Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 99/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 99/R/
Ședința publică din 25 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Diana Ungureanu judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Gina Achim
: - -, JUDECĂTOR 3: Ingrid
:, grefier
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN P, cu sediul în Pitești,-, județul A, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, MINISTERUL JUSTIȚIEI- ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2 și PENITENCIARUL COLIBAȘI, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 465/CA/08 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția civilă, complet specializat administrativ și fiscal, întimat - reclamant fiind, domiciliat în Pitești, str. - -, -. C,. 2,.11, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra recursurilor au avut loc în ședința din 18.01.2008, concluziile părții prezente fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 25.01.2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, deliberând:
Constată că rin p. acțiunea introdusă la data de 26.03.2007, înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Colibași și Ministerul Finanțelor Publice solicitând să fie obligați să-i plătească drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din solda lunară, pentru perioada 01.09.2004 - 01.03. 2006, actualizat cu rata inflației până la achitarea efectivă sumelor datorate, reprezentând sporul pentru activitatea desfășurată în condiții deosebit de periculoase.
In motivare, reclamantul a arătat că până la data de 1.03.2006, când s-a pensionat, a îndeplinit funcția de director adjunct, având gradul de inspector șef principal, la P NITENCIARUL COLIBAȘI care funcționează în același perimetru cu Penitenciarul Spital Colibași, în cadrul căruia există o secție de pneumoftiziologie.
Conform HG nr. 281/1993, personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, printre care și TBC, beneficiază de un spor de 50 - 100% din salariul de bază.
Potrivit anexei nr.1.1 lit.c) pct.2 la Regulamentul de acordare a sporului în cauză, beneficiază de acesta și personalul din unitățile aflate în același perimetru cu acestea, așa cum este și cazul de față.
S-a mai arătat de către reclamant că a beneficiat de sporul de 50% începând cu data de 01.01.2004, dar în mod surprinzător prin adresa nr. -/30.08.2004 i s-a comunicat că se sistează temporar plata acestui spor. Astfel au fost încălcate disp. art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă în sensul că aplicarea actului normativ în cauză se putea dispune numai printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior.
Prin adresa nr. -/11.04.2006 actuala Administrație Națională a Penitenciarelor a comunicat Penitenciarului Spital Colibași că începând cu data de 01.05.2006 se anulează prevederile ordinului P nr. - privind sistarea temporară a plății sporurilor acordate în temeiul Anexei nr.1.1 din Ordinul J nr. 945/C/2003 și a aprobat reluarea plății acestor sporuri.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare(16-18), a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece neplata sporului a fost determinată de lipsa fondurilor.
Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare(23-25), a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că este eronată opinia reclamantului referitoare la introducerea în cauză a acestui minister, că nu are atribuții de angajare și salarizare a reclamantului și că nu poate fi obligat să asigure din fondurile sale cheltuielile Ministerului Justiției.
Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Justiției pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantului, să fie obligați să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi(27)
La data de 24.05.2207 Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Colibași a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiate(110-115)
S-a invocat excepția necompetenței materiale precum și excepția lipsei calității procesuale pasive.
S-a mai arătat că în cazul în care instanța ar găsi întemeiate solicitările reclamantului, solicită obligarea acestuia la restituirea sumelor achitate de către Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță cu titlu de drepturi salariale și reprezentând sporul de antenă, respectiv 10% din salariul de bază lunar pentru aceeași perioadă pentru care se solicită sporul TBC, respectiv 01.09.2004 - 01.02.2006, actualizate cu rata inflației până la achitarea efectivă a acestora, având în vedere faptul că aceste sporuri se exclud.
S-a susținut și că Regulamentul de acordare a sporului în cauză prevede că beneficiază de un spor de 50% din solda lunară sau salariul de bază "personalul din penitenciare și centre de reducere precum și personalul din aceste unități, care desfășoară activități cu deținuții din camerele TBC și /".
Reclamantul, prin răspunsul formulat la cererea reconvențională a Penitenciarului Colibași (58-62), a fost de acord ca în cazul admiterii acțiunii sale să se admită în aceleași condiții și cererea reconvențională.
