Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 994/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.994/R-CONT
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
- - - JUDECĂTOR 3: Gina Achim
- - - judecător
- -- - grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI cu sediul în Pitești,-, județul A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A cu sediul în Pitești,-, județul A și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.197/CA/5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Argeș cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța analizând înscrisurile de la dosar, constată recursurile în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 26 septembrie 2007, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Argeș, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și au solicitat obligarea pârâților să calculeze și să le plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pe perioada 15 februarie 2008 - 2 iulie 2008 și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele lor de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, au susținut că în temeiul art.15 alin.1 din nr.OG6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut acordarea unui spor de confidențialitate în cuantum de 15% nu numai categoriilor de funcționari publici la care se referă Legea nr.555/2006 dar și funcționarilor publici din aparatul de lucru al guvernului.
Așa fiind, în calitate de funcționari publici încadrați la pârâta Curtea de Apel Pitești, reclamanții se consideră îndreptățiți să beneficieze ca și celelalte categorii enumerate de acordarea sporului de confidențialitate de 15%, pe perioada de mai sus, în caz contrar, considerându-se discriminați.
Tribunalul Argeș, Secția civilă prin sentința civilă nr.197/CA/5 iunie 2009 admis acțiunea și a obligat pe primii trei pârâți să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15% calculat la salariul de bază pe perioada 15 februarie 2008-2 iulie 2008 și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin art.1 pct.1 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG19/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-a prevăzut că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor acordate.
Deosebit, art.1 din nr.OG6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici prevede că sporul de confidențialitate de până la 15% se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al guvernului, Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate Ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
De acest drept, beneficiază potrivit art.231alin.3 din nr.OG137/2000 și personalul din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În altă ordine de idei, instanța a reținut că în baza art.46 din Legea nr.188/1999 funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, nerespectarea acestei obligații constituind abatere disciplinară potrivit art.77 alin.1 din același act normativ.
Față de dispozițiile legale prezentate, instanța a reținut că reclamanții, funcționari publici în cadrul pârâtei Curtea de Apel Pitești sunt discriminați prin neacordarea dreptului analizat, deși se află în situații comparabile cu celelalte categorii de funcționari publici.
În altă ordine de idei potrivit art.19 din Legea nr.677/2001, privind protecția datelor cu caracter personal, "Orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului sau a persoanei împuternicite, inclusiv persoana împuternicită, care are acces la date cu caracter personal, nu poate să le prelucreze decât pe baza instrucțiunilor operatorului (confidențialitatea prelucrărilor).
Operatorul este obligat să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei rețele, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală (securitatea prelucrărilor).
Potrivit dispozițiilor Legii nr.102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a cu Caracter Personal și ale Legii nr.677/2001, privind protecția datelor cu caracter personal, Tribunalul Argeș este înregistrat ca operator de date cu caracter personal.
Art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art.11 și 20 din Constituția României, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice alta situație.
În temeiul art.I din Protocolul nr.12 la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată. Iar nici o discriminare. întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
În baza art.2 alin.I din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin Legea nr.48/2002, nr.OG77/2003 și Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubiri fiind scutită de taxă judiciară de timbru.
Conform art.16, "Egalitatea în drepturi", din Constituția României, potrivit cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", trebuia ca și reclamanții, funcționari publici în cadrul Tribunalului Argeș, să beneficieze de sporul de confidențialitate de 15%, atât timp cât sunt obligați să păstreze secretul confidențialității ca și alte categorii de persoane, dar fără a beneficia de sporul menționat, ca acestea.
În consecință, tribunalul a reținut că reclamanții sunt discriminați față de alte categorii de funcționari publici care beneficiază de acest drept, iar pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporului analizat precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă drept finalitate eliminarea discriminării lor.
