Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 981/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 981
Ședința publică de la 14 Mai 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.106 din data de 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 Cod procedură Civilă și este scutit de taxa de timbru.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local și Primarul comunei, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați să acorde sporul de confidențialitate și de mobilitate în cuantum de 25% aplicat la salariul de încadrare al reclamantei.
În motivarea acțiunii a arătat că are calitatea de funcționar public, secretar al Primăriei comunei și activitatea acestuia se desfășoară și în afara instituției, deci obligațiile de serviciu nu se realizează într-un loc stabil de muncă fiind nevoită să se deplaseze în toate satele comunei.
Potrivit art. 25 din Codul Muncii clauza de mobilitate este definită ca fiind acea clauză din contractul individual de muncă prin care părțile convin ca în considerarea specificului muncii, respectiv datorită faptului că executarea obligațiilor de serviciu nu se realizează într-un loc stabil de muncă să beneficieze de prestații suplimentare în bani sau în natură.
Art. 26 din muncii, definește clauza de confidențialitate ca fiind acea clauză prin care părțile convin ca pe toată durata desfășurării raportului de muncă și după încetarea acestuia să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului în condițiile stabilite de regulamentele interne, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 45 din legea 188/1999, funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care i-au cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.
Că, potrivit art. 93 din legea 188/1999, dispozițiile legii se completează cu prevederile legislației muncii.
Acordarea efectivă a acestui spor se circumscrie principiului egalității de șanse consfințit prin dispozițiile art. 39 alin. 1 din și art. 29 alin. 2 din legea 188/1999, conform căruia funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
A depus la dosarul cauzei în copie cartea de muncă și de pe mai multe sentințe ale Tribunalului Gorj.
Pârâtul Consiliul Local al Comunei a formulat întîmpinare prin care a lăsat soliția la aprecierea instanței.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 106 din 11 februarie 2008, a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâților CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta este funcționar public la Primăria, însă nu a dovedit că își desfășoară activitatea și în afara instituției, în acest sens, trebuind să depună la dosar acte din care să rezulte această susținere, să dovedească că un anumit număr de zile lucrătoare din cadrul unei luni, acesta își desfășoară activitatea la alte instituții și în alte locuri din județ, simpla afirmație că trebuie să se deplaseze la instituțiile arătate, neconstituind o probă în susținerea cererii.
Faptul că în Codul Muncii, sunt prevăzute cele două sporuri, nu înseamnă că automat toți salariații pot beneficia de acestea, iar în situația în care aceștia sunt funcționari publici, nu înseamnă că toți funcționarii publici sunt îndreptățiți la acordarea acestora.
Textele legale amintite de reclamantă, arată condițiile în care se pot acorda cele două sporuri, condiții pe care reclamanta nu le îndeplinește.
Potrivit disp. art.1 alin.3 din OUG nr.92/2004,sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulente si alte drepturi, dar, în speță, reclamantul prin natura funcției sale nu este îndreptățit să primească sporul de mobilitate și confidențialitate, neîndeplinind condițiile prevăzute de textele de lege care reglementează cele două sporuri salariale.
În acest sens a fost reținută și pronunțarea Înaltei C de Casație și Justiție prin decizia nr. 78 din 05.11.2007 ca urmare a promovării unui recurs în interesul legii de către Procurorul general al României, statuând că nu se pot negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate de către funcționarii publici, decât în condițiile menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a arătat că instanța de fond a apreciat eronat că nu și-a dovedit deplasările efectuate în afara instituției.
Recursul este nefondat.
Reclamanta are calitatea de funcționar public, deținând în cadrul Primăriei funcția de secretar.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate și confidențialitate, reglementat de art.25 și 26 din Codul Muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Reclamanta nu a invocat în sprijinul acțiunii sale nici un act normativ,privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile art.25 și 26 din Codul Muncii și aplicabilitatea acestora în cazul funcționarilor publici.
Arătăm că pentru a se acorda sporul de mobilitate și confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de mobilitate și confidențialitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.
Dacă, în ceea ce privește consilierii juridici, în statutul profesiei de consilier juridic se prevede expres în art.60 alin.2 că deosebit de remunerația de bază stabilită prin legi speciale, în temeiul art.25 și 26 din Legea 53/2003, aceștia pot negocia și beneficia de prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate, pentru funcționarii publici nu există o prevedere expresă în acest sens.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată în această decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidențialitate și mobilitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauzele de mobilitate și confidențialitate nu sunt contrare statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul reclamantei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.106 din data de 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehnored SI 2 ex./21.05.2008
Jud.fondI. /Gh.
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