La dosarul cauzei au fost depuse acte.
După examinarea cauzei, Tribunalul Argeș - secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 465/CA/08 octombrie 2007, prin care a admis acțiunea reclamantului, a obligat pe pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ COLIBASI să plătească reclamantului sporul de 50% pentru condiții deosebit de periculoase pentru perioada 1.09.2004-1.03.2006, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății. De asemenea, i-a obligat pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR să asigure pârâtului PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ COLIBASI fondurile necesare plății acestui spor.
Prin aceeași sentință a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de reclamant și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, fiind obligat chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să vireze pârâților fondurile necesare achitării dreptului de mai sus.
A fost admisă și cererea reconvențională formulată de pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ COLIBASI, obligându-l pe reclamantul-pârât să restituie pârâtului-reclamant PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ COLIBASI sporul de antenă de 10% încasat pe aceeași perioadă.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că excepțiile invocate nu trebuie reluate în considerente, deoarece s-a pronunțat asupra lor anterior dezbaterii în fond.
Pe fondul cauzei, a apreciat că reclamantul a îndeplinit funcția de director adjunct la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Colibași, având gradul de inspector șef principal, până la data de 1.03.2006, când s-a pensionat, în același perimetru funcționând și Penitenciarul Spital Colibași în cadrul căruia există o secție de pneumoftiziologie.
Conform art.8 lit.a din HG nr. 281/1993 modificat prin HG nr.561/2000 și Regulamentului de aplicare HG nr. 281/1993, reclamantul a beneficiat de un spor de 50% din salariul de bază lunar începând cu data de 01.01.2004 potrivit procesului verbal încheiat de comisia constituită la nivelul unității (fila 73-83).
Stabilirea dreptului s-a făcut în baza buletinelor de determinare emise de organele de specialitate în domeniul medicinii (64-65) și cu respectarea procedurii prevăzută de Ordinul nr.945/C/2003.
Prin adresa nr. -/30.08.2004(13) Direcția Generală a Penitenciarelor a comunicat că începând cu data de 01.09.2004 se sistează temporar plata sporurilor acordate în temeiul Anexei nr.1.1 din ordinul Ministerului Justiției nr. 945/C/2003 pe motivul resurselor financiare.
Ținând cont că sporul în cauză fost acordat în urma unor determinări de specialitate privind riscurile la care sunt supuși cei care își desfășoară activitatea în astfel de condiții nu se poate justifica sistarea acordării acestui spor mai ales că pentru aceasta se procedează într-un mod care eludează normele de tehnică legislativă ( art. 64 din Legea nr.24/2000).
Mai mult se aduce atingere însuși normelor constituționale privind protecția socială și prestarea în condiții deosebite sau speciale - precum și dispozițiilor Codului muncii ( art. 39 alin.l lit.f) referitoare la dreptul de securitate și sănătate în muncă.
Faptul că s-a produs o greșeală este atestat de faptul că actuala Administrație Națională a Penitenciarelor a revenit la măsura dispusă, așa cum rezultă din adresa nr. -/11.04.2006(14).
S-a mai constatat că în perioada 01.09.2004 - 01.03.2006, aceeași pentru care se solicită sporul de 50% în discuție, reclamantul a primit sporul de antenă de 10% din salariul de bază lunar, care practic se exclude cu primul spor arătat.
Or, potrivit pct.15 alin.2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr.945/C/2003, "în situațiile în care la un loc de muncă se constată prezența simultană a doi sau mai mulți factori care, prin acțiunea lor, conferă dreptul la sporuri, se acordă un singur spor, și anume cel mai mare".
Ca atare, ambele cereri au fost apreciate ca întemeiate, făcându-se trimitere și la o lată decizie, pentru un caz similar, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Împotriva sentinței, în termen legal au formulat cereri de recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP A, Ministerul Justiției, Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, PENITENCIARUL COLIBAȘI, întemeiate pe disp. art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs,Ministerul Economiei șiFinanțelora susținut că nu există nici o obligație de garanție a sa, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite - în speță Ministerul Justiției - nu ar fi acordat reclamantului drepturile salariale cuvenite, nu conferă Administrației Naționale a Penitenciarelor - Ministerul Justiției nici un fel de garanție legală pentru eventualele sume de bani ce ar trebui să la plătească într-un raport juridic născut din contractul individual de muncă. Este lipsită de interes și cererea de chemare în garanție față de reclamant.