Pârâții Curtea de Apel Pitești, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
Pârâta Curtea de Apel Piteștia susținut că sentința a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul motivului prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, înțelegând să stabilească dreptul la acordarea unor sume de bani, reprezentând spor de confidențialitate, deși nu există o asemenea dispoziție într-un act normativ, iar instanța nu este competentă să se substituie legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept neprevăzut de lege.
În acest sens, s-a invocat decizia nr.820/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, potrivit căreia instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să înlocuiască norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Deosebit, a criticat acordarea dreptului în discuție pe viitor, susținând că adoptând o astfel de măsură, instanța de fond a apreciat nu numai că reclamanții vor deveni beneficiarii unei legiferări a dreptului lor, dar și că debitorii acestui drept nu-și vor executa obligația, încălcând normele de principiu cu privire la acoperirea prejudiciului material eventual.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința sub aspectul motivelor prev.de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, cu referire la respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
S-a susținut că potrivit legii, rolul său este de a elabora proiectul bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale și nu de a plăti salariile angajaților unor instituții, în speță, reclamanților, față de care au atribuții în acest sens pârâții Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș cu care au raporturi de muncă.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat motivele prevăzute de art.304 pct.4, 9 și art.3041Cod procedură civilă, susținând următoarele:
Obligarea sa la plata sporului de confidențialitate de 15% pentru funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, constituie adăugare la lege și o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești, ale căror limite au fost depășite de către instanță prin admiterea acțiunii.
Instituirea unor drepturi în beneficiul unor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea ori prevederea în alt cuantum în beneficiul altei categorii profesionale este o chestiune de legiferare și nu un atribut al puterii judecătorești care procedând astfel a încălcat atribuțiile altei puteri în stat.
În altă ordine de idei a susținut că reținând incidența unui tratament discriminatoriu ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercițiului unui drept, cu invocarea unor acte normative care fac referire la categorii de personal din cadrul altor instituții ce beneficiază de sporul de confidențialitate, prima instanță a încălcat legea, respectiv cadrul legal stabilit prin nr.OG137/2000.
În legătură cu starea de discriminare, Curtea Constituțională a statuat că un asemenea înțeles al dispozițiilor Ordonanței nr.137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, încălcându-se principiul separației puterilor.
Așadar, stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, iar instanța trebuie să aplice și să interpreteze strict actele normative care reglementează salarizarea personalului în cauză și nu să creeze, să înlocuiască ori să desființeze norme juridice.
Reclamanții fac parte din categoria profesională a funcționarilor publici din cadrul instanțelor judecătorești care nu au fost beneficiari ai sporului de confidențialitate până la emiterea Ordinului Ministrului Justiției nr.1833/C/2 iulie 2008, astfel că până la această dată nu exista temei legal pentru acordarea sporului respectiv, iar pentru viitor, instanța de fond nu a motivat că intimații îndeplinesc activitățile și lucrările cu caracter confidențial enumerate în anexa nr.1 la Ordinul Ministrului pentru a fi beneficiarii sporului de confidențialitate.
Recursurile sunt nefondate.
În legătură cu critica formată de pârâții Curtea de Apel Pitești și Ministerul Justiției și Libertăților, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, în sensul că acordând sporul de confidențialitate de 15% solicitat, instanța și-a depășit atribuțiile nefiind competentă să se substituie legislativului, în considerarea și a deciziei nr.820/2008 pronunțată de Curtea Constituțională se rețin următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici la Curtea de Apel Pitești, iar potrivit art.46 din Legea nr.188/1999 care constituie reglementarea generală în materie, au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu și confidențialitatea datelor în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercițiul funcției.
Raportul de serviciu dintre funcționarii publici și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, consensualității drepturilor și obligațiilor inclusiv cele pecuniare, ce revin fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea responsabilităților prevăzute în fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale la care sunt îndreptățiți și parte integrantă a muncii prestate.
