Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 971/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.971
Ședinta publica din data de 18 aprilie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B împotriva sentinței civile nr.24/CA pronunțată în data de 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI DE CONTENCIOS, având ca obiect litigiu privind funcționari publici-drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B N în numele Ministerului Economiei și Finanțelor este scutit de plata taxelor de timbru. Recursul promovat de către Inspectoratul Județean de Poliție B N nu este legal timbrat, lipsind suma de 19,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.24/CA/22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, a fost admisă acțiune a formulată de reclamantul, mpotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B-N și în consecință au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prime de concediu cuvenite pe anii 2004 - 2005 și spor de fidelitate aferent perioadei 1 ianuarie 2005 - 30 iunie 2005, conform adresei nr. 8343 din 10 decembrie 2007 eliberată de Inspectoratul de Poliție al Județului B-N, actualizate cu rata inflației până la data efectuării plății.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva chematului în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință a fost obligat chematul în garanție să asigure și să vireze pârâtului sumele acordate reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în cursul anilor 2004 - 2005, respectiv 1 ianuarie 2004 - 30 iunie 2005, reclamantul a fost funcționar public (polițist) în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B-N, așa cum rezultă și din adresa nr. 8343 din 10 decembrie 2007 Inspectoratului de Poliție al Județului B-
Potrivit art. 37 alin. 2 teza I din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și ale drepturi ale polițiștilor, la plecarea În concediu de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar conform art. 60, ordonanța intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, ceea ce . că tot de la această dată s-a născut dreptul polițiștilor la prima de concediu.
Acest drept al polițiștilor a fost suspendat de la plată în anii 2004, 2005 și 2006 prin legile bugetului de stat pe fiecare din acești ani și anume prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, precum și prin legile bugetului asigurărilor sociale pe anii 2004, 2005 și 2006. Deși acordarea dreptului la prima de concediu a fost suspendată, suspendare ce s-a menținut până la 31 decembrie 2006, aceasta nu echivalează cu stingerea dreptului la prima de concediu. De altfel, legile bugetului de stat mai sus menționate nu se referă la desființarea dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiu lui acestui drept ori la prelungirea termenului de punere În aplicare a acestuia.
Decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005 Curții Constituționale, invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în apărare, nu reține că dreptul la prima de concediu a fost desființat, ci numai că legile bugetului de stat pentru anul 2004 și 2005 au suspendat acordarea dreptului la prima de concediu, iar suspendarea a avut caracter temporar.
Potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare. Sub acest aspect trebuie menționat nici în Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 și nici în Legea nr. 487/2007 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 sau vreun alt act normativ nu a mai fost prevăzută suspendarea aplicării dispozitiilor referitoare la prima de concediu.
Prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 Înaltei Curți de Casație și Unite s-a statuat că prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine polițiștilor pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispozițiile art. 37 alin. 2 teza I din 00 nr. 38/2003. Potrivit art. 329 alin. 3 Co procedură civilă, decizia Înaltei Curți este obligatorie.
Așa fiind, reclamantul este îndreptățit să primească primele de concediu pentru fiecare din anii 2004 și 2005, iar pârâții sunt datori să i le plătească, conform adresei nr. 8343 din 10 decembrie 2007 Inspectoratului de Poliție al Județului B-N, cu actualizarea sumelor în raport de rata inflației, de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății.
Potrivit art. 6 din 00 nr. 38/2003, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne și în realizarea acestor dispoziții legale a fost emis Ordinul nr. 132/2004, care În art. 5.1 detaliază tranșele de vechime în muncă ale beneficiarilor sporului de fidelitate acordat, precum și procentele acestui spor calculate În funcție de salariul de bază. Art. 6 al aceluiași ordin statuează că sporul se acordă începând cu data de Întâi a lunii următoare celei care s-a . condiția de vechime.
Acordarea acestui spor a fost suspendată în anul 2005 prin art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului din Ministerul Apărării și Internelor în anul 2005, însă suspendarea dreptului nu echivalează cu stingerea lui, suspendarea având drept efect doar imposibilitatea realizării dreptului, în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său, respectiv întreg anul 2005.
Potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Apărările pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, nu sunt de natură să paralizeze acțiunea reclamantului, care se Întemeiază pe dispozițiile art. 6 din 00 38/2003, în vigoare și în prezent.