Ministerul Justițieia criticat sentința prin aceea că raporturile de muncă ale reclamantului se derulează cu Penitenciarul cu Regim de Maximă Securitate Colibași, care este ordonator terțiar de credite, plata urmând să se facă de acesta. Calitatea ministerului d e ordonator principal de credite nu justifică obligarea sa la asigurarea fondurilor necesare și, deci, nu are calitate procesuală pasivă, deoarece doar repartizează creditele bugetare aprobate pentru Administrația Națională a Penitenciarelor, iar aceasta, la rândul său, repartizează creditele către ordonatorii terțiari, conform art. 21 alin. 2 din Legea nr. 500/2002. Pe fond, s-a susținut că acțiunea este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 4 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, plata sporului se face în limita resurselor financiare aprobate.
Prin recursul său,Administrația Națională a Penitenciarelora criticat sentința prin aceea că acțiunea trebuia respinsă, deoarece lipsește procedura prealabilă cerută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar, pe fond, erau aplicabile prevederile art. 4 din nr. 945/C/2003, care stabilește că plata sporului se acordă în limita fondurilor disponibile, aprobate.
ȘiPENITENCIARUL COLIBAȘIa adus critici sentinței, motivate pe faptul că de acest spor beneficiază doar personalul care își desfășoară activitatea integral sau fracționat pe secția de pneumoftiziologie, proporțional cu timpul efectiv lucrat, potrivit dispoziției nr. 2497/2004 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor, ca și a aceleia cu nr. 99449/2004 emisă de Direcția Financiară din cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor. Asupra acestor apărări, instanța nu s-a pronunțat.
Mai mult, înscrisurile prezentate nu fac dovada numărului efectiv de ore lucrate, iar, potrivit art. 4 din nr. 945/C/2003, plata sporului se face în limita fondurilor disponibile, aprobate conform legii. Nu trebuia inclus în categoria drepturilor salariale reglementate de art. 156 Codul muncii, pentru că salarizarea personalului din unitățile bugetare se face, conform HG 281/1993, OG nr. 64/2006 și a Legii nr. 293/2004, în raport de specificul, definind salariul de bază. Plata sporului a fost sistată o perioadă, tocmai pentru insuficiența fondurilor, motiv pentru care acțiunea trebuia respinsă.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă, curtea constată următoarele:
Prin HG nr.28/1993 modificată și completată prin HG nr.561/2000 și Ordinul Ministerului Justiției nr.945/C/2003 - ce cuprinde Regulamentele de acordare a sporurilor prevăzute de art.8 lit.a), b și c) -, se prevede acordarea sporului TBC personalului din aceste instituții, care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, în condiții periculoase sau vătămătoare, stabilite prin Buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă emise de A, Medicina și Buletinului de măsurări a radioelectric.
Acest drept a fost acordat până în 30.08.2004, când prin adresa nr.-/30.08.2004, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor a făcut cunoscut Penitenciarului Colibași că, urmare a OG nr.29/2004, începând cu luna septembrie 2004, plata sporurilor din Anexa 1.1. a Ordinului Ministerului Justiției nr.945/2003 a fost sistată, acordarea lor fiind condiționată de existența resurselor financiare.
De aici, rezultă că acordarea sporului TBC nu a fost înlăturată, ca măsură definitivă, ci, numai, temporar sistată, ca urmare a insuficienței resurselor financiare necesare acoperirii plății și a acestui spor, determinate de creșterea valorii de referință sectorială pentru personalul militar din Direcția Generală a Penitenciarelor și a unităților subordonate ( 13).
Măsura înlăturării definitive s-a făcut prin nr.399/C/2007, după ce nu a mai fost prevăzut, începând cu 1.01.2007, nici "Spitalului" Penitenciarului Colibași.
