inspectoratul de Poliție Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației (filele 10-12 dosar fond).
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și probe testimoniale, prin sentința nr.171 din 14.02.2008, Tribunalul Buzăua respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reținut că reclamantul a fost trecut ca rezervă șefului de post în planificarea serviciului de permanență, din zilele libere din perioada 28.04-01.05.2007, în graficul întocmit în cadrul Poliției -, ținându-se cont că petiționarul fusese liber în ziua de 30.04.2007.
S-a mai stabilit că urmare a unui eveniment rutier, fiind necesară eliberarea unei autorizații pentru reparații pentru un autoturism, s-a constatat că petentul lipsea de la postul de poliție, acesta fiind contactat și înștiințat că trebuie să se prezinte între orele 16-22, când trebuia acționat pentru prevenirea accidentelor rutiere, însă acesta a refuzat să execute ordinul motivând că este la pescuit, iar ulterior la solicitarea unui ofițer de poliție rurală din cadrul Poliției Orașului P, reclamantul a sosit la sediul postului de poliție în ținută civilă și emanând halenă alcoolică, aparatul cu care a fost testat indicând o inhibație alcoolică de 0,89 mg/l alcool pur în aer respirat, motiv pentru care consiliul de disciplină a IPJ Bap ropus sancționarea acestuia cu destituirea din poliție, conform Ordinului MAI nr.400/2004 și art.17 lit.e, art.58 lit.d din Legea 360/2002, propunere aprobată de șeful IPJ B prin Dispoziția nr.49 din 5 iunie 2007.
Prima instanță a mai reținut că prin Decizia nr.1587 din 26 iunie 2007 Inspectoratul General al Poliției Române, a respins ca nefondată contestația reclamantului și că sancționarea drastică a acestuia a avut la bază multiplele sancțiuni disciplinare aplicate anterior, care dovedesc un comportament neadecvat exercitării profesiei de polițist, inițial reclamantul înscriind mențiunea "nu contest " pe dispoziția atacată.
Prima instanță a înlăturat susținerile reclamantului, care a arătat că nu a știut de serviciul de permanență din data de 01.05.2007, ținând cont de înscrisurile depuse la dosar și de declarațiile martorilor audiați în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că s-a interpretat și aplicat greșit de către prima instanță dispozițiile art.57 și 58 din Legea 360/2002, față de situația de fapt reținută, în sensul că recurentul se afla în conflict cu șeful de post iar acesta cu o zi înaintea săvârșirii faptei îl informase că este de rezervă.
S-a mai arătat că fapta sa nu a produs nici o consecință gravă unității în care își desfășoară activitatea, nu prezintă gradul de periculozitate pentru a fi considerată o abatere disciplinară gravă, dintre cele enumerate de art.157 din Legea 360/2002, că nu s-a ținut cont de art.58 din același act normativ care reglementează aplicarea graduală a sancțiunilor disciplinare polițiștilor, recurentul nefăcându-se vinovat de săvârșirea faptelor apreciate de superiorii săi ca abateri disciplinare și sancționate ca atare de-a lungul timpului.
Cea de-a doua critică formulată de recurent vizează încălcarea de către instanță a prevederilor art.59 alin.8 din Legea 360/2002, considerându-se că nu a fost corect stabilită sancțiunea disciplinară, care nu a ținut seama de împrejurarea că fapta a fost comisă într-o zi liberă la nivel național - 1 mai - la o oră târzie, deși recurentul fusese de permanență în zilele anterioare, că nu a produs consecințe grave, în contextul neînțelegerilor dintre recurent și șeful de post, fiind de fapt rezultatul unei înscenări a acestuia din urmă, recurentul fiind convocat fără a fi necesară prezența sa, pentru a fi testat cu aparatul echilotest, iar dacă nu s-ar fi prezentat nu ar fi fost sancționat.
