Litigiu privind magistrații. Sentința 72/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 17.12.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.72
Ședința publică din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B G în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă B, Procurorul General al Parchetul de pe lângă B și Procurorul al DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă B, având ca obiect litigiu privind magistrații.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de avocat în substituirea avocatei iar în reprezentarea Ministerului Public se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului depune la dosar delegație de substituire.
Curtea, pune în discuția părților excepție necompetenței teritoriale invocată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, excepție inadmisibilității acțiunii invocat de către DIICOT precum și excepție lipsei de interes a cererii de suspendare a ordinului nr. 2930/14.12.2009, pe care o invocă din oficiu instanța.
În privind excepție necompetenței Curții de APEL TIMIȘOARA, reprezentanta Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită admiterea acesteia și declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. 1 din OUG nr.27/2006 prevede că, persoana nemulțumită de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație iar hotărârea pronunțată în contestație poate fi atacată la Curtea de Apel București.
Reclamantul solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Curtea, deliberând asupra excepției menționate, apreciază că aceasta este neîntemeiată, respingând-o ca atare, întrucât dispozițiile art.36 alin. 1 din OUG nr.27/2006 se referă la stabilirea drepturilor salariale, în cauză punându-se problema suspendării unui ordin de reintegrare în funcția deținută iar nu problema stabilirii drepturilor salariale.
Având cuvântul asupra excepției inadmisibilității cererii, reprezentanta Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită admiterea acesteia pe considerentul că, de vreme ce i s-a răspuns reclamantului în termenul legal la plângerea prealabilă, cererea de suspendare a devenit inadmisibilă, apreciind că interpretarea dată dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004 este în sensul că cererea de suspendare poate fi formulată ulterior sesizării autorității publice emitente dar înainte de soluționarea plângerii prealabile de către aceasta.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției susținând că potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004 cererea de suspendare poate fi formulată și în situația în care a fost soluționată plângerea prealabilă.
În privind excepției lipsei de interes a cererii de suspendare a ordinului nr. 2930/14.12.2009, pe care a invocat-o din oficiu instanța, reprezentantul reclamantului solicită respingerea acesteia arătând că interesul constă în aceea ce ordinul menționat este nelegal prin omisiune, respectiv nu prevede reintegrarea efectivă a reclamantului în cadrul aceleiași unități de parchet din cadrul căreia a fost revocat și nici plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada cuprinsă între emiterea ordinului anulat și până la reintegrarea în funcția deținută anterior.
Reprezentanta pârâtului solicită admiterea excepției și respingerea cererii de suspendare a ordinului menționat ca fiind lipsită de interes.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii și suspendarea celor două ordine emise de pârâți, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.12.2009, reclamantul BGa chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă B, Procurorul General al Parchetul de pe lângă B și Procurorul al DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă B, solicitând suspendarea Ordinului nr.2930/14.12.2009 emis de Procurorul General, în măsura în care contravine - nr. 72/03.03.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARA precum și suspendarea Ordinului nr. 188/15.12.2009 al Procurorului DIICOT.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că primul ordin este nelegal întrucât nu reflectă întru totul dispozițiile sentinței civile nr. 72/03.03.2009 prin care a fost admisă acțiunea sa, anulat un alt ordin al pârâtului și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat. Ordinul menționat este nelegal prin omisiune, respectiv nu prevede reintegrarea efectivă a reclamantului în cadrul aceleiași unități de parchet din cadrul căreia a fost revocat și nici plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada cuprinsă între emiterea ordinului anulat și până la reintegrarea în funcția deținută anterior.
În privința Ordinului nr. 188/15.12.2009 emis de Procurorul al DIICOT, reclamantul arată că prin acesta a fost schimbat locul său de muncă, fiind numit în funcția de Procuror în cadrul Biroului Teritorial Giurgiu, deși sentința civilă menționată a stabilit reintegrarea sa pe postul și în funcția deținută înainte de emiterea ordinului anulat.
A mai arătat reclamantul că prin cele două ordine a căror suspendare o solicită i se cauzează un însemnat prejudiciu, suspendarea fiind justificată pentru prevenirea unei pagube iminente.
Pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ Baf ormulat întâmpinare și Note de ședință, invocând excepția de inadmisibilitate a acțiunii pe considerentul că, de vreme ce i s-a răspuns reclamantului în termenul legal la plângerea prealabilă, cererea de suspendare a devenit inadmisibilă, apreciind că interpretarea dată dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004 este în sensul că cererea de suspendare poate fi formulată ulterior sesizării autorității publice emitente dar înainte de soluționarea plângerii prealabile de către aceasta.
Pe fond, pârâta solicită respingerea cererii de suspendare arătând că sentința civilă la care face referire reclamantul a dispus reintegrarea acestuia în funcția deținută, iar nu și pe postul deținut anterior anulării ordinului de revocare din funcție, că reintegrarea în cadrul Biroului Teritorial Timiș este obiectiv imposibilă întrucât toate cele șase posturi de procurori sunt ocupate și că nu sunt îndeplinite cele trei condiții.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat de asemenea întâmpinare, invocând în primul rând excepția necompetentei teritoriale a Curții de APEL TIMIȘOARA, excepție respinsă de instanță pentru motivele arătate în practicaua hotărârii.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că cele trei condiții prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 nu sunt îndeplinite în cauză.