Însă, prin Decizia nr. 387 comunicată Penitenciarului "Spitalul" Colibași, cu nr.-/18.04.2006, se precizează că începând cu 1.05.2006, se anulează prevederile. nr.-/2004 privind sistarea temporară a plății sporurilor acordate în temeiul Anexei nr.1.1. a Ordinului Ministerului Justiției nr.945/C/2003 urmând, ca pe baza determinărilor prin expertizare a locurilor de muncă, să se acorde persoanelor îndreptățite (14).
De aici se desprinde concluzia că au fost găsite resurse financiare pentru plata acestui spor, însă, numai pentru Spitalul Penitenciarului Colibași, nu și personalul încadrat la P NITENCIARUL COLIBAȘI, aspect de natură a scoate în evidență, conform susținerii reclamantului, tratamentul discriminatoriu între persoane ce lucrează în aceleași condiții cu risc de contaminare a bolii respective, dar și a altora.
De altfel, pârâții nu pretins că reclamantul nu a beneficiat de acest spor or că s-au schimbat condițiile de muncă, ci doar că sporul a fost sistat datorită insuficienței resurselor financiare, împrejurare ce nu este de natură a susține apărarea lor, față de situația personalului la care s-a făcut referire anterior. Singurul pârât care a susținut că reclamantul, în calitatea sa de director adjunct al Penitenciarului Colibași, nu prezenta risc de contagiune pentru că nu lucra pe secția de pneumoftizilogie și că astfel nu beneficiază de sporul de 50% pentru condiții deosebit de periculoase, a fost PENITENCIARUL COLIBAȘI. Apărările sale nu pot fi reținute, întrucât sporul de 50% pretins de reclamant se întemeiază pe dispozițiile pct. 15 și anexei nr. 1.1. lit. C, pct. 2 din Ordinul nr. 945/C al Ministerului Justiției, ci nu pe prevederile punctului 10 și ale anexei nr. 1.1. lit. A și Doar în ipoteza acestora din urmă, prevăzute la un nivel superior, de 100%, respectiv 75%, a fost reglementată necesitatea determinării timpului efectiv prestat în aceste condiții, nu și pentru situația personalului din unitățile aflate în același perimetru cu spitalele penitenciar cu secții de pneumoftiziologie, avut în vedere de anexa nr. 1.1, lit.C, pct. 2. În cuprinsul normei de sub lit. C se enumeră și se diferențiază categoriile de personal îndreptățite la plata sporului de 50%, reclamantul fiind beneficiar în temeiul punctului 2, care constituie o măsură de recompensă și de protecție a acelora supuși în mod evident riscului de contagiune, dată fiind funcționarea în același perimetru cu spitalul. Trebuie remarcat faptul că reclamantului i s-a recunoscut acest drept, de care a beneficiat în perioada 01.01.2004 - 01.19.2004, când plata sporului a fost sistată pentru insuficiența fondurilor. . reclamantului la plata sporului de 50% rezidă și din Protocolul de colaborare dintre Spitalul Penitenciar Colibași și PENITENCIARUL COLIBAȘI ( 51 - 56), care atestă funcționarea în același perimetru, cum cere ordinul Ministerului Justiției. Dacă s-ar da interpretarea cerută de acest pârât, norma ar fi lipsită de eficiență juridică și ar depăși rațiunile care au condus la adoptarea acestei prevederi. Toate acele înscrisuri la care se face referire în recurs au în considerare alte categorii de personal decât acela din care face parte reclamantul, supus reglementării punctului 2 lit. C al precitatului ordin. Plata se face în condițiile pct. 15 din ordin, proporțional cu timpul în care a lucrat, fără a se depăși 170 de ore lunar, în program normal de lucru. Ca atare, este evidentă distincția între categoriile de personal supus riscului de contagiune și între sintagmele "timp efectiv prestat" - "timp cât a lucrat".
