Despăgubire. Sentința 74/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 18.01.2010
SENTINȚA CIVILĂ NR. 74
Ședința publică din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul și pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei cauze și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 12.05.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală a județului A, Ministerul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, Direcția sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor a județului A și Autoritatea națională sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor, solicind următoarele:
- recunoașterea dreptului reclamantului constând în dreptul la despăgubiri pentru animalele tăiate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor și constatarea calității sale de persoană îndreptățită la aceste despăgubiri,
- constatarea faptului că pârâta Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală a județului Aar efuzat recunoașterea dreptului la despăgubiri a reclamantului prin sistarea/neîndeplinirea obligației de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, prin interpretarea greșită a legii,
- obligarea pârâtei Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală a județului A la întocmirea documentației, avizarea acesteia conform prevederilor legale și transmiterea centralizatorului decontului către Direcția Buget Finanțe din cadrul Ministerului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale în vederea efectuării plății despăgubirilor către reclamant, sub sancțiunea unor penalități pentru fiecare zi de întârziere,
- obligarea pârâților Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală a județului A, Ministerul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale la plata sumei de 3250 lei reprezentând despăgubiri ce se cuvin reclamantului în calitatea sa de proprietar al animalelor bolnave, precum și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferentă sumei începând cu luna mai 2006 până la achitarea integrală a sumei, reactualizată la rata inflației. Solicită cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietar de animale și că în urma analizelor efectuate de autoritățile de specialitate animalul său a fost diagnosticat cu anemie infecțioasă ecvină. Acest animal a fost predat unei comisii special constituite pentru sacrificarea animalelor bolnave urmând a fi despăgubit. La data predării animalului i s-a plătit reclamantului o sumă cu titlu de avans urmând ca restul să-i fie plătit ulterior, însă, reclamantul susține că pârâții refuză plata integrală a despăgubirilor cu motivarea că animalul a fost vândut și că reclamantului nu i se mai datorează nimic.
Reclamantul a susținut că nu a vândut animalul și că plata primită cu titlu de avans este o sumă derizorie care nu reflectă valoarea reală a animalului.
Prin întâmpinare pârâta Direcția sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor a județului Aas olicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție a invocat necompetență materială a Judecătoriei Arad arătând că prezenta cauză este de competența Curții de Apel Timișoara -secția Contencios Administrativ și Fiscal întrucât nu este un litigiu bazat numai pe drepturi bănești ci și recunoașterea de către pârâții în cauză a dreptului la despăgubiri izvorât în urma emiterii unui act administrativ de către o instituție sau autoritate publică.
Pârâtul Ministerul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale a invocat, de asemenea, prin întâmpinare, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Arad arătând că, față de obiectul cererii, respectiv acordarea de despăgubiri în baza HG nr. 1415/2004, competența aparține Curții de Apel Oradea.
Pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Arad și a solicitat declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București - Secția Contencios Administrativ, susținând că prezentul litigiu nu este bazat numai pe pretenții bănești ci și pe recunoașterea de către pârâții în cauză a dreptului la despăgubiri izvorât în urma emiterii unui act administrativ de către o instituție sau autoritate publică.
Prin sentința civilă nr.10560/19.11.2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Arada admis excepția necompetenței materiale și în consecință a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara litigiul de contencios administrativ privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală a județului A, Ministerul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, Direcția sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor a jud. A și Autoritatea Națională sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Arada reținut că potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 și art. 10 alin. 1 teza 2 Cod procedură civilă, competența de soluționare a unui atare litigiu revine, în primă instanță, curților de apel, astfel că, în temeiul textelor de lege menționate și ale art. 158 și 159 pct. 2 Cod procedură civilă, a declinat competența în favoarea acestei instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 18.01.2010, sub același număr.
La acest termen, Curtea de Apel Timișoaraa invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin acțiunea formulată în fața Judecătoriei Arad reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului A, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului A și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună în esență, recunoașterea dreptului acestuia la despăgubirile prevăzute de art.3 din HG nr.1415/2004, constatarea refuzului pârâtei A la recunoașterea acestui drept la despăgubiri și în consecință obligarea acestei instituții pârâte la întocmirea documentației prevăzută de HG nr.1415/2004, la avizarea acesteia conform prevederilor legale și transmiterea decontului de către Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu consecința obligării pârâților la plata către reclamant a sumei de 3250 lei, sumă actualizată cu dobânda legală aferentă.
Față de petitul principal al cererii formulate, raportat la considerentele cererii de chemare în judecată, Curtea constată că reclamantul contestă în principal refuzul pârâtelor - autorități publice județene de a-i recunoaște dreptul la despăgubirile care sunt recunoscute prin HG nr.1415/2004 în favoarea proprietarilor de animale tăiate, ucise ori altfel afectate în cadrul măsurilor întreprinse pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, precum și refuzul pârâtei A de a proceda la întocmirea documentației prevăzute de HG nr.1415/2004.
Curtea constată că acest refuz reprezintă un act administrativ asimilat actelor administrative unilaterale în sensul reglementat de legiuitor în art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
În acord cu dispozițiile art.8 alin.1 din aceeași lege se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cererii, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiunii administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Față de situația concretă, raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, Curtea constată că acțiunea reclamantului este întemeiată tocmai pe aceste dispoziții legale, reclamantul fiind nemulțumit de refuzul pârâtei A de a-i recunoaște drepturile menționate de HG nr.1415/2004, act normativ care impune în sarcina acestei pârâte efectuarea unor operațiunii administrative și anume întocmirea documentației, avizarea acesteia și transmiterea decontului către instituția centrală reprezentantă de R, potrivit art.3 alin.3 și art.5 din HG nr.1415/2004.
Potrivit art.10 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În speță, obiectul litigiul este reprezentat de refuzul nejustificat al pârâtei A de a aplica dispozițiile legale cuprinse în HG nr.1415/2004, în vigoare la data nașterii litigiului. Conform acestui act normativ obligația de a întocmi documentația care stă la baza plății despăgubirilor și de a înainta decontul justificativ către instituțiile centrale, revine direcțiilor județene pentru agricultură și dezvoltare rurală.
Nu se poate reține că în speță competența de soluționare a cauzei în prima instanță ar reveni Curții de Apel întrucât aceasta ar presupune că reclamantul ar ataca un act administrativ tipic sau asimilat emis de o autoritatea publică centrală sau că ar solicita ca aceste autorități publice centrale să efectueze anumite operațiunii administrative necesare pentru exercitarea dreptului prevăzut de lege
Pe cale de consecință, excepția urmează a fi admisă și, constatând că aceasta este de ordine publică, potrivit art.159 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea urmează a declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Arad, în raza căruia se află domiciliul reclamantului, potrivit art.158 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul și pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Tribunalului Arad
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2010
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Red. -26.02.2010
Tehnored 26.02.2010
2 expl/SM
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
