Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 971/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 971/CA/2009
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, pârâta - 345 S și chemații în garanție ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr.130/CA/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. în calitate de mandatar al reclamanților recurenți, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar întâmpinări din partea pârâtei - 345, reclamanților recurenți și a chematului în garanție Ministerul Administrației și Internelor, din care câte un exemplar se comunică cu mandatarul reclamanților recurenți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Mandatarul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a se dispune acordarea drepturilor solicitate începând cu 1.01.2004, instanța de fond acordându-le numai începând cu 1.01.2005 fără nici o justificare, ori art.31 lit. "c" și " d" din Legea 188/1999 a produs efecte începând cu 1.01.2004, fiind suspendată aplicarea pe perioada 2004-2006. Cu privire la recursurile pârâtei -UT 345 S, precum și ale chemaților în garanție B și Ministerul Administrației și Internelor solicită a fi respinse.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT- UNITATEA TERITORIALĂ 345 S solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004 în funcție de data angajării sau încetării raporturilor de serviciu pentru fiecare reclamant, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
În motivare se arată că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei,calitate în care au dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și suplimentul gradului.
Deși ar fi trebuit să beneficieze de aceste suplimente, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât aplicarea textului legal respectiv a fost suspendată în mod continuu printr-o serie de acte normative.
În drept se invocă dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și Constituția României.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALĂ A DE STAT B și MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR solicitând obligarea acestora în cazul în care acțiunea reclamanților va fi admisă să fie obligate în calitatea lor de ordonatori secundar și respectiv principal de credite să plătească aceste sume în solidar cu pârâta.
Prin Sentința nr.130/CA/24 02 2009 Tribunalul Sibiua respins acțiunea reclamanților și, a admis în parte acțiunea formulată de ceilalți reclamanți și în parte cererea de chemare în garanție, dispunând obligarea pârâtei și a chematelor în garanție la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul gradului în cuantum de 25% din salariul de bază începând în principiu cu 1 01 2005,de la caz la caz aferent perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant, actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că începând cu anul 2004 în art. 31 alin. 1 al Legii nr. 188/1999 este prevăzut ca drept salarial dreptul solicitat de reclamantă, iar ca urmare a încetării suspendării, aceste reglementări au fost repuse în vigoare începând cu 2006.iar pentru cei doi reclamanți cărora li s-a respins acțiunea s-a reținut că aceștia nu erau în raporturi de serviciu cu pârâta pe perioada 1 01 2005-1 01 2007.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții, solicitând a se dispune modificarea în parte în sensul de a se dispune acordarea drepturilor solicitate începând cu 1 01 2004,instanța de fond acordându-le numai începând cu 1 01 2005 fără nici o justificare,ori art.31 lit. "c" și " d" din Legea 188/1999 a produs efecte începând cu 1 01 2004 fiind suspendată aplicarea pe perioada 2004-2006.
Împotriva hotărârii au declarat recurs și pârâta -UT 345 S precum și chematele în garanție B și Ministerul Administrației și Internelor solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului se susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale, drepturile solicitate nu pot fi acordate fără ca în prealabil să se reglementeze diferențiat, în funcție de natura lor, cuantumul și criteriile de acordare și fără a fi prevăzute în bugetul instituției sume cu această destinație. Instanța nu poate crea drepturi, acest atribut aparținând puterii legislative.
În drept se invocă prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Instanța apreciază recursurile pârâtei și chematelor în garanție ca fondate pentru următoarele considerente:
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale. Astfel, ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art. 29 alin. (1) lit. c) și d), devenit art. 31 în forma republicată a legii în anul 2007, se prevede: "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art. 31 alin. (3) din aceeași lege "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr. 188/1999 a fost introdus prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt. 3 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii"
În aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamanții când fac trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr. 84/2003 și Legii nr. 672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză, prin neacordarea acestor drepturi nu s-ar încălca prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanții nu pot dovedi cuantumul creanței. Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă, reclamanții nu au o creanță lichidă în sensul art. 379.civ.Cod Penal și nu se poate reține că s-ar nesocoti dreptul de proprietate al reclamanților, astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale prin neacordarea acestor sporuri.
Instanța, față de cele de mai sus, consideră că hotărârea atacată este nelegală în ce privește admiterea acțiunii și acordarea drepturilor, fiind dată cu greșita interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului, astfel că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041.civ.Cod Penal și recursul pârâtei și al chematelor în garanție va fi admis, în temeiul art. 312 al. 2.civ.Cod Penal, în sensul că se va modifica în parte hotărârea atacată și se va respinge în întregime acțiunea reclamanților ca nefondată.
Argumentele invocate cu privire la recursul pârâtei și al chematelor în garanție conduc implicit la respingerea recursului reclamanților ca nefondat, demonstrându-se că drepturile în cauză nu pot fi acordate nici pentru perioada 1 01 2004-1 01 2005,nici ulterior anului 2005.Astfel,se va păstra soluția instanței de fond în ce privește respingerea pretențiilor reclamanților aferente anului 2004,precum și în ce privește respingerea acțiunii reclamanților și.
Recurentele al căror recurs a fost admis nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 345 S și chematele în garanție ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr.130/CA/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică în parte hotărârea în sensul că respinge în întregime acțiunea reclamanților, și împotriva pârâtei - 345
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - 345 S împotriva B și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
7 ex./23.09.2009
Jud.fond -
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius
