Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 970/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.970
Ședinta publica din data de 18 aprilie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE BNî mpotriva sentinței civile nr.9 /CA pronunțată în data de 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI DE CONTENCIOS, având ca obiect litigiu privind funcționari publici-drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B N în numele Ministerului Economiei și Finanțelor este scutit de plata taxelor de timbru. Iar recursul promovat de către Inspectoratul Județean de Poliție B N nu este legal timbrat cu suma de 19,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează de asemenea, că la data de intimatul, a înregistrat un script prin care a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.9 din 17 ianuarie 2008 Tribunalului Bistrița Na fost admisă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Politie al Județului B-N și în consecință pârâții au fost obligați în solidar la plata drepturilor solicitate de reclamant, cu titlu de spor de fidelitate în sumă de 5176 lei indexate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă conform adresei nr. 8046/07 ianuarie 2008 IPJ B - N care face parte integrantă din sentință.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință chematul în garanție a fost obligat la alocarea fondurilor către pârâtul MIRA B, necesare plății drepturilor reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B-N, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlul de spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază în conf. cu prev. OG.38/2003 și ale Ordinului nr. 132/2004, pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 noiembrie 2005, actualizate cu coeficientul de inflație, defalcat, pe fiecare lună, până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii se arată că OG nr. 38/2003 rep. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobată prin Legea 353/2003, cu modificările ulterioare, în art. 6 se prevede că " pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
În aplicarea acestor dispoziții, a fost emis Ordinul nr. 132 din 09.02.2004. Conform art.5.1 din acest ordin, - polițiștii, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, beneficiază de un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază. În continuare, în art.5.2 se definește activitatea ce intră sub incidența prezentelor dispoziții ca fiind "perioada cât polițiștii au făcut parte din cadrele militare în activitate, au îndeplinit serviciul militar în termen sau cu termen redus, au fost elevi ai unei instituții militare de învățământ, militari angajați pe bază de contract, concentrați, mobilizați sau în prizonierat.
Prin activitate desfășurată în calitate de polițist se înțelege perioada în care aceștia au avut raporturi de serviciu în această calitate, iar prin activitate desfășurată în calitate de funcționar public se înțelege perioada lucrată în această calitate. De asemenea, prin activitate desfășurată în calitate de personal contractual se înțelege perioada lucrată în această calitate cu contract de muncă, pe durată determinată sau nedeterminată.
Potrivit acelorași norme metodologice de aplicare a art. 6 din ordinul arătat statuează că "sporul se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a îndeplinit condiția de vechime. Cei care îndeplinesc condiția de vechime pe data de întâi ale lunii, beneficiază de sporul respectiv începând cu această dată".
Prin art.2 alin.1 din OUG nr. 118/2004, privind acordarea unor drepturi salariale personalului, se arată că în anul 2005, aplicarea disp.art. 6 din OG nr.38/2003 se suspendă, însă potrivit art.56 din 24/2000 rep. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestui a pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.
Totodată conform art.64 din același act normativ, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior, la expirarea perioadei de suspendare, actul normativ sau dispozițiile afectate de suspendare intrând, de drept, în vigoare.
Măsura suspendării acordării sporului de fidelitate a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează până la data introducerii prezentei cereri.
Pârâtul MIRA a formulat la rândul său întâmpinare și cerere de chemare în garanție a MEF.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamanților pentru același motiv, respectiv suspendarea acordării sporului de fidelitate pentru anul 2005 prin art.2 alin.1 din OUG.118/2004.
Prin cererea de chemare în garanție s-a solicitat chemarea în garanție a MEF pentru ca, în situația admiterii acțiunii reclamanților, chematul în garanție să fie obligat să vizeze pârâtului MIRA sumele solicitate de reclamanți.
În motivarea cererii de chemare în garantie se arată în esentă că prev.art.4 din 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat MIRA se face numai în limita creditelor bugetare aprobate; sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați, în condițiile stipulate de disp.art.72 din actul normativ sus-menționat, și a invocat faptul că aplicarea dispozițiilor legale ce au instituit drepturile pretinse pe calea prezentei acțiuni a fost suspendată, iar în bugetul aprobat instituției pârâte pe anul 2005, nu au fost prevăzute sume cu acest scop.
