Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 970/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 970
Ședința publică de la 03 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta domiciliată în G,-, și pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G cu sediul în G,-, împotriva sentinței nr. 529/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G consilier juridic lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul recurentei pârâte AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei pârâte AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă. Cu privire la recursul reclamantei solicită a fi respins ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați, reclamanta a solicitat obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25% din salariul de bază cuvenit de la data nașterii dreptului, 1.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii.
Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 529/23.04.2009, a admis în parte acțiunea obligând pârâta la plata celor două suplimente începând cu 01.01.2004 și în continuare.
În motivarea sentinței instanța de fond a reținut că reclamanta este funcționar public, fiind salarizată potrivit Legii nr.188/1999, respectiv art.31 în forma modificată.
Drepturile respective au fost suspendate în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007, fiind recunoscute apoi prin nr.OG2/2006 modificată și completată prin Legea nr.232/2007.
A mai reținut instanța că drepturile solicitate de reclamanți nefiind cuantificate, nu se poate pune în discuție o limitare sau îngrădire a lor, astfel încât concluzia ar fi că ele nu pot fi acordate, revenind însă obligația pârâtului de a stabili în ce procent urmează a fi acordate.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta și pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, constând în insuficienta analiză a situației de fapt și greșita aplicare a legii.
Se susține că instituirea celor două sporuri salariale, a avut în considerare asigurarea unor venituri suficiente funcționarului public căruia îi este interzisă prestarea altor activități aducătoare de venit cât și aceea de a asigura funcționarea eficientă a instituțiilor statului prin intermediul unor funcționari fideli și dedicați serviciului public.
Din altă perspectivă, nerecunoașterea unui astfel de drept este inadmisibilă pentru un stat de drept fiind contrară dispozițiilor constituționale cât și Legii 188/1999.
Concluzia instanței de fond este greșită în ce privește susținerea că cele două elemente fac parte din componența salariului de bază al cărui cuantum se modifică anual.
Art. 31 din Legea 188/1999 se referă explicit la cele două suplimente, iar faptul de a fi fost suspendată aplicarea acestei dispoziții, nu presupune nerecunoașterea lor în continuare, câtă vreme, din lege dar și prin adresa nr. 12212/22.07.2008 CJP precizează că acestea nu sunt incluse în componența salariului de bază al funcționarilor publici.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Urmare a acestei prevederi constituționale, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele anexă se aplică în ordine juridică internă a statelor contractante.
Recunoașterea unui drept generic nu înseamnă implicit acordarea sa, fără a avea corespondent în natură neputând fi identificat în cuantum bănesc.
În fine apreciază că prin soluția de admitere a acțiunii instanțe nu se substituie puterii legiuitoare ci interpretează legea națională precum și normele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a protocoalelor adiționale, care fac parte din dreptul intern.
Referitor la cuantumul sporurilor, consideră că procentul solicitat de 25% pentru fiecare este în concordanță cu celelalte sporuri pe care funcționarii publici le obțin.
În motivarea recursului pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gas usținut că reclamanta în calitate de funcționar public a beneficiat de toate drepturile cuvenite prevăzute de dispozițiile legale în vigoare(salariu, indemnizație de conducere, spor pentru vechime în muncă, prime și alte drepturi salariale).
A mai arătat pârâta în aceleași motive că actele normative în materia salarizării funcționarilor publici în perioada pentru care intimata reclamantă considera că i se cuvin drepturile pretinse reglementau suspendarea acordării drepturilor în cauză, iar. nr. 188/1999, republicată, cât și actele normative adoptate ulterior în materie nu reglementează modalitatea de acordare a suplimentului postului, respectiv a suplimentului corespunzător treptei de salarizare și întrucât prin legile bugetare nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentelor în cauză iar instituțiile publice sunt ținute să procedeze la efectuarea cheltuielilor cu respectarea întocmai a. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, învederăm că până la intrarea în vigoare a legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, salarizarea acestora se poate efectua în conformitate cu prevederile actelor normative menționate, cu încadrarea n resursele financiare aprobate potrivit legii.
Apreciază că pronunțarea unei soluții în sensul admiterii cererii formulate de reclamantă ar conduce la apariția unor discriminări între funcționarii publici al căror statut este reglementat exclusiv de. nr. 188/1999, republicată, contravenind astfel dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituția României, republicată, potrivit cărora, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminare.
În consecință solicită admiterea recursului modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca fiind neîntemeiată și nelegală.
Recursul declarat de pârâtă este fondat pentru următoarele considerente:
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă se constată a fi întemeiate.
Analizând și verificând hotărârea prin prisma aspectelor invocate de reclamantă se constată față de cele reținute că sunt nefondate, recursul declarat urmând a fi respins.
Față de cele expuse, Curtea în baza art. 312 alin. 1.proc.civ. raportat la art. 3041.proc.civ. va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica sentința atacată.
În rejudecare față de considerentele expuse, va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta domiciliată în G,-.
Admite recursul autorității pârâte AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G cu sediul în G,-,
Modifică în tot sentința nr. 529/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./ 03.12.2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