Așa fiind, reclamantul este îndreptățit să primească sporul de fidelitate pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 iunie 2005, conform adresei nr. 8343 din 10 decembrie 2007 Inspectoratului de Poliție al Județului B-N, cu actualizarea sumei În raport de rata inflației.
Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare a ordonatorilor principali de credite, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, și potrivit art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, legea bugetară prevede și autorizează veniturile și cheltuielile bugetare, iar sumele aprobate, la partea de cheltuieli, se ordonanțează și se plătesc numai între limitele stabilite.
Având în vedere și dispozițiile HG nr. 387/2007, potrivit cărora bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor, este cert că acesta este cel care asigură sumele necesare celorlalte ministere în vederea plății salariilor și altor drepturi bănești ale polițiștilor și prin urmare cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative este întemeiată.
Pentru considerentele mai sus arătate, acțiunea reclamantului a fost admisă, așa cum a fost formulată și de asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția Generală a finanțelor Publice B-N solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca fiind neîntemeiată.
În motivare se arată că, prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat obligarea paratelor IPJ B-N si Ministerul Internelor si Reformei Administrative la plata primelor de concediu aferente anilor 2004 - 2005, actualizate cu rata inflatiei, drept salarial prevăzut de art. 37, alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politiștilor, precum si sumele banesti reprezentand spor de fidelitate aferent perioadei 01.01.2005 - 30.06.2005, actualizat cu rata inflatiei.
Paratul Ministerul Internelor si Reformei Administrative a formulat o cerere de chemare in garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor, pentru ca in cazul in care va cădea in pretenți, chematul in garanție sa fie obligat la plata sumelor solicitate de reclamant.
Prin Sentinta civila nr. 24/2008 Tribunalul B-N a admis cererea si a dispus obligarea paratelor sa plateasca reclamantului prima de concediu aferenta anilor 2004 - 2005, actualizate pana la data platii efective in raport de rata inflatiei si sporul de fidelitate aferent perioadei 01.01.2005 - 30.06.2005 actualizat cu rata inflatiei pana la data efectuarii platii. Prin aceeasi hotarare judecatoreasca instanta de fond a admis cererea de chemare in garantie cu consecinta obligarii Ministerului Economiei si Finantelor sa vireze paratului Ministerul Internelor si Reformei Administrative fondurile necesare achitarii drepturilor banesti acordate.
Având in vedere dispozițiile legale incidente in speta, consideră ca solutia primei instante este nefondata in ce priveste solutionarea cererii de chemare in garantie.
Așa cum rezulta din analiza art. 60 si urm. din Codul d e proc. civ. cererile de chemare in garanție pot fi admise doar in ipoteza in care chematul in garanție ar avea o obligație de garanție sau de despăgubire de parat. Ori in speta parata nu a confirmat existenta unei obligatii legale sau conventionale de garantie.
Instanța de fond arata ca Ministerul Economiei si Finantelor elaborareaza proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare a ordonatorilor principali de credite, precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzatoare. Deasemenea instanta mai arata ca in temeiul dispozitiilor cuprinse in nr.HG 387/2007 Ministerul Economiei si Finantelor este cel care asigura sumele necesare celorlalte ministere in vederea platii salariilor si altor drepturi banesti.
de aceasta motivare arată ca Ministerul Economiei si Finantelor nu se confunda cu bugetul de stat. Potrivit dispozitiilor Legii nr. 500/2002 privind finantele publice Ministerul Economiei si Finantelor este raspunzator de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de proiectele de rectiticare ale acestor bugete.
Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara anuala nu pot fi utilizate pentru finantarea unui alt ordonator principal de credite.
Admiterea cererii de chemare in garantie formulata impotriva Ministerului Economiei si Finantelor ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume, cu titlu de drepturi banesti, unor persoane care nu sunt angajati ai acestuia, incalcandu-se art. 14 din Legea nr. 500/2002 care prevad: "Cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale. Nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala. Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanta si plătită daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare".
Potrivit dispozițiilor cuprinse in Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice si in nr.HG 386/2007 de organizare si funcționare a ministerului, Ministerul Economiei si Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt in responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetare anuale, a legilor de rectificare bugetara, de aprobare a contului general de execuție bugetara, dar cu toate acestea nu poate fi ținut garant pentru plata unor drepturi bănești pentru salariații unei alte instituții, care are calitatea de ordonator principal de credite si care, in eventualitatea admiterii acțiunii, își va cuprinde in bugetul propriu sau in proiectul de rectificare bugetara sumele necesare efectuării plății către reclamanți.
