Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 982/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 982
Ședința publică de la 14 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Preșdinte Secție
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ M, împotriva sentinței nr. 95/CAF din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâți MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ M și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile au fost declarate în termen legal, că s-au depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302. și sunt scutite de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
S-a referit că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea de Sănătate Publică pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați la plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005,actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.
În motivarea cererii a arătat că a fost funcționar public la Autoritatea de Sănătate Publică M în funcția de referent până la data de 01.03.2005 și avea dreptul conform art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 ca la plecarea în concediu să beneficieze, pe lângă indemnizația de concediu, de prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Ulterior printr-o serie de acte normative s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol însă nu a fost abroga acest drept.
În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
La dosar a depus adeverința nr.591/18.09.2007 emisă de
În apărare pârâtul Ministerul Sănătății Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, față de obiectul acțiunii, motivând că potrivit art.4 pct.49 din HG nr.862/2006 are numai atribuția de a viza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa, răspunderea în ceea ce privește împărțirea pe capitole a bugetului alocat aparținând fiecărei unități în parte, cu atât mai mult cu cât autoritățile de sănătate publică sunt unități cu personalitate juridică, iar directorii acestora au calitate de ordonatori de credite.
A mai invocat excepția lipsei de obiect a cererii reclamantului cu motivarea că dreptul este prevăzut de Legea nr.188/1999, însă a fost suspendat prin acte normative subsecvente, fără a produce efecte juridice, astfel că se va naște la data expirării termenului de suspendare.
De asemenea a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune având în vedere dispozițiile Decretului nr.167/1958 și ale art.166 muncii potrivit cărora dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care acele drepturi erau datorate.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii, susținând că disp.art.34(2) din Legea nr.188/1999 nu a produs efecte de la apariția sa și până în prezent fiind suspendată anual prin legea bugetului de stat.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivând că prima de concediu prevăzută de art.34 al.2 din Lege nr.188/1999 a fost suspendată succesiv prin legea bugetului anual începând cu anul 2001.
Prin sentința nr. 95/CAF din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Mehedinția respins excepțiile invocate de Ministerul Sănătății Publice referitoare la lipsa calității procesuale pasive și lipsa obiectului cererii.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea de Sănătate Publică
A obligat pârâții să plătească reclamantului primele de concediul aferente anilor 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A respins cererea pentru plata primelor de concediu aferente anilor 2001-2003 pentru prescrierea dreptului la acțiune.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu Autoritatea de Sănătate Publică M, însă Ministerului Sănătății Publice este ordonator principal de credite, iar acțiunea are ca obiect acordarea unor drepturi bănești derivate din raporturile de serviciu.
De asemenea și excepția lipsei de obiect a cererii s-a reținut că este neîntemeiată, întrucât dreptul reclamantului la prima de concediu există, exercițiul său fiind suspendat temporar până la 31 decembrie 2005, iar pârâții nu au dovedit plata primei de concediu după încetarea suspendării.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv, și ca urmare dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Cu privire la acțiunea pentru calculul și plata primei de concediu aferentă anilor 2001-2003 instanța a reținut că, întrucât nefiind exercitată în termenul legal de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 al.1 lit.c din Legea nr.53/2003 Codul Muncii și art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958 este prescrisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ M criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs, recurentul Ministerul Sănătății Publice a reiterat excepția lipsei de obiect a cererii reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive, față de obiectul acțiunii, opinând în sensul că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legale în vigoare, și că cel mult în sarcina ministerului nu putea decât să stabilească aceeași obligație conferită de lege, și anume aceea de a aproba bugetul de venituri și cheltuieli al autorității pârâte în care să cuprindă și aceste drepturi bănești.
Pe fondul cauzei, ambele recurente pârâte au arătat că prima instanță a pronunțat soluție fără a lua în considerare prevederile art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. 7 din Legea nr.511/2004 conform cărora aplicarea dispozițiilor referitoare la primele de concediu a fost suspendată și fără a avea în vedere imposibilitatea acordării unor drepturi pentru care nu s-au prevăzut fondurile necesare.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la motivul de recurs ce vizează excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Sănătății Publice, Curtea reține că în mod corect instanța de fond respins această excepție, în considerarea calității Ministerul Sănătății Publice, de ordonator principal de credite, întrucât calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana pârâtei și persoana ce urmează a fi obligată în raportul juridic dedus judecății.
De asemenea și în ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii reclamantului Curtea reține că în mod corect instanța a respins și această excepție, întrucât dreptul reclamantului la prima de concediu există, exercițiul său fiind suspendat temporar prin legi bugetare anuale, iar pârâții nu au dovedit plata primei de concediu după încetarea suspendării.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, nu poate fi reținut.
În conformitate cu art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia au dreptul la primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar.
Legea bugetară a suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu a abrogat aceste drepturi, nu le-a desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R trebuie să fie acordate reclamanților, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, din prevederile art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, rezultă că suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Nici motivul privind lipsa fondurilor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat nu poate fi reținut.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se vor respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ M, împotriva sentinței nr. 95/CAF din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehnored SI 2 ex./23.05.2008
Jud.fond /
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
