Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 976/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.976
Ședinta publica din data de 18 aprilie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N ÎN NUME ȘI PENTRU MNISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 394/CA pronunțată în data de 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata având ca obiect litigiu privind funcționari publici-drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.394 din 14 decembrie 2007 Tribunalului Bistrița N, s-a admis acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanta membru al Sindicatului Finante SED din B-N, prin președintele sindicatului, mpotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N și Ministerul Economiei și Finanțelor B, pârâta de rândul 1 Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N a fost obligată să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006, actualizată în raport de rata inflației, până la data plății; pârâtul de rândul II a fost obligat să aloce B-N fondurile bănești necesare drepturilor salariale de mai sus.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta, membru al Sindicatului Finanțe SED din B-N, prin președintele sindicatului, în temeiul art. 28 al. 2 din Legea nr. 54/2003, a chemat în judecată pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N și Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând obligarea pârâtei de rândul 1 la plata primei de concediu aferentă anului 2006 și obligarea pârâtului de rândul II la alocarea fondurilor bănești în vederea plății acelui drept salarial.
Cererea s-a motivat în fapt susținându-se că potrivit art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul la plecarea în concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, că acest drept a fost suspendat pentru anul 2006 prin Legea nr. 379/2005 de aprobare a bugetului de stat, însă suspendarea acordării dreptului a avut efect temporar încetându-și aplicabilitatea la 31 decembrie 2006, motiv pentru care la această dată cererea este îndreptățită, pentru că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului și că o asemenea suspendare nu este perpetuă ci limitată la timpul prevăzut în legea de aprobare a bugetului.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, recunoscând existența dispozițiilor legale, (art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999), care prevăd acordarea dreptului salarial respectiv, însă invocând suspendarea acordării dreptului pentru anul 2006 prin art. 5 al. 5 din Legea bugetului de stat nr. 379/2005. S-a mai susținut că în aceste condiții dreptul nu poate fi acordat neexistând sumele necesare, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, interzice cheltuielile din fondurile publice care nu au la bază prevederi bugetare.
Ministerul Economiei și Finanțelor B și-a ales sediul procesual la sediul B-N și a mandatat direcția să îl reprezinte în instanță. În baza mandatului de reprezentare primit, B-N a comunicat că menține apărările depuse în nume propriu prin întâmpinare.
Tribunalul a constatat că reclamanta este funcționar public în cadrul pârâtei de rândul I și că, în baza dispozițiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, are dreptul ca la plecarea în concediu, pe lângă îndemnizația de concediu, să îi fie plătită o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
A reținut prima instanță că prin legea de aprobare a bugetului de stat pentru anul 2006, s-a suspendat acordarea dreptului salarial menționat mai sus, suspendare care a operat pe perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, însă dispozițiile de suspendare au avut un caracter temporar și și-au încetat aplicabilitatea la termenul limită prevăzut de lege, astfel că la data formulării cererii suspendarea nu mai subzistă, motiv pentru care dreptul poate fi acordat, iar refuzul acordării lui este nelegal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Directia Generala a Finantelor Publice B-N, in nume propriu si pentru Ministerul Economiei si Finantelor, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulata de reclamanta, ca fiind nefondata.
În motivarea recursului pârâta a arătat că potrivit art. 35, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat, însă aplicarea dispozițiilor legale menționate a fost suspendata anual prin acte normative succesive, ce au fost emise cu respectarea normelor de tehnica legislativa. Dreptul functionarilor publici la prima de concediu a devenit neaplicabil si pentru anul 2006 intrucat a fost suspendat in baza art. 5, alin. 5 din Legea bugetului de stat nr.379/2005, situație în care Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N avea obligația legală de a respecta prevederile imperative si de strict interpretare.
A invocat recurenta prevederile art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice și a arătat că urmare a suspendarii aplicarii dispozitiilor legale referitoare la acordarea primelor de vacanta pe anul 2006, nu au fost si nu sunt prevazute sumele, pe anul 2007, necesare platii acestor prime.
S-a considerat că acțiunea trebuie respinsă si din prisma prevederilor Constitutiei Romaniei, potrivit carora, masurile de protectie sociala sunt stabilite prin lege si tot legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor masuri pentru o anumita durata determinate, fara ca acest eveniment legislativ sa conduca la restrangerea drepturilor si liberatilor fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor, drepturi expres prevazute in Codul muncii, supus constitutionalitatii inca de la intrarea in vigoare.
Dreptul la prima de vacanta nu a facut obiectul unei tranzactii, renuntari sau limitari, prin urmare dispozitiile cuprinse in Codul muncii nu au fost incalcate prin suspendarea legislativa.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată succesiv, prin mai multe legi bugetare, ultima fiind Legea bugetului de stat nr. 379/2005.
Chiar dacă a existat această suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare, temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocare în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție si art. 1 din Codul civil.
Ca atare, subzistă în sarcina ordonatorilor de credite obligația de a plăti reclamanților primele de concediu prevăzute de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
În mod similar a raționat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logică ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet.
Cu privire la Ministerul Finanțelor Publice, trebuie reținut prin art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta coordonează activitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului de execuție.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs, în măsura pertinenței lor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N ÎN NUME ȘI PENTRU MNISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.394 din 14 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
RED./MR
21.04.08/2 EX.
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus, Rodica