Prin recursul formulat de pârâta B N se solicită casarea sentinței atacate, rejudecarea cererii și respingerea ca nefondat a capătului de cerere privind plata sporului de fidelitate aferent perioadei lucrate din anul 2005.
În motivare se arată că sentința atacată cu prezentul recurs este netemeinică și nelegală.
În fapt, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru perioada lucrată din anul 2005 și a primelor de concediu pentru anii 2004 și 2005, așa cum sunt prevăzute de OG nr.38/2003.
Prima de concediu reprezintă un beneficiu acordat în plus față de drepturile bănești pentru perioada de concediu prevăzute de art. 37 al. 1 din nr.OG 38/2003., prin legi privind bugetul de stat, acest drept a fost suspendat, însă prin nr.OUG 146/2007 s-a reglementat plata retroactivă a primelor de concediu.
Cu totul altă situație este cu privire la sporul de fidelitate.
Prin art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale
personalului Ministerului Administrației și Internelor, pentru anul 2005 fost suspendată aplicarea art.6 din OG nr.38/2003, acest articol fiind tocmai cel care prevedea acordarea sporului de fidelitate ițiștilor.
Cum nici un act normativ succesiv acestei dispozițiile legale nu a mai prevăzut plata sporului de fidelitate aferent anului 2005, În bugetul alocat IPJ B-N nu au mai fost cuprinse sume destinate plății acestor drepturi.
Suspendarea unui drept echivalează cu neacordarea lui pentru perioada suspendării, și nu amânarea acordării, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pc1. 9. proc. civ. art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004, art.6 din OG nr.-,art. 2 din nr.OUG 146/2007.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice:" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
1
2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe disp. art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamantei, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantei care este funcționar public.
Potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, reclamanții sunt funcționari publici fiind salarizați potrivit OUG nr.92/2004.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată prin art.3 alin.1 din OUG nr.33/26.02.2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată prin Legea nr.386/2001, până la data de 1 ianuarie 2002, însă potrivit art.III alin.3 din același act normativ pe perioada suspendării redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr.188/1999.
Chiar dacă prin legi bugetare succesive, Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004, a fost prelungit de fiecare dată termenul de suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocarea în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin.2 din Constituție și art.1 din Codul civil.
Cu privire la critica adusă sentinței în privința obligării la plata daunelor interese se constată că și aceasta este nefondată întrucât plata primei de vacanță se asimilează drepturilor salariale de care au beneficiat reclamanții până la intrarea în vigoare a OUG nr.77/2002, iar în principiu salariul și celelalte drepturi se plătesc la data convenită, orice întârziere atrăgând răspunderea angajatorului pentru daune interese (art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici coroborate cu art.161 din alin.4 Codul muncii ) în scopul acoperirii prejudiciului suferit, ori este de notorietate ca prejudiciul pe care îl încearcă orice persoană îndreptățită la încasarea salariului constă în deprecierea leului, salariul real scăzând proporțional cu indicele de inflație.
Așa fiind, recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, se reține că acesta nu este fondat deoarece așa cum s-a reținut, chiar dacă prin legi bugetare succesive s-a suspendat exercițiul dreptului în discuție, acesta nu a fost desființat în esență el subzistând și în prezent, ca atare, subzistă obligația de a plăti reclamanților prima de concediu prevăzută de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 în sarcina ordonatorilor de credite, indiferent de rangul lor, considerent pentru care în mod temeinic s-a respins de către prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul IPJ B-N și chemata în garanție.
În mod similar a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.XXIII din 12 decembrie 2005 pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă,fiind aplicabilă regula de interpretare logică "ubi eadem est rațio, eadem lex esse debet", tocmai pentru ca un drept prevăzut să nu devină o obligație lipsită de conținut.
Curtea Constituțională prin decizia nr.38/25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe 2004 și 2005, însă aceasta nu poate fi adusă ca un argument care să conducă la respingerea acțiunii întrucât suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantului la această primă.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge recursurile în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Inspectoratul de Poliție al Județului B N și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N în numele Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 24 din 22 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./20.04.2008
Jud.fond./
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus, Rodica