Văzând dispozițiile art.15 alin.1 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, instanța a observat că sporul de confidențialitate de 15% se acordă numai anumitor categorii de funcționari publici deși obligația păstrării confidențialității în exercițiul funcției publice revine tuturor funcționarilor publici (respectiv celor din aparatul de lucru al guvernului, Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene etc.).
Ca atare a reținut că această situație constituie o discriminare a unor funcționari publici față de alți funcționari publici contrar art.16 din Constituție care consacră principiile egalității în drepturi și nediscriminării, prevăzută și de art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, art.14 din CEDO și art.I din Protocolul nr.12 la Constituție.
instanței de fond nu reprezintă o imixtiune a puterii judecătorești în atribuțiile puterii legiuitoare și nu încalcă legea, nefiind incidente motivele de recurs invocate (art.304 pct.4 și art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Dimpotrivă, existând fără nici un dubiu o discriminare a unor categorii de funcționari publici față de alți funcționari publici, deși au deopotrivă obligația de a păstra confidențialitatea datelor și informațiilor în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin urmare o încălcare a legii, instanța poate și trebuie să înlăture această situație.
Din această perspectivă, corect prima instanță a reținut că în acest mod se încalcă principiul constituțional al egalității de tratament (art.16 alin.1 din Constituție) care a fost reiterat și prin art.5 alin.2 din Codul muncii, care reglementează imperativ că orice discriminare directă sau indirectă față de salariat este interzisă.
Mai mult, legiuitorul definește discriminare directă și indirectă, dezvăluind conținutul noțiunii; discriminarea directă, incidentă în cauză constând în actele și faptele de excludere, deosebire sau preferință care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea sau înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de lege.
Tratamentul diferențiat aplicat reclamanților constituie o discriminare și contravine prevederilor art.7 alin.1 lit.b din Decretul nr.212/1974 privind ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile economico-sociale și culturale și Pactului cu privire la drepturile civile și politice, art.4 pct.3 din Legea nr.74/1999 pentru ratificarea Protocolului nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, toate aceste acte normative au în vedere principiul excluderii discriminatorii în exercitarea dreptului la muncă și asigurarea unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, fără nici o discriminare, iar legiuitorul nu a prezentat nici o motivare obiectivă pentru a justifica acest tratament diferențiat ce nu poate fi doar expresia aprecierii sale exclusive, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
Prin urmare, faptul că pretențiile reclamanților se justifică pe invocarea încălcării principiului nediscriminării nu schimbă natura juridică a obiectului acțiunii și nu are drept consecință o imixtiune a puterii judecătorești în atribuțiile puterii legislative cum eronat susțin recurenții.
Ca atare, distincția care se face între diferite categorii de funcționari publici prin acordarea sporului de confidențialitate doar unora dintre ei este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece nu se demonstrează existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu particularitățile lui specifice.
De aceea pentru eliminarea oricărei discriminări între diferitele categorii de funcționari publici, cu profesii implicând pregătire, experiență și responsabilități identice, în raport cu gradul profesional și funcția îndeplinită de fiecare, se impune ca pârâții-recurenți să acorde drepturile solicitate de reclamanți pentru înlăturarea tratamentului discriminatoriu.
Prin urmare, aprecierea instanței de fond în acest sens este justă, urmând a respinge recursul ca nefondat.
În același fel se privește și recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice deoarece, așa cum a reținut prima instanță, are calitate procesuală pasivă să stea în proces chiar dacă nu există un raport de serviciu cu reclamanții.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările ce se impun.
Față de aceste prerogative, pretenția reclamanților ca Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la alocarea fondurilor necesare efectuării plății drepturilor salariale în discuție se justifică, aprecierea instanței de fond în acest sens, fiind corectă.
În raport de toate considerentele prezentate urmează în concluzie a respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI cu sediul în Pitești,-, județul A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A cu sediul în Pitești,-, județul A și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.197/CA/5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Argeș cu sediul în Pitești,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./22.10.2009
GM/6 ex.
Jud.fond:
/21 oct.2009
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