S-a invocat faptul că, potrivit disp.HG.386/2007, bugetul de stat este gestionat de MEF, și că în ipoteza admiterii acțiunii, această instituție trebuie să vireze MIRA sumele necesare efectuării acestor plăți, dând eficiență actului de justiție.
Pentru chematul în garanție MEF a formulat întâmpinare DGFP BN solicitând respingerea cererii de chemare în garanție, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării se arată că așa cum rezultă din analiza art.60 și urm.Cod procedură civilă, cererile de chemare în garanție pot fi admise doar în ipoteza în care chematul în garanție ar avea o obligație de garanție sau de despăgubire față de pârât. Ori, în speță pârâta nu a confirmat existența unei obligații legale sau convenționale de garanție.
Față de această motivare se arată că MEF nu se confundă cu bugetul de stat. Potrivit disp. 500/2002 privind finanțele publice MEF este răspunzător de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare ale acestor bugete.
Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite, iar admiterea cererii de chemare în garanție formulată împotriva MEF ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume, cu titlu de drepturi bănești, unor persoane care nu sunt angajați ai acestuia, încălcându-se art.14 din 500/2002 care prevăd: "Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prev.la art.1 alin.2 și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare".
MEF coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetare anuale, a legilor de rectificare bugetară, de aprobare a contului general de execuție bugetară, dar cu toate acestea nu poate fi ținut garant pentru plata unor sume de bani cu titlu de restituiri impozit pe venit, pentru salariații unui alt minister, care are calitatea de ordonator principal de credite și care, în eventualitatea admiterii acțiunii, își va cuprinde în bugetul propriu sau în proiectul de rectificare bugetară sumele necesare efectuării plății către reclamanti.
În 500/2002 privind finanțele publice, precum și în alte acte normative ce reglementează procedura bugetară, nu există o dispoziție legală din care să rezulte obligația de garanție a MEF față de ordonatorii principali de credite, atunci când aceștia ar cădea în pretenții, astfel încât se apreciază că nu sunt îndeplinite cond.prev.de art.60 și urm.Cod procedură civilă.
Prima instanță a reținut că potrivit prev.art.6 din OG nr. 38/2003, rep. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin nr. 353/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public sau personalului contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
În realizarea acestor dispozițiile legale, a fost emis Ordinul nr. 132/2004, care în art. 5.1 detaliază tranșele de vechime în muncă ale beneficiarilor sporului de fidelitate acordat, precum și procentele acestui spor calculate funcție de salariul de bază. Art. 6 al aceluiași ordin statuează că sporul se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a îndeplinit condiția de vechime.
Acordarea acestui drept a fost suspendată prin art. 2 al. 1 din OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului din, potrivit cărora în anul 2005 aplicarea disp.art. 6 din nr.OG 38/2003, se suspendă.
A mai reținut tribunalul că potrivit art. 64, al.2 din 24/2000 rep. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare actul normative sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Așadar, suspendarea dreptului reclamanților la acordarea sporului de fidelitate, nu echivalează cu stingerea lui, ci a avut drept efect imposibilitatea realizării lui, în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său, respectiv întreg anul 2005.
Acest drept subzistă, s-a născut din lege și conferă beneficiarilor prerogativele necesare în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze prestația subiectivă a raportului, aceea de a le achita sumele de bani ce formează conținutul dreptului subiectiv.
Tribunalul a apreciat că apărările pârâtului Ministerului Administrației și Internelor, în sensul că nu i-au fost alocate fondurile necesare pentru plata acestor drepturi ale personalului, nu este de natură să paralizeze acțiunea reclamanților, care se întemeiază pe dispoziții legale, respectiv art. 6 din OG nr. 38/2003, neabrogate nici în prezent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanție Directia Generala a Finantelor Publice B-N, solicitând admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței atacate, in sensul respingerii cererii de chemare in garantie formulata de paratul Ministerul Internelor si Reformei Administrative ca fiind neintemeiata.