A mai susținut recurentul că pe parcursul desfășurării activității a primit numai calificative de "bine" și "foarte bine", solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și în principal anularea dispoziției nr.49/2007 a IJP B, iar în subsidiar aplicarea unei sancțiuni disciplinare mai puțin grave.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, filele 11-13 dosar recurs.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arătat în continuare:
Primul motiv de recurs care vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art.57 și 58 din Legea 360/2002, atât de către instanța de fond, cât și de intimată, arătându-se că recurentul nu cunoscut că este de serviciu ca rezervă pe data de 01.05.2008, că fapta sa nu a produs consecințe grave și nu reprezintă o abatere gravă, este nefondat.
Atât intimata, cât și instanța au interpretat și aplicat corect prevederile legale, care circumstanțiază faptele săvârșite de polițiști și încadrarea acestora ca abatere disciplinare mai mult sau mai puțin grave, având drept consecință aplicarea unor sancțiuni disciplinare, proporționale cu gradul de vinovăție celui care le săvârșește, consecințele produse sau care s-ar fi putut produce și gradul de pericol social.
Prezentarea recurentului la serviciu sub influența băuturilor alcoolice - situație necontestată, după ce în prealabil fusese înștiințat că este planificat ca rezervă a șefului de post pentru data de 01.05.2007 și chemat de la domiciliu, acesta lipsind pe motiv că se află la pescuit, reprezintă fără îndoială nu numai o abatere gravă de natură să atragă aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare, dar și o faptă care contravine prevederilor art.44 alin.1 și 2 din Legea 260/2002, care reglementează caracterul permanent și obligatoriu al serviciului polițienesc și obligația legală a polițistului de a se prezenta la programul de lucru stabilit și în afara acestuia pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, susținerea acestuia că fapta s-a produs într- zi declarată liberă sau că nu a produs consecințe grave neavând nici un fel de relevanță.
Ce de-al doilea motiv de recurs privește pretinsa încălcare a prevederilor art.59 (8) din Legea 360/2002, care prevăd că la stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului, de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
Atât intimata, cât și prima instanță, au ținut cont de toate aceste aspecte, deoarece din probele administrate a rezultat că recurentul-reclamant fost sancționat disciplinar în repetate rânduri, aplicându-se gradual sancțiunile prev de art.58 din Legea 360/2002, susținerile acestuia privind lipsa vinovăției sale în săvârșirea acestor abateri neavând nici un fel de acoperire, din moment ce sancțiunile aplicate nu au fost contestate.
Astfel, la data de 11.10.2006 recurentul fost sancționat cu mustrare scrisă prin Dispoziția nr.58/2006, ca urmare a neînregistrării unei sesizări, la 19.02.2007 s-a dispus diminuarea drepturilor salariale cu 20% pentru 3 luni prin Dispoziția nr.16/2007, pentru consum de băuturi alcoolice în timpul serviciului, la 19.02.2007 s-a amânat promovarea lui în gradul profesional următor pe o perioadă de 1 an prin Dispoziția nr.18/2007, deoarece nu a dat curs unei sesizări cu caracter penal, iar la 21.05.2007 s-a dispus aceeași măsură pe o perioadă de 2 ani, întrucât a părăsit localitatea în c are își desfășura activitatea fără aprobare - Dispoziția 42/2007 -, toate dispozițiile fiind emise de Șeful Inspectoratului de Poliție al județului
Toate aceste sancțiuni disciplinare dovedesc din partea recurentului încălcarea repetată a obligațiilor profesionale și un comportament inadecvat profesiei de polițist, astfel încât pentru abaterea săvârșită la data de 01.05.2007 în mod judicios s-a aplicat cea mai gravă sancțiune disciplinară, pe care în mod corect instanța a apreciat-o ca fiind legală și cea de-a două critică formulată de recurent fiind, în concluzie, nefondată.
Constatând că sentința atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare și modificare prev.de art.304 pr.civ. Curtea în baza disp.art.312 pr.civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, str. -. -,. 52,. B,.10,. 85, jud. B împotriva sentinței nr. 171 din data de 14 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâtulInspectoratul Județean de Poliție, cu sediul în B,--10, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.. / tehnored.
2 ex./12.09.2008
Ds.f- Tribunal
Jud.
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță, Florentina Preda