Analizând cu prioritate cele două excepții, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a cererii de suspendare a ordinului nr. 2930/14.12.2009, Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Contrar susținerilor pârâtei DIICOT, dispozițiile art.14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu prevăd că cererea de suspendare poate fi introdusă doar în situația în care plângerea prealabilă nu ar fi soluționată. O astfel de interpretare echivalează cu o adăugare la lege, în condițiile în care din conținutul art. 14 alin. 1 rezultă cu claritate că partea vătămată poate solicita suspendarea actului oricând după sesizarea autorității publice și până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare excepția inadmisibilității acțiunii urmează a fi respinsă ca atare.
Cât privește excepția lipsei de interes, față de precizarea reclamantul prin apărător că Ordinul nr. 2930/14.12.2009 îl lezează în măsura în care nu prevede expres Biroul Teritorial Timiș precum și drepturile restante, Curtea apreciază că această excepție este neîntemeiată, reclamantul afirmând astfel interesul demersului său judiciar.
Așadar și această excepție urmează a fi respinsă.
Cât privește fondul cererii de suspendare, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată în privința Ordinului nr.188/15.12.2009 și neîntemeiată în privința Ordinului nr. 2930/14.12.2009, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit dispozițiilor art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, după sesizarea autorității publice care a emis actul, să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așadar, pentru suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite trei condiții: 1) reclamantul să fi sesizat cu plângere prealabilă autoritatea publică ce a emis actul; 2) să existe un caz bine justificat și 3) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamantul a sesizat atât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Procurorul General, cât și Procurorul șef al DIICOT, așa cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei (filele 11-12), împrejurare de altfel necontestată de niciuna din părți
De asemenea, Curtea apreciază că și celelalte două condiții sunt îndeplinite.
Astfel, se reține că, potrivit art. 2 lit. ș și t din Legea 554/2004, prin "cazuri bine justificate" se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Fără a prejudicia fondul pricinii, Curtea reține că există o îndoială serioasă în privința legalității Ordinului nr.188/15.12.2009 emis de Procurorul șef DIICOT. Aceasta rezidă din împrejurareacă,deși prin C nr.72/03.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA (fila 7 dosar) s-a dispus anularea ordinului de revocare și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului, când reclamantul deținea funcția de procuror în cadrul DIICOT - Biroul Teritorial Timiș, totuși prin ordinul menționat s-a dispus desfășurarea activității în cadrul Biroului Teritorial Giurgiu.
Se pune astfel problema respectării unei hotărâri judecătorești irevocabile și implicit problema legalității Ordinului nr.188/15.12.2009 cu atât mai mult cu cât în preambulul acestuia se face trimitere la anularea ordinului de revocare nr. 2187/2007, care a fost anulat prin sentința civilă nr.72/03.03.2009.
Aceste aspecte, care afectează prezumția de legalitate de care beneficiază orice act administrativ, țin însă de fondul acțiunii în anulare, astfel încât în această etapă a litigiului nu pot fi analizate sub aspectul temeiniciei lor.
Cât privește cea de-a treia condiție, Curtea o constată de asemenea îndeplinită, deoarece deplasarea reclamantului de la T la G constituie fără îndoială un prejudiciul material viitor și previzibil, în condițiile în care o astfel de deplasare, pe o distanță considerabilă, afectează, prin cheltuielile pe care le presupune, veniturile reclamantului și ale familiei sale.
Apreciind astfel că sunt îndeplinite dispozițiile art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, Curtea, constatând întemeiată cererea formulată de reclamant, urmează aoa dmite, cu consecința suspendării executării Ordinului nr.188/15.12.2009 emis de Procurorul șef DIICOT, până la pronunțarea instanței de fond.
Cât privește însă Ordinul nr.2930/14.12.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ B, Curtea apreciază că cererea de suspendare a acestui ordin estre neîntemeiată întrucât prin acțiunea sa reclamantul tinde nu la suspendarea acestui ordin ci la însăși modificarea lui. Astfel, reclamantul susține necesitatea suspendării ordinului menționat în ceea ce privește omisiunea menționării Biroului Teritorial Timiș și mențiunea achitării drepturilor salariale restante.
Curtea constată în primul rând că nu pot fi suspendate prevederi dintr-un act administrativ care nu există, ci doar măsuri concrete, exprese. În al doilea rând susținerile reclamantului cu privire la aceste omisiuni pot face obiectul acțiunii de fond, respectiv obiectul solicitării de modificare sau de completare a actului administrativ, iar nu al unei cereri de suspendare.
A admite contrariul, ar echivala cu o intervenție a instanței asupra conținutului actului administrativ a cărui suspendare se solicită, idee ce nu poate fi acceptată în cadrul unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere considerentele expuse, cererea reclamantului în privința Ordinului nr. 2930/14.12.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, urmează a fi respinsă.
Totodată, Curtea va obligă pârâții, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5,3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii.
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul B G în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ B, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și Șeful Secției DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ
Suspendă executarea Ordinului nr. 188/15.12.2009 emis de Procurorul al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ B, până la pronunțarea instanței de fond.
Respinge cererea de suspendare a Ordinului nr. 2930/14.12.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ
Obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5,3 lei reprezentând taxă judiciară și timbru judiciar.
Executorie de drept.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
TC- reclamant - B G - avocat
- - pârât - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ B,
- - pârât PROCURORUL GENERAL AL PARCHETUL DE PE LÂNGA B,
- - pârât Sef Secție DIICOT din cadrul PARCHETULUI DE PE LÂNGA
Red. - 10.03.2010
TehnoredM. -10.03.2010
6 exp/SM/emis 4 comunicări
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