Cu înscrisurile depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada încadrării în dispozițiile sus -menționate; drept consecință, criticile ce vizează acest aspect sunt nefondate, reclamantul urmând să primească sporul solicitat, bineînțeles prin raportare la specificul și proporțional cu timpul cât a lucrat în funcția deținută, în același perimetru cu spitalul penitenciar, fără a se depăși timpul indicat în pct. 15 din Ordinul nr. 945/C/2003 al Ministerului Justiției.
Nu pot fi primite nici motivele ce privesc justificarea sistării plății sporului în conformitate cu prevederile art. 4 din nr. 945/C/2003, în limita resurselor financiare avute la dispoziție.
Sub acest aspect, instanța a motivat corect că o asemenea abordare încalcă principiile generale referitoare la protecția și securitatea și normelor de tehnică legislativă, lăsând loc arbitrariului și posibilității de încălcare a drepturilor salariale ala angajaților de către angajator.
Referitor la criticile Ministerului Justiție, în principal legate de lipsa calității sale procesuale pasive, în mod corect, instanța de fond a procedat la respingerea acestora și obligarea dimpreună cu Administrația Națională a Penitenciarelor de a asigura fondurile necesare plății acestui spor, în calitatea acestora de ordonatori - principal și secundar-de credite, întrucât potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002 are obligația să repartizeze integral cheltuielile de personal către instituțiile ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite.
Faptul că o asemenea plată nu a fost prevăzută în bugetul său, nu constituie un impediment în alocarea fondurilor necesare plății, pe perioada câr dreptul a fost suspendat, nu înlăturat.
Nici critica Administrației Naționale a Penitenciarelor, ce vizează neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi primită, deoarece legea specială nu reglementează o asemenea procedură pentru situația dată, privind plata unor drepturi bănești, ci doar trimite la norme ce țin de competența instanțelor de contencios administrativ, determinată în baza Legii nr. 554/2004.
Însă, referitor la cererea de chemare în judecată și de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor se apreciază că soluția la care s-a oprit instanța este nelegală și netemeinică pentru considerentele care justifică admiterea recursului formulat de acest minister, prin DGFP
Astfel, potrivit art.3 alin.2 din HG nr.208/2005, Ministerul Finanțelor Publice (actuala recurentă) "elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat".
Deci această instituție nu are printre atribuții obligația plății, în solidar cu ceilalți pârâți, a sumelor pretinse prin acțiune, deoarece nu are calitatea de debitor față de reclamanți, care nu sunt angajații săi, raporturile juridice existând între aceștia și ceilalți pârâți.
În aceste condiții apare ca nejustificată obligarea la plata sporului solicitat și nici la virarea fondurilor necesare achitării dreptului de mai sus. Între minister și pârâți nu există obligații de garanție, în speță fiind aplicabile și prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, care stipulează că creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Drept consecință, se impune admiterea recursului său, introdus prin DGFP V, sentința urmând a fi modificată în parte, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, în sensul că va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, acțiunea cât și cererea de chemare în garanție fiind respinse față de acesta. Celelalte recursuri vor fi respinse, în baza art. 312 alin.1 Cod proc. civilă, pentru considerentele redate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE.
Admite recursul formulat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR A JUDEȚULUI A, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 465/CA/08 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția civilă, complet specializat administrativ și fiscal, întimat - reclamant fiind, domiciliat în Pitești, str. - -, -. C,. 2,.11, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge atât acțiunea față de acesta, cât și cererea de chemare în garanție a sa, formulată de reclamant și pârâtul Administrația Națională a Penitenciarelor.
Menține în rest sentința.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, MINISTERUL JUSTIȚIEI- ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2 și PENITENCIARUL COLIBAȘI, cu sediul în,-, județul A, împotriva aceleeași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red.