În motivarea recursului chemata în garanție a arătat că asa cum rezulta din analiza art. 60 si urm. din Codul d e proc. civ. cererile de chemare in garantie pot fi admise doar in ipoteza in care chematul in garantie ar avea o obligatie de garantie sau de despagubire de parat. Ori in speta parata nu a confirmat existenta unei obligatii legale sau conventionale de garantie.
Instanta de fond arata ca Ministerul Economiei si Finantelor elaborareaza proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare a ordonatorilor principali de credite, precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificarile corespunzatoare. De asemenea instanta mai arata ca Ministerul Economiei si Finantelor este cel care asigura sumele necesare celorlalte ministere in vederea platii salariilor si altor drepturi banesti.
de aceasta motivare s-a arătat că Ministerul Economiei si Finantelor nu se confunda cu bugetul de stat. Potrivit dispozitiilor Legii nr. 500/2002 privind finantele publice Ministerul Economiei si Finantelor este raspunzator de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de proiectele de rectificare ale acestor bugete.
Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara anuala nu pot fi utilizate pentru finantarea unui alt ordonator principal de credite.
Admiterea cererii de chemare in garantie formulata impotriva Ministerului Economiei si Finantelor ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume, cu titlu de drepturi banesti, unor persoane care nu sunt angajati ai acestuia, incalcandu-se art. 14 din Legea nr. 500/2002.
Potrivit dispozitiilor cuprinse in Legea nr. 500/2002 a finantelor publice si in nr.HG 386/2007 de organizare si functionare a ministerului, Ministerul Economiei si Finantelor coordoneaza actiunile ce sunt in responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, pregatirea proiectelor bugetare anuale, a legiior de rectificare bugetara, de aprobare a contului general de executie bugetara, dar cu toate acestea nu poate fi tinut garant pentru plata unor drepturi banesti pentru salariatii unei alte institutii, care are calitatea de ordonator principal de credite si care, in eventualitatea admiterii actiunii, isi va cuprinde in bugetul propriu sau in proiectul de rectificare bugetara sumele necesare efectuarii platii catre reclamanti.
In Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, precum si in alte acte normative ce reglementeaza procedura bugetara, nu ar exista o dispozitie legala din care sa rezulta obligatia de garantie a Ministerului Economiei si Finantelor de ordonatorii principali de credite, atunci cand acestia cad in pretentii, astfel incat apreCIem ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 60 si urm. din Codul d e proc. civ.
Prin recursul declarat de pârâta B-N, împotriva aceleași hotărâri, s-a solicitat casarea sentinței atacate, rejudecarea și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului, pârâta a reiterat apărări invocate în fața instanței de fond.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Potrivit art.6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin nr. 353/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public sau personalului contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
În executarea acestor dispoziții legale, a fost emis Ordinul nr. 132/2004, care în art. 5.1 și 6 detaliază tranșele de vechime în muncă ale beneficiarilor sporului de fidelitate acordat, precum și procentele acestui spor calculate funcție de salariul de bază, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a îndeplinit condiția de vechime.
Acordarea acestui drept a fost suspendată prin art. 2 al. 1 din OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului din, potrivit cărora în anul 2005 aplicarea disp.art. 6 din nr.OG 38/2003, se suspendă.
În conformitate cu art. 64, al.2 din 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare actul normative sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare. Ca atare, suspendarea dreptului reclamanților la acordarea sporului de fidelitate, nu echivalează cu stingerea lui, ci a avut drept efect imposibilitatea realizării lui, în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său, respectiv întreg anul 2005.
Pe de altă parte, invocarea în prezent a suspendării dreptului apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție si art. 1 din Codul civil.
Astfel, subzistă în sarcina ordonatorilor de credite obligația de a plăti reclamantului dreptul prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003.
În mod similar a raționat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logicăubi eadem est ratio, eadem lex esse debet.
Cu privire la Ministerul Finanțelor Publice, trebuie reținut prin art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta coordonează activitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului de execuție, fără a fi nevoie de prevedere expresă de garanție pentru fiecare caz în parte în care se acordă drepturi bănești plătibile din buget.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs, în măsura pertinenței lor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B împotriva sentinței civile nr.9 din 17 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
RED./MR
21.04.08/2 EX.
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus, Rodica