4 ex/21.02.2008
Jud.fond:
OPINIE SEPARATĂ:
Apreciez că recursurile promovate în cauză trebuiau admise ca fiind întemeiate, pentru considerentele de mai jos:
În mod eronat instanța de fond a procedat la includerea în categoria drepturilor salariale prevăzute de art.156 Codul munciia sporurilor generale și a celor prevăzute în Anexa 1.1. din Ordinul 945/C/2003 în litigiu, în special, în condițiile în care HG281/1993 cu modificările ulterioare, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, prevede faptul că aceasta "se face ținând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate" (art.1), în art.2 prevăzându-se faptul că salariul acestora este alcătuit din: salariul de bază, sporuri la salariul de bază: pentru condițiile în care se desfășoară activitatea, pentru vechime în muncă etc. premii și alte drepturi (masă gratuită, transport, etc.).
Ordonanța 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare definește la art.2 noțiunea de "salariu de bază lunar, compus din: salariul pentru funcția îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deținut: gradații, sporul pentru misiune permanentă și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit". Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, care prevede în art.34 faptul că "Funcționarul public din sistemul administrației penitenciare are dreptul la: a) salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, precum și premii și prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcției îndeplinite, gradului profesional deținut, gradațiile, sporurile pentru misiune permanentă și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit".
Din cuprinsul acestor reglementări legale rezultă că legiuitorul a înțeles să inclusă în noțiunea de "salariu de bază", obligatoriu la plată pentru angajatori, independent de alte reglementări, doar sporurile pentru misiune permanentă, celelalte suplimente bănești cu titlu de sporuri, prime, ajutoare, etc. inclusiv cele în litigiu făcând obiectul unor reglementări separate, obligatorii pentru angajatorul PENITENCIARUL COLIBAȘI la care funcționează reclamanții.
Astfel, nr.945/C/2003, ce constituie temeiul juridic al acordării sporurilor de până la 30% din salariul de bază pentru activitatea în condiții periculoase (Anexa 1.2), respectiv sporuri de până la 75% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase (Anexa 1.1), prevede expres că plata acestoraeste condiționată de încadrarea sumelor bănești respective în " limita resurselor financiare avute la dispoziție", condiție prevăzută și deart.69 din Legea 138/1999privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, în care se prevede: "Acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor centrale prevăzute la art.1".
Așa fiind, începând cu luna septembrie 2004, urmare modificării valorii de referință sectorială pentru personalul militar, ce conduce la mărirea salariilor de bază a acestora, fondurile alocate nu au mai permis și plata sporurilor prevăzute de 945/2003.
Reclamanții nu au investit instanța cu verificarea existenței alocațiilor bugetare necesare plății acestor sporuri, la dispoziția angajatorului PENITENCIARUL COLIBAȘI, recunoscând așadar implicit inexistența lor și nici nu au atacat în contencios administrativ dispozițiile art.4 din 945/2003 ce condiționează plata lor de încadrarea în alocațiile bugetare, situație în care soluția instanței de fond de admitere a acțiunii reclamanților și obligarea Penitenciarului Colibași la plata sumelor reprezentând aceste sporuri apare ca fiind nelegală, ea contravenind dispozițiilor legale în vigoare privind modul de acordare a acestor drepturi bănești.
Nu poate fi reținută prin asimilare situația drepturilor bănești acordate prin lege, dar care ulterior au fost suspendate din lipsa fondurilor bugetare, întrucât în cazul de față aceste sporuri au fost de la bun început acordate numai în limitele bugetare anuale.
Eronat a procedat instanța de fond și la obligarea pârâtei B și respectiv chematului în garanție Ministerul Justiției la plata acestor drepturi, către reclamanți, deși aceștia nu se aflau în raporturi de serviciu cu aceste instituții centrale, iar PENITENCIARUL COLIBAȘI, la care își desfășoară activitatea efectiv, dispune de personalitate juridică proprie.
Împrejurarea că fondurile bugetare necesare plății sporurilor salariale în litigiu, ar fi trebuit a fi aprobate de organele administrative ierarhic superioare, respectiv și Ministerul Justiției, ține de raporturile specifice în care își desfășoară activitatea instituțiile în litigiu, fără a conferi însă calitate procesuală pasivă acestora.
Judecător,
Red.
TC/4 ex.
22.02.2008
Președinte:Elena Diana UngureanuJudecători:Elena Diana Ungureanu, Gina Achim, Ingrid
